Boala Tay-Sarch: cauze, simptome și tratament

Ce este boala Tay-Sachs

Boala Tay-Sachs este o boală genetică rară, moștenită, care distruge progresiv celulele nervoase din creier și măduva spinării. Aceasta aparține unui grup de afecțiuni cunoscute sub denumirea de boli de depozitare lizozomală, care sunt cauzate de disfuncția unor enzime specifice responsabile de descompunerea substanțelor din celule.

Caracteristica Tay-Sachs este o deficiență a enzimei hexosaminidază A (Hex-A). Fără suficient Hex-A, o substanță grasă numită gangliozid GM2 se acumulează în celulele nervoase, în special în creier. Această acumulare este toxică și duce la disfuncția și moartea celulelor, ducând la deteriorarea neurologică caracteristică bolii.

Există mai multe forme de Tay-Sachs, în funcție de momentul apariției simptomelor:

• Tay-Sachs infantil: Cea mai frecventă și severă; simptomele apar până la vârsta de 6 luni.
• Tay-Sachs juvenilă: Apare în copilăria târzie sau adolescență.
• Tay-Sachs adult/cu debut tardiv: Formă mai blândă cu debut la vârsta adultă.

Cauzele bolii Tay-Sachs

Tay-Sachs este cauzat de mutații ale genei HEXA, care furnizează instrucțiuni pentru producerea unei părți a enzimei Hex-A. Atunci când această genă este defectă, enzima nu poate funcționa corect sau este complet absentă.

1. Model de moștenire:

Tay-Sachs se moștenește în mod autosomal recesiv, ceea ce înseamnă că:

Un copil trebuie să moștenească două copii defecte ale genei HEXA (una de la fiecare părinte) pentru a dezvolta boala.

Purtătorii, care au o genă normală și una mutantă, nu prezintă simptome, dar pot transmite mutația copiilor lor.

2. Factori genetici de risc:

Anumite populații au o rată mai mare de purtători de Tay-Sachs:

• Evreii ashkenazi (descendenți ai evreilor din Europa de Est)
• Canadienii francezi din Quebec
• Cajunii din sudul statului Louisiana
• Irlandezi-americani, deși într-o măsură mai mică

Consilierea genetică și depistarea purtătorilor în comunitățile cu risc ridicat au fost eficiente în reducerea incidenței bolii.

Simptomele bolii Tay-Sachs

Simptomele bolii Tay-Sachs variază în funcție de forma bolii, dar toate implică un declin neurologic progresiv.

1. Tay-Sachs infantil (cea mai frecventă formă)

• Dezvoltare normală pentru primele 3-6 luni
• Regresia abilităților motorii: Copilul încetează să zâmbească, să se târască sau să se întoarcă
• Răspuns exagerat la sperietură
• Slăbiciune musculară și hipotonie (tonus muscular scăzut)
• Convulsii
• Pierderea vederii și a auzului
• Pată roșie ca o cireașă pe retină (vizibilă în timpul unui examen oftalmologic)
• Paralizie

2. Tay-Sachs juvenilă

• Simptomele încep între vârsta de 2 și 10 ani
• Declin cognitiv și motor progresiv
• Slăbiciune musculară, probleme de coordonare (ataxie)
• Pierderea vederii și a auzului
• Dificultăți de înghițire
• Speranța de viață este de obicei până în adolescență

3. Tay-Sachs la adulți/cu debut tardiv

• Debut la sfârșitul adolescenței până la vârsta adultă
• Simptome variabile: slăbiciune musculară, probleme de coordonare, dificultăți de vorbire
• Poate imita alte afecțiuni neurologice, cum ar fi ALS sau scleroza multiplă
• Probleme de sănătate mintală precum psihoza sau tulburările de dispoziție
• Adesea nu reduce semnificativ durata de viață, deși calitatea vieții poate fi afectată

Tratamentul bolii Tay-Sachs

În prezent, nu există tratament pentru boala Tay-Sachs. Tratamentul se axează pe îngrijiri de susținere și paliative, cu scopul de a gestiona simptomele, de a spori confortul și de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților și a familiilor acestora. Cercetările privind terapiile mai specifice sunt în curs, inclusiv strategiile experimentale de înlocuire a genelor și enzimelor.

1. Îngrijirea paliativă și pe baza simptomelor

Acesta este pilonul de bază al tratamentului pentru toate formele de Tay-Sachs, în special tipurile infantile și juvenile.

a) Gestionarea convulsiilor

Medicamentele anticonvulsivante, cum ar fi valproatul sau levetiracetamul, sunt utilizate pentru a controla convulsiile, care devin mai frecvente pe măsură ce boala progresează.

b) Sprijin pentru hrănire

Deseori apar dificultăți de înghițire, crescând riscul de sufocare și aspirație.

Utilizarea tehnicilor speciale de hrănire, a lichidelor îngroșate sau, eventual, a tuburilor de hrănire (tubul G sau tubul NG) poate fi necesară pentru nutriție și hidratare.

c) Îngrijire respiratorie

Monitorizarea și tratamentul regulat al infecțiilor pulmonare, în special al pneumoniei.

Tehnicile de eliberare a căilor respiratorii, aspirarea și fizioterapia toracică pot fi utilizate pentru a gestiona acumularea de mucus.

d) Terapia musculară și a mișcării

Terapia fizică și ocupațională ajută la menținerea mobilității articulațiilor și la prevenirea contracturilor (articulații rigide). Pot, de asemenea, să reducă disconfortul și să îmbunătățească poziționarea pentru activitățile zilnice.

e) Confortul și îngrijirea paliativă

Gestionarea durerii și asigurarea bunăstării emoționale sunt esențiale. Echipele de îngrijiri paliative pot ajuta la luarea deciziilor cu privire la intervențiile medicale, la îngrijirea paliativă și la sprijinul emoțional pentru familii.

