Ce nu îi mai spun copilului meu ca să fiu o mamă mai bună

Ce nu îi mai spun copilului meu ca să fiu o mamă mai bună

Irina Olteanu - Redactor Senior

De multe ori îți dai seama că ajungi să semeni foarte multe în exprimare cu mama ta. Mai bine spus, pari să reproduci, fără să vrei de multe ori, o serie de expresii pe care le-ai auzit la rândul tău în copilărie și care, bineînțeles, nu-ți făceau nici ție plăcere. Cumva însă le pronunți și te trezești într-o zi că te întrebi: ce să nu îi mai spun copilului meu ca să fiu o mamă mai bună?

Chiar dacă sunt doar niște vorbe, unele pot fi cu adevărat dureroase pentru copii, iar cei mici le pot resimți de o mie de ori mai grele decât ai avea în intenție. În momente de furie și frustrare ajungi să rostești tot felul de cuvinte, fără a te gândi la consecințele lor, în pofida intențiilor tale onorabile. Acestea pot să îi facă pe copii să plângă, să le scadă respectul de sine și să le distrugă chiar relația cu un părinte. Poate fi necesară o oarecare doză de efort ca să nu le mai rostești în viitor, dar cu siguranță beneficiile pe termen lung sunt incomensurabile.

Citește și: Mama buna, mama rea: diferente esentiale pe care trebuie sa le stii

1. Fac eu asta

Este perfect normal ca părinte să îți dorești să îți ajuți copilul, însă acesta nu va învăța niciodată cum să se descurce singur. De altfel, este destul de tentant și te trezești, nu dăm nume, în ipostaza de a-i da în gură să mănânce și la vârsta de 8 ani. Cine știe, poate se pătează cu mâncare, poate nu va mânca tot din farfurie...motivele invocate în apărarea ta ajung dintre cele mai diverse.

2. Nu plânge

Copiii ar trebui să se simtă în siguranță când vine vorba de exprimarea emoțiilor. Dacă îi spui copilului tău să nu cum sa fii o mama mai bunaplângă îi transmiți că este ceva greșit cu el, chiar dacă nu este cazul. Adevărul este că te poate scoate din minți cu o criză nejustificată într-un moment complet nepotrivit (de obicei însoțită de o repriză de tăvălit pe jos în public), însă încearcă să reziști tentației de a emite asemenea interdicții.

3. De ce nu poți fi mai mult ca X?

X fiind fratele/sora, colegul, prietenul, vecinul etc., înzestrat evident cu ceva calități în plus față de el. Știu prea bine că ai momente în care ți se pare că nervii tăi întiși la maxim s-ar simți mai bine în compania unui specimen...să zicem mai pașnic...dar nimic nu îl face pe un copil să se simtă mai rău decât faptul că nu este la fel de bun precum o rudă sau un seamăn de-al său. Ai putea să încerci să te bucuri de realizările sale și să îl lauzi pentru punctele sale forte.

4. Ești sigur că vrei să mănânci asta/aia?

Există și alte modalități de a discuta cu cel mic/cea mică despre mâncare și de a exersa obiceiuri alimentare decât un comentariu plin de reproș. Modul în care îți alegi cuvintele poate contribui la probleme ce țin de percepția asupra propriului corp și de încrederea în acesta. Ca părinte, îi cunoști prea bine limitele...digestive, precum și preferințele alimentare, dar nu uita că până la urmă copilul este o ființă umană în curs de formare. Iar tu de multe ori poți doar să asiști.

5. Așteaptă până X ajunge acasă

Această afirmație conține doua aspecte complet eronate. Primul aspect implică faptul că cel mic/cea mică nu va fi pedepsit decât mai târziu iar al doilea implică faptul că nu ai niciun control asupra situației. Este adevărat, când știi că autoritatea ta este cea mai des subminată, iar tatăl pare un despot în deplinătatea funcțiilor, este de înțeles să "arunci" pe umerii săi responsabilitatea unei pedepse. Nu e ca și cum familia ta ar fi prima în care s-ar întâmpla acest lucru...

6. Ești bine

Pentru adulți o mică zgârietură poate părea lipsită de importanță, dar pentru un copil poate reprezenta cea mai dureroasă experiență din lume. Încearcă să-i acorzi atenție fără însă să exagerezi. Dacă nu cumva îți dorești ca și la viitoarea julitură să auzi urlete ca din gură de șarpe însoțite, evident, de multe lacrimi de crocodil.

