Ce s-a întâmplat când am renunțat să îmi mai cicălesc copiii dimineața

A încercat diferite soluții pentru a-și determina copiii să respecte rutinele de dimineață

Mama a doi copii a explicat că s-a străduit să găsească diverse modalități prin care să-i motiveze pe aceștia să se organizeze mai bine dimineața pentru a nu mai întârzia la școală. Nu s-a ferit să spună că nu obținuse rezultatele așteptate:

„Mă săturasem să mă aud în fiecare dimineață spunând: „Dacă nu te dai jos din pat până când nu termin de numărat...1...2...”, „Spală-te pe dinți!”, „Am întârziat!”

Sursă poză: instagram.com/sarapamneufeld/

Fiind instructor de yoga, mă trezeam zilnic devreme pentru a putea să meditez, dar cu toate acestea stresul generat de haosul de la acea oră mă copleșea. Indiferent de eforturile mele, copiii se mișcau foarte încet...

Printre strategiile pe care le testasem cu fiii mei, de 6 și de 8 ani, se numărau: faptul că îi mituiam. Nu le mai dădeam voie să cheltuiască bani. Nu le mai permiteam să-și petreacă timpul în fața ecranelor. Am făcut o listă în care am stabilit, minut cu minut, rutinele ce erau de urmat. Am încercat să-i trezesc mai devreme. I-am trezit și mai târziu sperând că erau mai odihniți. Am încercat să-i culc mai devreme. Am apelat și la ajutorul soțului meu. Și el s-a simțit depășit de situație- și a întârziat la serviciu-, dar ajutorul lui m-a ajutat, uneori, să reușesc să-mi îndeplinesc obiectivele de dimineață: să iau micul dejun, să fac un duș, să merg la toaletă.”

Această parte a articolului reprezintă traducerea și adaptarea materialului disponibil pe site-ul scarymommy.com (scris de Sara Pam Neufeld)

În final, a găsit o soluție care a dat rezultate

După ce s-a convins că niciuna dintre metodele testate nu funcționaseră, s-a gândit la o schimbare radicală: a renunțat să-și mai cicălească fiii încă de la primele ore ale dimineții. Treptat, a constatat că lucrurile mergeau tot mai bine și că în final aceștia nu au mai întârziat la școală:

„...În sfârșit, în primăvara acestui an, am hotărât că nu mai era cazul să procedez așa. Mi-am spus că îmi voi mușca limba ca să mă abțin- și chiar am făcut așa- indiferent de cât de mult aveau să întârzie la școală. Până la urmă, am sesizat o schimbare.

Regula care ținea de faptul că nu îi voi mai cicăli a fost simplă: nu voi mai sta mereu în preajma băieților ca să fie gata la timp dimineața. Acest lucru însemna că nu plecam la timp de acasă și că urmau să suporte consecința de a răspunde în fața cadrelor didactice. De fapt, cât de mult contează să ajungi mereu la timp când ești la grădiniță sau în clasa a doua? Cred că nu la fel de mult ca răul pe care l-am făcut relației dintre noi și în privința respectului meu de sine.

M-am putut baza pe două avantaje pe care alți părinți nu le au: în primul rând, sunt propriul meu șef. În al doilea rând, copiii mei își doresc într-adevăr să ajungă la timp la școală. Fiul meu cel mare este obsedat de punctualitate. În ceea ce-l privește pe fiul meu cel mic, în ciuda faptului că abia se mișcă la micul dejun, nu vrea să rateze salutul de dimineață de la grădiniță...

Să mă abțin din a-i cicăli nu a fost atât de greu pe cât am crezut, cu excepția zilelor în care eram foarte obosită. Am încercat să respir adânc și să-mi fac treaba prin casă în timp ce băieții se străduiau să se pună în mișcare. 

Spuneam: „Ce faci?” (în loc de „Unde ți-e capul?! Știi cât e ceasul?”)

Unul dintre băieții mei răspundea: „Da. Ai dreptate. Cred că ar trebui să mă spăl pe dinți”

Timp de aproape două săptămâni, întârziam la școală cu 5-25 de minute. Dar nu era sfârșitul lumii. La un moment dat, două prietene care văzuseră măsurile mele anti-cicăleală în secțiunea „Story” de pe contul meu de Instagram mi-au făcut aceeași sugestie: „Ce ai zice să folosești un ceas?” Le-am propus asta băieților, iar cel mare s-a și conformat. Și-a setat alarma de pe tabletă ca să-l sune din zece în zece minute, începând cam cu o oră înainte de ora ideală pentru a pleca de acasă. 

Ce credeți că s-a întâmplat? Ideea a dat rezultate. În ultimele două zile înainte de vacanța de primăvară, nu am întârziat la școală decât vreo trei minute. Mi-am făcut griji că noua rutină nu va mai funcționa după vacanță, dar până acum în general a funcționat. Cu toate acestea, îmi este dificil să mă țin eu de ea în serile în care suntem cu toții obosiți și mai trebuie strânse și jucăriile. Acum mai am de găsit o soluție și pentru un copil ce se trezește morocănos și care are un tantrum sau pentru situația în care este speriat după o ceartă de la locul de joacă și de aceea refuză să iasă din mașină.

În linii mari, soluția găsită este un succes uriaș. Băiatul meu cel mare s-a transformat într-un adevărat paznic, care sesizează când fratele lui sau eu facem un pas greșit. Prin urmare, este mai eficient decât cicălirea mea: băiatul meu cel mic este mai dornic să-i facă pe plac fratelui său decât să-mi facă mie. Într-o dimineață, au avut parte chiar de cinci minute petrecute în fața ecranelor pentru că au fost gata cu cinci minute mai devreme. Și eu am fost gata la timp.” 

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by Sara Pam Neufeld (@sarapamneufeld)

Această parte a articolului reprezintă traducerea și adaptarea materialului disponibil pe site-ul scarymommy.com (scris de Sara Pam Neufeld)

Surse: scarymommy.com

Sursă poză principală: instagram.com/sarapamneufeld/