Argumente pro carne în alimentația copilului
Carnea în alimentația copilului reprezintă adesea un aliment cu textură uscată și necesită un proces îndelungat de masticație. Însă o alimentație echilibrată pentru cei mici (și nu numai) presupune alegerea alimentelor potrivite în proporțiile potrivite; astfel, pentru adulții și copiii peste 5 ani aceasta trebuie să conțină un procent de 45% carbohidrați, 20% proteine și 35% grăsimi (acestea sunt deosebit de importante deoarece copiii au necesități energetice crescute ca urmare a organismului în continuă dezvoltare). Proteinele se regăsesc în principal în carne roșie, de pui, de pește, ouă și nuci, fiind extrem de importante pentru creșterea, menținerea și repararea țesutului corporal. Carnea roșie oferă cea mai bună și cea mai ușor asimilabilă sursă de fier, în timp ce peștii grași (ton, sardine, somon) conțin acizi grași esențiali pentru oase, ligamente și dezvoltarea creierului. În plus, un aport insuficient de proteine reduce rezistența organismului la infecții. Cantitatea recomandată pentru copii de proteine constă în câte 3-4 porții pe săptămână carne de pui și 2 sau mai multe porții de pește (din care una să fie pește gras); brânza sau ouăle sunt ideale pentru mic dejun.
Citește și: CARNEA in alimentatia bebelusului
Argumente contra carne în alimentația copilului
Fondul de Cercetare Globală pentru cancer, o organizație caritabilă axată pe prevenirea cancerului, a examinat mai mult de 7000 de studii clinice pentru a studia legătura dintre alimentație și cancer și a concluzionat că "produsele din carne procesată sunt prea periculoase pentru consum și că trebuie încetată achiziționarea acestora". În același sens, Institutul American de Cercetare a Cancerului, o organizație independentă și parteneră celei dintâi a ajuns la concluzia că "produsele din carne procesată precum crenvurștii și șunca reprezintă o cauză a cancerului colorectal, chiar și consumate în cantități mici. De fapt, se recomandă evitarea lor completă. Nu înseamnă că nu pot fi savurate la ocazii speciale". În plus, același institut recomandă reducerea aportului de carne roșie gătită, inclusiv carne de vită, miel și porc la mai puțin de 510 g pe săptămână pentru a scădea riscul de cancer.
Nu în ultimul rând, marea majoritate a produselor din carne și pește comercializate în magazine conțin unul sau mai multe tipuri de contaminanți: antibiotice, hormoni, metale grele și alte toxine (bacterii dăunătoare: E.Coli, Listeria și Campylobacter). Copiii sunt în special vulnerabili la infecții bacteriene ce provin din carne deoarece sistemele lor imunitare nu sunt suficient de puternice pentru a se apăra împotriva factorilor de mediu nocivi. Cercetările demonstrează că un consum de carne poate influența în mod negativ abilitățile mentale ale copiilor pe termen scurt și lung și indică faptul că o alimentație fără carne poate oferi o creștere a performanțelor academice în cazul școlarilor. Un studiu publicat în Revista Asociației Americane Dietetice a descoperit faptul că în timp ce copilul american cu alimentație obișnuită are un IQ mediu de 99, cel cu o alimentație vegetariană are un IQ de 116.
Citește și: Tot ce trebuie sa stii despre mezeluri in alimentatia copilului
Opinia specialistului
Doamna doctor Corina-Aurelia Zugravu, MD, Ph.D, igiena alimentației şi nutriție, conferențiar univ. UMF Carol Davila ne-a oferit următoarele informații:
"Ce aș putea răspunde în calitate de nutriționist și vegan în același timp...consumul de carne nu e nici pe departe obligatoriu la copil. Iar dacă acesta conștientizează că vine prin uciderea unui animal și refuză să o consume..perfect. Înseamnă ca a făcut un mare pas înainte din punct de vedere moral, etic. Carnea poate fi substituită cu alte alimente fără nicio problemă. Carnea nu este cea mai bună sursă de proteine cum cred mulți. Cea mai bună sursă de proteine este oul. Singurul nutrient pentru care carnea este o sursă de elecție, este fierul. De aceea, dacă cel mic nu mănâncă produse din carne, e bine să fim atenți la nivelul fierului în sânge, la sideremie și să îi dăm diferite produse de origine vegetală (și ele bogate în fier, dar cu o absorbție ceva mai slabă), inclusiv pâine din faină ceva mai puțin rafinată, fructe oleaginoase, citrice, legume frunze. La nevoie se poate administra din când în când un supliment cu fier. O alimentație cat mai diversă, chiar și fără carne, este cât se poate de sănătoasă și nutritivă. Îi sfătuiesc pe părinți să nu se alarmeze, pentru că mulți o fac și nu există niciun motiv în acest sens."
