Totul a început atunci când am început să mă îngrijoreze faptul că nu mă puteam opri din a mă gândi la scris. În majoritatea dimineților mă trezeam la ora 5 pentru a înșfăca câteva ore de scris înainte de a se trezi copiii mei.
Dacă aceștia trebuiau să meargă la grădiniță, scriam toată dimineața până când se trezeau și trebuia să îi pregătesc și să îi duc. Dacă nu aveau grădiniță, îi duceam la un loc de joacă și îmi luam laptopul cu mine pentru a putea scrie în timp ce ei se jucau. Uneori mai scriam și în timpul orelor de muncă. Sunt lector la Universitatea de Stat North Carolina. Am scris în amfiteatru în timp ce studenții mei făceau muncă de grup.
Am scris în timp ce le făceam baie copiilor mei sau îi puneam la culcare. În unele seri am scris în timpul cinei, în loc să mănânc cu familia mea. Iar atunci când nu scriam, mă gândeam la scris. Era ca și cum aveam o filă de scris deschisă în creierul meu tot timpul. Eram blocată. Mă gândeam la cartea mea în timp ce îmi culcam copiii, în timp ce soțul meu îmi povestea despre ziua lui, când eram în oraș cu prietenii mei.
Din exterior, părea că aveam totul sub control. Dar, în realitate, viața mea era un haos!
Aveam 28 de ani și o diplomă de absolvire. Aveam o slujbă grozavă ca profesor la universitate. Aveam doi copii frumoși și un soț iubitor. Dar, în realitate, viața mea scăpa de sub control. Eram atât de blocat în mintea mea, încât nu mai aveam deloc o viață. Uneori, stăteam câte o săptămână fără să bag haine la spălat pentru că eram prea ocupat să scriu ca să mă ocup de rufele murdare. Și ce e mai rău? Nici măcar nu trebuia să spăl rufele. Trebuia doar să-mi pun coșul de rufe lângă mașina de spălat, iar soțul meu știa că trebuia să se ocupe. (Da, știu că sunt norocoasă).
Citește și: Povestea unui depresiv: simțeam Singurătatea ca pe o persoană ce locuia in mine
Știam că trebuie să mă opresc - voiam să mă opresc, voiam să mă gândesc la altceva, la orice, în afară de scris - dar nu puteam.
În fiecare zi promiteam că voi fi mai bună. O mamă mai bună. O soție mai bună. O profesoară mai bună. Dar în fiecare seară, eram copleșită de anxietate și vinovăție pentru că, încă o dată, eșuasem!
Am presupus că sunt doar egoistă și leneșă!
De ce altfel aș fi dedicat în mod constant mai mult timp scrisului decât familiei mele? Nici măcar nu aveam un termen limită. Nimeni nu aștepta această carte. De ce nu eram în stare să-mi amintesc când era „ziua costumelor trăznite” la grădinița copilului meu? De ce am lăsat facturile pe care chiar aveam bani să le plătesc să ajungă la biroul de credite?
Într-una din acele nopți de anxietate, m-am trezit pe Google, disperată să aflu ce era în neregulă cu mine. Nu mă regăseam în nimic din ceea ce citeam despre tulburările de anxietate. Nu eram anxioasă, decât atunci când venea vorba de scris. Nu eram deprimată. Sigur, eram obsedată de scris, dar nu la fel ca persoanele cu tulburări obsesiv-compulsive.
Și apoi am dat peste un articol despre femeile cu ADHD. M-am regăsit cu totul în acele rânduri!
Am citit povești despre femei care sufereau de această afecțiune, dar care aveau succes. Despre femei care au reușit să se mențină pe linia de plutire până când presiunile muncii și ale maternității au devenit prea mari. Am aflat că persoanele cu ADHD nu sunt neapărat incapabile să se concentreze. Adesea au o putere mare de concentrare, doar că nu este direcționată spre lucrul potrivit la momentul potrivit. Am aflat că persoanele cu ADHD au adesea hiperfixări - hobby-uri sau interese care devin atât de captivante încât pot interfera cu viața de zi cu zi. Pe scurt, m-am regăsit pe mine!
În acea perioadă încă îmi revizuiam cartea „Love, Lists, and Fancy Ships”. În timp ce lucram cu personajul lui Greyson, mă întrebam cum de mi-a scăpat ceva atât de important despre mine. ADHD îmi modelează modul în care gândesc, mă comport și mă mișc prin lume. Iat-o pe Greyson, despre care știam că are ADHD și pe care am conceput-o după chipul și asemănarea mea, fără să îmi doresc acest lucru. Ficțiunea mea m-a diagnosticat cu luni de zile înainte ca eu să descopăr că am ADHD.
Femeile adulte cu vârste cuprinse între 24 și 36 de ani reprezintă grupul demografic în continuă creștere care caută tratament pentru ADHD. Avem tendința de a avea mecanisme de adaptare mai bune, ceea ce ne face mai ușor să ne mascăm ADHD-ul pentru mai mult timp. În plus, atunci când femeile cu ADHD nediagnosticat caută ajutor, ele sunt adesea diagnosticate cu anxietate sau depresie. Dar tratarea anxietății sau a depresiei nu funcționează, deoarece adesea ADHD-ul nediagnosticat este cauza anxietății sau a depresiei.
La două săptămâni după acea căutare nocturnă pe Google, m-am aflat pentru prima dată în cabinetul unui psihiatru. „Vreau doar să fiu o mamă bună”, îmi amintesc că i-am spus. În momentul în care m-a diagnosticat oficial, am plâns de ușurare. În sfârșit, aveam un răspuns.
Nu eram o mamă rea. Nu eram egoistă. Nu eram leneșă. Mă luptam în fiecare zi cu propriul meu creier și nici măcar nu știam asta!
Prima dată când am luat medicamente pentru a-mi trata ADHD-ul, m-am simțit ca și cum mi s-a luat o greutate de pe umeri. Combinată cu terapia și alte strategii de compensare a deficitelor mele, viața a devenit încet-încet mai ușor de gestionat. Viața mea este departe de a fi perfectă, dar simplul fapt că știu de ce mă confrunt cu aceste provocări mi-a permis să fiu mai blândă cu mine însămi.
Poate că este ciudat să fiu recunoscătoare pentru propriul meu personaj de ficțiune, dar, așa cum spunea C.S. Lewis, „Citim pentru a ști că nu suntem singuri”. Cred că același lucru se poate spune și despre scris, cel puțin în ceea ce mă privește. Faptul că lam creat-o pe Greyson mi-a oferit o perspectivă asupra mea pe care nu aș fi avut-o altfel. Ajungând să o înțeleg ca personaj, am ajuns să mă înțeleg mai bine pe mine însămi. Nu sunt leneșă sau defectă. Sunt exact cine ar trebui să fiu.
Citește și: ADHD la copii: informatii importante
Surse foto: istockphoto.com
Surse articol: Articol tradus și adaptat după materialul I Thought I Was A Bad Mom. I Actually Had Undiagnosed ADHD publicat pe site-ul scarymommy.com.
Urmareste-ne pe Google News
