Tulburarea de depersonalizare: cauze, simptome și tratament

Cauzele depersonalizării

Medicii psihiatri atrag atenția asupra următorului aspect: nu se poate vorbi despre o cauză anume, care să conducă la dezvoltarea tulburării de depersonalizare. Ceea ce se știe este că, făcând parte dintre tulburările disociative, reprezintă încercarea unei persoane, care se confruntă cu o traumă la nivel emoțional, psihologic, de a evada dintr-o realitate greu de acceptat. De altfel, depersonalizarea intervine după un stres intens, generat de situații precum:

• Moartea cuiva apropiat;
• Războiul;
• Expunerea la violență extremă;
• Accidentele;
• Dezastrele naturale;
• Prezența unui părinte cu o boală psihică;
• Abuzul.

Anumite persoane sunt mai predispuse riscului de a trece printr-un episod de depersonalizare. Printre acestea se numără:

• Cele care suferă de o afecțiune manifestată prin convulsii;
• Cele ce au trăsături de personalitate care le determină să-și dorească să evite sau să nege situațiile dificile; 
• Cele care se confruntă cu depresia sau cu anxietatea;
• Cele care suferă din cauza oboselii extreme;
• Cele care consumă droguri recreaționale. 

Simptomele depersonalizării

Principalul simptom al depersonalizării este o percepție distorsionată asupra propriului corp. De exemplu, te simți ca un robot sau ca și cum ești într-un vis. Alte manifestări pe care le poți avea se referă la:

• Ai senzația că te privești pe tine însăți de sus, din afara trupului;
• Simți că înnebunești;
• Intri în panică sau treci prin stări depresive;
• Ești deconectată de amintirile tale și nu ai o imagine clară asupra lor;
• Ai impresia că nu îți poți controla acțiunile;
• Sesizezi că nu mai reușești să-ți recunoști sau să-ți descrii emoțiile.

De cele mai multe ori, asemenea manifestări nu sunt intense și se încheie rapid. Uneori, însă, pot dura ore, zile sau, în cazuri rare, chiar ani. În același timp, nu este exclus să revină în mod constant și să interfereze cu activitățile de zi cu zi și cu relațiile cu cei din jur. Cu atât mai mult cu cât te afectează la nivel emoțional, este necesar să soliciți cât mai repede ajutor medical. 

Deși nu există teste de laborator care să ajute la diagnosticarea unei tulburări de depersonalizare, poți fi îndrumată către diverse analize de sânge și evaluări imagistice: examen RMN sau tomografie. Aceste investigații sunt utile, întrucât demonstrează că simptomele pe care le ai sunt legate de prezența unei boli sau de efectele nedorite ale administrării unor medicamente. Dacă nu te regăsești în niciuna dintre aceste situații, urmează să ți se recomande un consult la un psiholog sau la un medic psihiatru.

Tratamentul depersonalizării 

Pentru a putea primi un diagnostic de tulburare de depersonalizare trebuie să îndeplinești criteriile menționate în ediția a cincea a manualului DSV („the Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder”) al „Asociației Americane de Psihiatrie”. Acestea sunt:

• Depersonalizarea se manifestă prin episoade recurente și/sau persistente;
• În urma experienței pe care o trăiești din pricina depersonalizării nu trebuie să pierzi legătura cu realitatea;
• Manifestările pe care le ai sunt o sursă de stres și au impact negativ asupra vieții personale și profesionale;
• Simptomele nu pot fi legate de abuzul de substanțe interzise ori de prezența unei afecțiuni sau a unei tulburări psihice: de exemplu convulsiile, o depresie majoră, o tulburare de panică, altă tulburare disociativă etc.

Tratamentul pentru tulburarea de depersonalizare urmărește să se adreseze tuturor tipurilor de stres asociate cu această afecțiune. În funcție de severitarea simptomelor, tratamentul poate consta în:

Psihoterapia

Presupune utilizarea unor tehnici menite să te ajute să-ți recunoști și să-ți comunici mai bine gândurile și sentimentele ce țin de conflictele psihologice responsabile de experiențele de depersonalizare. Există mai multe tipuri de psihoterapie:

Terapia cognitiv-comportamentală

Cu ajutorul ei se schimbă treptat „tiparele” de gândire, dar și sentimentele și comportamentele care îți sunt dăunătoare. Prin terapia cognitiv-comportamentală poți scăpa de anxietatea ce însoțește depersonalizarea, eliberându-te de obsesia că este ceva în neregulă cu tine. De asemenea, datorită acestei terapii, îți este mai la îndemână să identifici elementele care te conduc la depersonalizare și să găsești modalitățile prin care să le poți gestiona mai eficient.

