Boala Meniere: informatii complete

Boala sau sindromul Meniere reprezinta o disfunctionalitate a urechii interne care se manifesta prin episoade spontane de vertigo (o senzatie de ameteala), impreuna cu pierderea fluctuanta a auzului (tinitus) si uneori o senzatie de plenitudine sau presiune in ureche. Desi statisticile sugereaza faptul ca boala Meniere afecteaza o singura ureche, studiile recent efectuate au concluzionat faptul ca o treime din cazurile nou semnalate vor dezvolta afectiunea si la cealalta ureche.

Simptomele bolii Meniere

Simptomele primare includ: episoade recurente de vertigo, transpiratii, pierderea auzului, tiuituri in ureche si senzatie de plenitudine in interiorul urechii. Vertigo reprezinta un simptom extrem de neplacut deoarece, pe langa senzatia de ameteala, experimentezi si o pierdere a echilibrului si chiar greata sau varsaturi. Aceste episoade apar fara vreo atentionare prealabila si dureaza de obicei intre 20 minute si 2 ore sau mai mult (pana la 24 ore). Pierderea auzului este variabila, in special in stadiile incipiente ale bolii. Iar tiuitul reprezinta de fapt perceperea unui sunet gen sonerie, bazait, fluierat sau fasait in ureche. De obicei, crizele sunt „anuntate" de senzatia de plenitudine a urechii si este de preferat sa nu se desfasoare nicio o activitate timp de cel putin 30 de minute (pentru a putea preintampina accidentarile).

Incidenta bolii Meniere

Ambele sexe sunt afectate in mod egal, cu varsta intre 20 si 60 de ani (in special persoanele de 40 de ani). Din pacate, exista si cazuri de copii de 4 ani sau de varstnici de 90 de ani. Uneori, sunt inregistrate si cazuri surprinzatoare la care boala dispare de la sine.

Cauzele bolii Meniere

Cauzele aparitiei boli nu sunt inca bine intelese de cercetatori, insa se pare ca principalul factor declansator este reprezentat de volumul anormal de lichid sau de compozitia lichidului din urechea interna. Oamenii de stiinta considera urmatoarele posibile cauze ale bolii Meniere: drenare improprie a lichidului din urechea interna, raspuns imun anormal, alergii, infectii virale (sifilis, paludism, oreion, febra tifoida etc), predispozitie genetica, traume craniene, migrene, intoxicatii (alcool, tutun, plumb), tulburari vasculare (arterioscleroza, spasme, hemoragii) etc.
Mai exista si posibilitatea ca aceasta sa fie declansata de anxietate, tensiune sau de consumul excesiv de sare.

Diagnosticul bolii Meniere

Din cauza existentei unor afectiuni cu simptomatologie similara, diagnosticul este in general dificil de realizat si se face prin excludere. Insa, in primul rand trebuie efectuate teste de baza, cum sunt o examinare otolaringologica (examen ORL), o audiometrie (examinarea auzului) si un RMN sau o radiografie craniana. Mai exista si procedura numita electrocohleografia,
in care un electrod este introdus prin timpan, pentru a testa caracteristicile electrice ale urechii interne ce pot indica natura problemelor de auz. Evaluarea cel mai frecvent utilizata pentru boala Meniere este electronistagmografia (ENG). Acest test evalueaza echilibrul prin evaluarea miscarilor ochilor. Mai exista si posturografia este un test computerizat care evalueaza echilibrul corelat cu vederea, functia urechii interne sau senzatiile de la nivelul pielii, muschilor, tendoanelor si articulatiilor - bazandu-se pe zonele care pot cauza probleme.

Tratamentul bolii Meniere

Tratamentul medicamentos se adreseaza in special eliminarii senzatiei de ameteala si include medicamente de tip anxiolitice, diuretice, antihistaminice si antivertiginoase. Acesta trebuie totusi corelat cu un stil de viata santos, lipsit de excese alimentara (fara sare) si fara alcool sau tutun. In unele cazuri, au inregistrat succes diete fara gluten sau lactoza.
Tratamentul noninvaziv presupune dispozitive pentru imbunatatirea auzului cum este dispozitivul Meniett (aplica presiune in canalul urechii interne) si terapii pentru echilibru Sunt disponibile ca variante de tratament si injectii in urechea medie (cu gentamicina sau steroizi) pentru a scadea/reduce episoadele de vertij. Gentamicina se pare ca poate conduce la pierderea auzului daca este utilizata pe termen lung, prin urmare unii doctori prefera dexametazona.
Pentru cei 20-40% din pacienti care nu raspund la masurile conservatoare si inregistreaza episoade de vertij sever, exista posibilitatea de a apela la tehnici chirurgicale care includ sectionarea nervilor care tin de echilibrul urechii interne si a labirintului urechii interne. Aceste proceduri distrug din nefericire aparatul auditiv si nu garanteaza eliminarea ametelii ulterior.
Cand trebuie sa chemam medicul: daca durerea de cap este neobisnuit de puternica, experimentam vedere dubla sau pierderea vederii, dificultati in vorbire, amorteala unui membru, pierderea cunostintei, ameteala sau furnicaturi, durere in piept.

Deoarece boala Meniere poate afecta capacitatea de munca a bolnavului in primul rand este recomandat ca acesta sa ramana in reapus total pe durata crizelor de vertij, in caz contrar putand aparea accidentari severe. Aceasta afectiune poate conduce la pierderea auzului si, de multe ori, chiar la depresie sau anxietate din cauza problemelor pe care le implica. Prin urmare, nu este bine sa amanam vizita la medic daca ne regasim in aceasta situatie.

Surse:
http://www.mayoclinic.com; http://www.sfatulmedicului.ro; http://en.wikipedia.org; http://www.vestibular.ro; http://www.sanatateatv.ro