7. Promit

Când îți încalci promisiunea făcută unui copil, cauzezi involuntar probleme legate de încrederea dintre voi. Așadar, când nu ești sigură că te poți ține de cuvânt, încearcă să folosești voi încerca în loc de promit. Cu excepția cazului în care ai o plăcere sadică de a auzi constant reproșuri despre cum anul trecut, în luna/ziua cutare, nu i-ai cumpărat mașinuța roșie cu roți albastre pe care i-ai promis-o....

8. X este un idiot

Dacă nu-ți dorești ca cel mic să își denumească semenii astfel, cu siguranță nici tu nu ar trebui să faci acest lucru. În plus, prin acest tip de exprimare demonstrezi că de fapt ai o problemă cu persoana respectivă. Un ultim motiv, de fapt și cel mai important pentru a nu rosti aceste cuvinte, este că sunt șanse maxime ca cel mic să reproducă ad literam vorbele de duh către persoanele respective, menționându-te pe tine drept autor.

9. Nu ai niciun motiv să te temi

Dacă îi spui copilului acest lucru, nu vei schimba cu nimic faptul că se teme. Iar bau-bau sau monstrul de sub pat/dulap sau din cotloanele camerei nu va dispărea ca prin farmec pentru că i-ai sugerat că este pueril. În schimb, poate fi de ajutor o discuție despre motivul pentru care se teme și cum îl poți ajuta să îl depășească.

10. Te urăsc și eu

La un moment dat, inevitabil, vei auzi aceste cuvinte chiar din gura progeniturii tale, cel/cea căruia i-ai dat viață, l-ai hrănit, l-ai spălat, l-ai educat va spune că te urăște. Însă tu, ca un adult înțelept care te consideri a fi, vei rezista ispitei de a-i răspunde că și tu și îi vei spune că îl iubești orice-ar fi.

11. Pentru că așa zic eu

Ei bine, aici cu siguranță nu ai ce face. Doar ești mama și vorba ta e literă de lege. Iar uneori trebuie să bați din picior ca să te impui. Revenind la lucruri serioase, acest clișeu ar trebui de mult uitat deoarece în lipsa unei explicații pertinente, copilul nu va găsi niciun motiv să înceteze comportamentul indezirabil, ba mai mult îl va continua, făcându-ți în ciudă.

12. Sper să ai copii ca tine

Deși tu înțelegi prea bine ce este în sufletul tău în unele momente, copilul poate interpreta ca și cum urăști faptul că îl crești. În asemenea clipe de restriște încearcă să-ți amintești cum era când gângurea și zâmbea la tine inocent. Și uită de răspunsul impertinent pe care tocmai ți l-a trântit.

13. Taci din gură

Ultimul dar nu cel din urmă pe listă este cu adevărat nepoliticos, dar nu te mai poți abține. Când vrei să porți o discuție civilizată cu un adult, când ai o treabă importantă, te trezești cu un amalgam de gânduri și sentimente împărtășite, în lipsa unei solicitări exprese. Și da, chiar ți-ai dori să tacă. Încearcă însă, dacă te mai țin nervii, să găsești o formulare eufemistică, cum ar fi nu vrei să îmi spui mai târziu? Nu că ar avea vreun efect...

Citește și: Sunt o mama buna, dar si o ticaloasa in acelasi timp

cum sa fii o mama mai buna

Sfatul specialistului

Doamna Gabriela Maalouf parenting trainer și speaker, fondatoarea Academiei Pro Education, practician NLP care se specializează în programare neurolingvistică pentru copii și părinți, cu al său proiect de suflet Atelierul de Parenting "Ghidul Familiei Implinite" ne-a răspuns la următoarele întrebări: 

- Ce anume considerați că nu ar trebui să îi spună o mamă copilului său pentru a deveni un părinte mai bun?