Terapia dialectic-comportamentală

Te susține pentru a putea trece peste emoțiile care sunt dificil de gestionat, fiind de folos mai ales când treci printr-o traumă și te confrunți cu rușinea și cu sentimentele de vinovăție. Obiectivul terapiei dialectic-comportamentale este să te determine să-ți accepți stările interioare, să te reconectezi cu tine însăți și să rămâi ancorată în clipa prezentă. Ca să reușești, trebuie să înveți să meditezi, să respiri corect și să te familiarizezi cu câteva tehnici de autocalmare. 

Terapia psihodinamică

Este binevenită întrucât te îndreaptă spre recunoașterea emoțiilor reprimate, a conflictelor interioare și a experiențelor care îți afectează comportamentul și conduc la un episod de depersonalizare. Datorită terapiei psihodinamice înveți cum să îți exprimi emoțiile într-un mod sănătos, cât mai adecvat contextului în care te afli. 

Tehnicile de grounding

De obicei se folosesc în cazul în care o persoană cu o tulburare de depersonalizare este copleșită de prea multe gânduri într-un timp scurt și de aceea suferă de anxietate. Prin tehnicile de grounding te simți mai conectată cu tine și cu lumea, astfel încât te gândești numai la ceea ce se întâmplă aici, acum. 

Un exercițiu din cadrul tehnicilor de grounding poate cuprinde următorii pași:

• Să observi în detaliu ceea ce este în preajma ta;
• Să îți răspunzi la întrebări care să te ajute să te orientezi: de exemplu, să te întrebi „cum mă cheamă?”, „cât este ceasul ?”, „unde sunt?” etc;
• Să îți folosești simțurile: de pildă, să atingi diverse suprafețe, să plimbi în palmă o bucățică de gheață etc.

Terapia de familie

Este importantă pentru ca membrii familiei unei persoane cu tulburare de depersonalizare să învețe cum să se comporte cu aceasta și cum să acționeze în diferite situații. Printre lucrurile cu care trebuie să se obișnuiască se numără:

• Să accepte;
• Să asculte;
• Să fie calmi și răbdători;
• Să creeze un mediu sigur și confortabil: o persoană cu tulburare de depersonalizare trebuie să știe că nu este singură și că este în siguranță. 

Terapiile creative

Terapia prin muzică sau prin artă menține conectarea cu emoțiile și cu sentimentele. Desenatul, pictatul, coloratul, sculptatul, cântatul sau compunerea de melodii asigură o mai bună înțelegere a comportamentelor care favorizează, în anumite momente, un interval marcat de depersonalizare. Mai mult, terapiile creative ajută un pacient cu tulburare de depersonalizare să fie mai relaxat și să treacă mai bine peste momentele de anxietate sau peste stările depresive. 

Hipnoza clinică

Este o formă de terapie care folosește relaxarea profundă, concentrarea și atenția, astfel încât să devii capabilă să-ți accesezi cele mai ascunse gânduri, sentimente și amintiri. Odată ce ajungi în această etapă, sunt scoase la lumină traume, probleme și evenimente care te afectează și te motivează să te detașezi de realitate pentru a face față. Cu alte cuvinte, începi să înțelegi motivul/motivele responsabil/responsabile de tulburarea ta de depersonalizare. Ulterior îți este mai la îndemână să depui eforturi ca să treci peste situațiile dificile, să recunoști că ai nevoie de ajutor și să-l soliciți. Prin hipnoză, creierul se antrenează și învață să se protejeze fără să mai recurgă la depersonalizare. 

Tratament medicamentos

În momentul de față nu se poate spune că există un tratament medicamentos special pentru depersonalizare. În schimb, sunt disponibile medicamente destinate ameliorării stărilor depresive sau de anxietate ce pot surveni când se manifestă depersonalizarea. Astfel, cele mai cunoscute opțiuni de tratament includ:

• Medicamente antidepresive: spre exemplu, se pot administra inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, cu rol de a crește nivelul acesteia în creier. Serotonina este un hormon produs de glanda pineală (aflată între cele două emisfere ale creierului), care influențează dispoziția și te ajută să fii binedispusă și calmă;
• Medicamente anti-anxietate: se recurge la ele în situația în care antidepresivele menționate anterior nu dau rezultate. În general, se prescrie Desipramină;
• Medicamente antipsihotice: la indicația unui medic psihiatru, se poate administra Olanzapină.

Chiar dacă depersonalizarea nu poate fi prevenită, este esențial să-i recunoști simptomele pentru a beneficia de un tratament. Mai mult decât atât, dacă treci printr-o experiență traumatizantă, adresează-te cât mai rapid unui specialist, astfel încât să se diminueze riscul de a te confrunta cu o tulburare de depersonalizare care îți poate afecta semnificativ calitatea vieții.