2. Sprijin emoțional pentru familii

Tay-Sachs nu este doar o călătorie medicală - este profund emoțională pentru familii. A avea un copil sau o persoană iubită cu o afecțiune gravă ca aceasta poate fi copleșitor. Acesta este motivul pentru care serviciile de sprijin sunt la fel de importante ca și tratamentul medical.

• Consilierii și grupurile de sprijin ajută părinții și frații să proceseze sentimentele de durere, vinovăție sau anxietate.
• Echipele de îngrijire paliativă ajută la luarea deciziilor dificile și se asigură că confortul copilului este pe primul loc.
• Comunitățile și organizațiile online conectează familiile cu alte persoane care trec prin experiențe similare.

3. Tratamente noi pe orizont

Deși nu există încă un leac, oamenii de știință lucrează din greu pentru a găsi noi modalități de a trata sau chiar preveni Tay-Sachs în viitor. Unele dintre aceste abordări sunt încă în laborator sau în primele teste clinice, dar ele oferă speranțe reale.

a) Terapia genică

Cercetătorii încearcă să rezolve problema genetică care cauzează Tay-Sachs prin adăugarea în creier a unei copii sănătoase a genei lipsă. Gândește-te că este ca și cum ai furniza noi instrucțiuni celulelor organismului. Unele studii inițiale pe animale au fost promițătoare, iar studiile pe oameni sunt în curs de desfășurare.

b) Terapia enzimatică

Această abordare oferă organismului enzima lipsă (ca o „echipă de curățare” pentru creier). Dar ajungerea enzimei la creier este dificilă din cauza barierei naturale de protecție din jurul acestuia. Oamenii de știință lucrează la modalități de a face această terapie să funcționeze mai bine.

c) Terapia de reducere a substratului

O altă strategie se concentrează pe încetinirea producției de substanțe nocive care se acumulează în creier. Nu este o soluție, dar ar putea încetini daunele și ar putea oferi oamenilor mai mult timp și o mai bună calitate a vieții.

d) Cercetarea celulelor stem

Unii cercetători experimentează utilizarea celulelor sănătoase de la donatori pentru a furniza creierului ceea ce îi lipsește. Această idee este încă foarte experimentală și nu este încă disponibilă ca tratament.

1. De multe ori începe cu o suspiciune

Pentru copiii născuți cu Tay-Sachs, primele semne nu apar de obicei imediat. Mulți sugari par perfect sănătoși la naștere. Dar în jurul vârstei de 3 până la 6 luni, părinții pot începe să observe că bebelușul lor nu atinge reperele de dezvoltare - cum ar fi șezutul, atingerea sau contactul vizual.

Unele semne timpurii comune includ:

• Dezvoltare fizică mai lentă
• Slăbiciune musculară sau slăbiciune
• Reacții de tresărire la sunete
• Probleme cu vederea sau auzul

Un indiciu distinct observat adesea de pediatri în timpul unui examen oftalmologic este o „pată roșie cireașă” pe retină - un punct roșu aprins care poate indica ceva mai profund.

2. Cum confirmă medicii Tay-Sachs

Dacă se suspectează Tay-Sachs, există câteva modalități cheie prin care medicii pot confirma diagnosticul - și datorită tehnologiei moderne, procesul este mai rapid și mai precis ca niciodată.

a) Testul enzimatic din sânge

Acesta este, de obicei, primul pas. O simplă probă de sânge este utilizată pentru a verifica nivelurile unei enzime specifice numită Hex-A. Această enzimă ajută la descompunerea anumitor substanțe grase din creier. La persoanele cu Tay-Sachs, Hex-A lipsește sau este foarte scăzută.

Testul poate:

• Confirma dacă o persoană are boala
• Să arate dacă o persoană este purtătoare (nu are boala, dar o poate transmite mai departe)
• Poate fi utilizat ca instrument de screening pentru comunitățile cu risc

b) Teste genetice

Dacă testul enzimatic arată ceva neobișnuit, medicii vor face adesea un test genetic pentru a căuta modificări (mutații) în gena HEXA, care cauzează Tay-Sachs. Acest test poate fi făcut prin sânge sau salivă și este cea mai precisă modalitate de a confirma atât boala, cât și statutul de purtător.

3. Testarea înainte sau în timpul sarcinii

Pentru cuplurile care știu că au un istoric familial de Tay-Sachs - sau care provin din medii cu risc crescut (cum ar fi evreii Ashkenazi, canadienii francezi sau Cajun) - screeningul genetic înainte sau în timpul sarcinii este foarte recomandat.

Iată cum funcționează aceasta:

Depistarea purtătorilor

• Unul sau ambii parteneri fac un simplu test de salivă sau de sânge.
• Dacă ambii sunt purtători, există o șansă de 25% la fiecare sarcină ca bebelușul să poată moșteni Tay-Sachs.

Testarea prenatală

Dacă o sarcină este deja în desfășurare și ambii părinți sunt purtători, medicii pot testa copilul la timp prin:

• Prelevarea de vilozități corionice (CVS) - efectuată în jurul a 10-12 săptămâni
• Amniocenteza - efectuată în jurul a 15-18 săptămâni

Aceste teste analizează ADN-ul copilului sau nivelurile enzimatice pentru a vedea dacă Tay-Sachs este prezent.