În primul rând, ar fi util sa definim sintagma "părinte bun". Din punctul meu de vedere, un părinte poate fi bun pentru copilul său în momentul în care este un om bun pentru el însuși. Acesta ar fi primul pas în dezvoltarea personală a unei ființe. Cum putem deveni oameni mai buni pentru noi înșine? Asumându-ne rolurile pe care ni le-am adus în viețile noastre și echilibrându-le, fiind pefect conștienți că aceste lucruri se pot realiza. Pentru că vorbim despre părinți, unul dintre pașii pe care îi putem urma ar fi îndepărtarea convingerilor limitatoare, ce ne pot face să transmitem pe cale verbală și copiilor noștri aceleași mesaje toxice. Ce sunt convingerile limitatoare? Sunt gânduri, idei, situații care au importanță doar pentru că noi le dăm valoare. Exemple: "Nu pot face sport", "Nu pot ține dietă", "Copiii cuminți nu vorbesc peste părinți", "Farfuria trebuie să rămână goală, așa e politicos!" sau fel de fel de etichetări: "ești obraznic, ești cuminte, ești leneș". Toate aceste convingeri limitatoare ale noastre, transformate în etichete sau chiar mesaje transmise copiilor noștri sunt toxice în dezvoltarea lor. Cum spuneam, aceste convingeri sunt reale din simplul motiv că noi le dăm importanță și crezare. O metodă utilă de îndepărtare a convingerilor limitatoare stă chiar în chestionarea acestora: "Și ce s-ar întâmpla daca nu ar fi așa, daca nu s-ar întâmpla așa?". Făcând curat în propria noastra viață, în propriul nostru sistem de credințe avem șanse reale de a nu le transmite mai departe, cu sentința de adevăr suprem, riscând să impactăm negativ viețile micuților noștri.

cum sa fii o mama mai buna

- Ce fel de impact au vorbele părinților asupra dezvoltării copilului?

Impactul pozitiv al vorbelor pe care copiii le aud din partea părinților lor constă în utilizarea unui model funcțional al adultului - dacă acesta decide să se transforme într-un model demn de urmat. Părinții sunt modelele copiilor și de obicei preiau comportamente, mai degrabă decât sfaturi.

Cu toate acestea, impactul poate avea și conotație negativă, dacă vorbele sunt transformate în mesaje nocive. Etichetați, copiii înțeleg că ceea ce simt ei nu este corect, astfel încât își pierd încrederea în propriile instincte. Am întâlnit în terapie copii care au făcut unele lucruri, în mod eronat, tocmai pentru că nu mai știau ce să facă, fără un părinte care să îi spună ce are de facut. Am văzut adolescenți care, obisnuiți cu cineva care să le spună ce aveau de făcut, neîncrezători în propriile gânduri, ascultau de grupul din care făceau parte. Din păcate, părinții spun și fac lucruri cu cele mai bune intenții, dar grupurile din care vor face parte copiii lor nu este obligatoriu să le vrea binele tot timpul. Dezvoltarea unui vocabular al sentimentelor, pe care să îl folosim ori de câte ori noi experimentăm diferite emoții, îi ajută pe copii să înțeleagă că și părinții lor simt la fel, că sentimentele sunt spontane, nu și le planifică nimeni dinainte.

- Au un impact mai mare vorbele mamei sau cele ale tatălui? Din ce motiv (explicați)?

Vorbele au impact asupra noastră, într-un fel sau altul, indiferent din partea cui vin. Evident că cel mai mare impact vine din partea persoanei care se ocupă mai mult de copil, fie că este mama sau tata. Există posibilitatea ca fiecare copil în parte să fie afectat mai mult de vorbele unei anume persoane, dar acest lucru nu se poate generaliza. Marea artă de a fi părinte stă tocmai într-o bună cunoaștere a copiilor, astfel încât să știm ce modele urmează, ce îi motivează sau ce îi afectează emoțional.

- Ce sfaturi aveți pentru mame în acest sens?

Vă spun ce am făcut eu, pentru a mă vindeca de aruncatul cu vorbe, cu cele mai bune intenții:
Mi-am făcut o listă pe care am trecut categoriile. Acum voi da și exemple:
1. Acceptarea trăirilor, pentru a-i ajuta pe copii să aibă încredere că ceea ce simt este adevărat pentru ei, în momentul respectiv. Am eliminat din discursul meu următoarele afirmații:
"Mănancă tot, sigur ți-e foame!", "Îmbrăca-te, sigur ți-e frig, nu vezi ce vreme e afară!", "Trebuie să dormi, e foarte târziu, sigur ești terminat de oboseală!"
2. Etichetele:
"Ce leneș esti, nu faci niciodată ordine!", "Vai, ce talentată ești la desen!"
3. Amenințările și mustrările
Să-ți fie rușine, ești băiat mare!, Vezi tu ce o să pățești
4. Citirea viitorului
Nu o să se aleagă nimic de tine in ritmul ăsta!
5. Propria-mi martirizare
" Imi scoți peri albi!", "Mă omori cu zile, mă termini, mă obosești!"