Doamna Simona Cernea, Psihoterapeut cognitiv comportamental si Psiholog Clinician, pe care o puteți găsi la www.facebook.com/Pentru-suflet-Psiholog-Simona-Cernea-626081074129000, simonacernea.wordpress.com si simonacernea.psihoterapie@yahoo.com completează:
"Consumul de carne reprezintă alegerea fiecărei persoane, respectiv familii. În cazul dietei copiilor introducerea sau refuzul acestui aliment este în primul rand alegerea părinților. Astfel argumentele pro si contra consumului de carne sunt individuale și în concordanță cu credințele și convingerile fiecărui părinte în parte. Pornind însă de la ideea că vorbim despre o familie care consumă carne și produse din carne cea mai bună atitudine este normalitatea. Părinții să discute pe un ton cât mai normal despre proveniența produselor, fără a intra în detalii privind sacrificarea animalelor, fără a asocia, de exemplu, un animal de companie cu un produs alimentar ("Iepurașul tău pe care tocmai ți l-am cumpărat de Paște o să fie o friptură nemaipomenită de Crăciun!"). Cu toate că de cele mai multe ori îi considerăm mici și fără putere de înțelegere, copiii reacționează foarte bine la argumente logice și solide din punct de vedere științific, așa că în cazul produselor din carne 
putem veni cu argumente privind beneficiile consumului și informații nutriționale, la fel cum părinții care au ales să nu consume carne pot aduce argumente conforme cu propriile convingeri.
Fiecare copil este crescut de către părinții săi într-un anumit mod, care se transformă în realitatea și normalitatea acelui copil. Există copii crescuți în mediul rural care de mici chiar asistă la sacrificarea animalelor. Aceea este normalitatea acelui copil și cel mai posibil nu va avea traume psihice legate de subiect. Există de asemenea copii crescuți în mediul urban care vor fi convinși o lungă perioadă de timp că supermarketul este cel care produce carnea și nu vor face nicio legătură între animalele propriu-zise și friptura din farfurie. În cazul acestora nu ar fi indicat sî îi ducem să asiste direct la un sacrificiu pentru că este probabil să rămână marcați de experiență. Le putem explica despre ferme, dar la un nivel mai abstract, fără a intra în detalii privind sacrificarea și modalitatea de lucru efectivă. Există o vorbă legată de educația copiilor care îmi place foarte mult "traversează-i pe unde vor ei, ca să îi duci unde vrei tu", așadar fiecare părinte își cunoaște copilul și de asemenea își știe și propriile obiective privind educația acestuia, de aici încolo vorbim despre păstrarea unui echilibru între felul de a fi și personalitatea copilului și modul în care părintele vrea să îl educe și astfel găsirea de explicații și argumentări care să se potrivească fiecărei situații în parte. Personal, îi consider pe copii foarte puternici, cu o mare capacitate de înțelegere și asimilare, dar de asemenea foarte capabili să descifreze mesajele ambivalente, nonverbale și paraverbale venite de la adulți. Așadar o mamă care nu este ea însăși convinsă de beneficiile consumului de carne sau are o problemă emoțională legată de sacrificarea animalelor îi va transmite copilului nonverbal emoția ei și atunci argumentările verbale nu vor fi credibile. De asemenea, trebuie acordată atenție emoțiilor copiilor. Sfătuiesc părinții să discute deschis cu copiii lor, să îi întrebe ce simt în legătură cu problema respectivă, să fie atenți la emoțiile acestora, să nu încerce să le bagatelizeze sau să treacă peste.
Este posibil ca în anumite cazuri unii copii să refuze să mai mănânce carne. În această situație aș recomanda părinților ca măcar pentru o perioadă să nu îi forțeze, să găsească alte alternative nutriționale și eventual după un timp să încerce să reintroducă treptat produsele din carne. Iar în paralel să discute despre ce emoții experimentează copilul: este vorba despre vinovăție, furie sau tristețe; și din nou explicat sistemul de valori al familiei ținându-se cont în același timp și de sentimentele copilului.
Personal, nu îmi place să dau sfaturi, și cu atât mai mult sfaturi generale. Fiecare părinte își cunoaște copilul, îi știe nevoile emoționale, temperamentul și personalitatea. Așadar pot spune ce aș face eu personal în legătură cu acest subiect, în relația directă cu fiica mea:
- Normalitatea în explicații, normalitate în discuții, fără prea multe detalii emoționale "Astăzi la prânz avem supă de găină." Și nu "A facut mami o supa de puișor, din acela galben și pufos de care ai văzut tu când ai fost la bunica"
- Nu aș obliga copiii să asiste la sacrificări de animale, chiar aș evita pe cât posibil acest lucru
- Dacă fiica mea mi-ar spune că nu vrea să mănânce friptura din farfurie pentru că se simte vinovată sau tristă, nu aș obliga-o să mănânce și nici nu aș râde de sentimentele ei
- Nu aș asocia niciodată un animal de companie cu un produs alimentar. Chiar dacă este vorba poate doar de niște rățuște pe care le vede întâmplător pe marginea unui lac, și nu neapărat de iepurașul cu care se joacă în curte la bunica.