Ca și practician NLP (programare neuro-lingvistica), am învățat că partea lingvistică - mesajele verbale pe care le folosim - ne pot face atât rău cât și bine, în funcție de structura pe care o folosim. Ținând cont de acestea, am decis să elimin tot ceea ce însemna șablon lingvistic, credințe și convingeri limitatoare și să aduc în familia mea variantele lingvistice ce pot conduce către sinapse neuronale benefice copiilor sau, mai simplu spus, să folosesc varianta pozitivă în exprimare, chiar și atunci când setez o limită fermă, dar blândă. 

Mulțumim doamnei Gabriela Maalouf pentru informațiile oferite. 

Articolul urmator
Fiul meu a primit diagnosticul de care eu nu voiam să aud. Am fost devastată, nu mai puteam fugi nicăieri
Fiul meu a primit diagnosticul de care eu nu voiam să aud. Am fost devastată, nu mai puteam fugi nicăieri

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Rolul de mamă mă învață să fiu mai bună cu mine însămi. Este timpul să o faci și tu!
    Rolul de mamă mă învață să fiu mai bună cu mine însămi. Este timpul să o faci și tu!

    Câte lucruri înveți atunci când devii mamă? Probabil atât de multe, încât nu le putem cuprinde pe toate într-un articol. Astăzi, o mămică de...

    Am început să petrec mai puțin timp cu copiii mei și asta mă ajută să fiu o mamă mai bună
    Am început să petrec mai puțin timp cu copiii mei și asta mă ajută să fiu o mamă mai bună

    O mamă a dezvăluit ce a însemnat pentru ea perioada în care a fost nevoită să lucreze numai de acasă în contextul pandemiei. În confesiunea sa, nu s-a ferit să...

    Diagnosticul meu de ADHD mă ajută să fiu o mamă bună pentru copilul meu, recent diagnosticat cu aceeași boală
    Diagnosticul meu de ADHD mă ajută să fiu o mamă bună pentru copilul meu, recent diagnosticat cu aceeași boală

    O mamă care are ADHD susține că diagnosticul său o ajută să fie o mamă bună pentru fiica sa, care a fost recent diagnosticată cu aceeași tulburare. Descoperiți cum anume, în...

    Tehnicile de yoga care m-au ajutat să fiu o mamă mai bună
    Tehnicile de yoga care m-au ajutat să fiu o mamă mai bună

    Una dintre cele mai mari provocări pe care le ai de înfruntat odată ce devii mamă este să reușești să-ți păstrezi calmul în momentele de criză. Fie că este vorba...

    ”Nu mi-am mai simțit corpul ca fiind al meu. Nu mai suportam să fiu atinsă”. O femeie dezvăluie cum i s-a schimbat viața după ce a devenit mamă
    ”Nu mi-am mai simțit corpul ca fiind al meu. Nu mai suportam să fiu atinsă”. O femeie dezvăluie cum i s-a schimbat viața după ce a devenit mamă

    Titulatura nobilă de „mamă” devine din ce în ce mai greu de dus pe umeri de către femeile de la care societatea se așteaptă să fie perfecte din toate punctele de...

    Dragul meu fiu, a fi mama ta este cel mai frumos cadou primit vreodată de la viață
    Dragul meu fiu, a fi mama ta este cel mai frumos cadou primit vreodată de la viață

    O scrisoare emoționantă de la o mamă pentru fiul ei scoate la iveală sentimente ascunse, regrete, dorințe și neîmpliniri. Cu siguranță băiatul va aprecia acest gest atunci...

    Soțul meu are o relație mai bună cu mama mea decât o am eu și asta ne complică viața de familie
    Soțul meu are o relație mai bună cu mama mea decât o am eu și asta ne complică viața de familie

    În mod normal, ne bucurăm atunci când părinții noștri sunt de acord cu alegerile noastre amoroase, însă ce facem atunci când aceștia devin mai apropiați de...

    Mama a murit și am devenit părinte pentru fratele meu de 6 ani. Nu a fost cea mai bună decizie…
    Mama a murit și am devenit părinte pentru fratele meu de 6 ani. Nu a fost cea mai bună decizie…

    O tânără de peste hotare povestește cât de greu i-a fost în momentul în care mama ei a decedat și a trebuit să o înlocuiască și să devină, la...

    © 2024 Qbebe