P.S. Consider că în cazul în care un copil care a consumat carne încă de foarte micuț începe brusc să conștientizeze proveniența produselor din carne și sacrificarea animalelor, să pună foarte multe întrebări și să lase loc apariției unor probleme emoționale este vorba de conștientizarea pentru prima dată a problematicii morții. Când sunt foarte mici, puși față în față cu moartea, aceștia o consideră similară somnului, apoi fac transferul către animale, la ele conștientizând prima dată apariția morții, apoi către persoanele foarte în vârstă și ulterior observă că se poate întampla oricui, indiferent de vârstă sau de regn. Și cum moartea este un subiect foarte anxiolitic pentru fiecare dintre noi, de aici apare și blocajul pe care părinții îl au de cele mai multe ori în explicarea fenomenului, nefiind foarte facilă nici explicarea faptului de ce sacrificăm animalele pentru a le mânca. Dar cum cei mici sunt foarte receptivi mai ales la metafore, există foarte multe povești terapeutice pentru copii care explică fenomenele de viață într-o manieră metaforică și totodată accesibilă pentru ei. Mai rămâne doar ca noi adulții să ne împăcăm cu realitățile vieții!"
Sfaturi pentru părinți
Pentru copii, textura alimentelor reprezintă o calitate cheie, prin urmare trebuie să urmăriți să fie cât mai atractivă; cei mici adoră texturile crocante și tari sau cele pufoase și moi. Prin urmare marinarea și gătirea lentă sau înnăbușirea ușoară pot contribui la o textură crocantă. În ceea ce privește aroma, carnea este adesea uscată și îi lipsește gustul, așadar fiți creativi și apelați la topping-uri, precum și la sosuri. Sarea poate fi folosită pentru savoare, însă cu moderație. Este important ca înainte de a servi un preparat să îl gustați chiar voi. De asemenea, gândiți-vă la faptul că cei mici vor întâmpina probleme cu mestecarea cărnii (în special cu durata de timp pe care o implică), deci inițial apelați la bucățele mici pe care le măriți treptat (eventual tăiate în fâșii). Trebuie să descrieți mâncarea într-un mod hazliu pentru a crea un oarecare joc cu cei mici (folosiți-vă de frigărui pentru cei de vârsă mai mare sau de decorațiuni amuzante); le place să se joace cu mâncarea. Nu în ultimul rând, gătiți împreună; în acest fel creșteți gradul de interes și implicare al copiilor.
Pentru copiii care refuză cu înverșunare să consume carne, Debby Demory-Luce, nutriționist, oferă următoarele recomandări: "există și alte surse de proteine în afară de carne. De fapt, aproape toate alimentele cu excepția grăsimilor și a fructelor conțin proteine - fasole, mazăre, nuci, semințe, produse din soia, lactate, legume, pâine și cereale. Proteinele sunt importante pentru că oferă energie, susțin creșterea și permit corpului să vindece rănile și să efectueze alte reparații. Copiii cu vârsta de 1-3 ani au nevoie de aproximativ 13 grame de proteine pe zi care pot fi regăsite în: 2 căni de lapte, 2 linguri de unt de arahide cu două felii de pâine și ½ cană de mazăre și morcovi, 1 ou și o felie de pizza cu brânză, ½ cană de brânză de vaci cu fructe. Copiii cu vârsta 4-8 ani au nevoie de aproximativ 19 grame de proteine pe zi care pot fi regăsite în: 2 ½ căni de lapte degresat, 1 ou cu o felie de mozzarella și 4 biscuți de graham cu ½ cană broccoli, ½ cană de fasole neagră și ½ cană de varză de Brussels și ½ cană orez plus 220 g de iaurt cu fructe. Obținerea unei cantități îndestulătoare de proteine poate reprezenta o provocare când vine vorba despre o alimentație vegană, prin urmare este indicat să apelați la sfatul unui specialist în nutriție pentru a vă asigura aportul necesar unei alimentații echilibrate."
Mulțumim colaboratorilor noștri, doamnele Simona Cernea și Corina-Aurelia Zugravu pentru informațiile oferite.
Surse:
www.petakids.com; www.babycenter.com; www.dailymail.co.uk; http://yourkidstable.com; www.parents.com
Urmareste-ne pe Google News
