Infecția de tract urinar

Infecția de tract urinar - simptome și tipuri

O infecție de tract urinar reprezintă acea infecție apărută în orice parte a sistemului urinar - rinichi, ureter, vezică și uretră; majoritatea infecțiilor implică tractul urinar inferior (vezica și uretra) și sunt cauzate de bacterii (dar poate fi vorba și de fungi sau virusuri). Femeile sunt expuse unui risc mai mare de a dezvolta o infecție de tract urinar decât bărbații. Afecțiunile limitate la vezica urinară pot fi dureroase și deranjante, iar dacă se răspândesc la rinichi pot cauza complicații grave. Este important de subliniat faptul că de multe ori infecțiile urinare nu prezintă simptome și pot fi ignorate, însă când acestea apar pot presupune: o senzație puternică și persistentă de urinare, o senzație de arsură la urinare, eliminarea frecventă de cantități mici de urină, urină tulbure sau cu aspect roșu/roz/maroniu, urină urât mirositoare, durere pelviană (la femei în special în mijlocul pelvisului și în preajma osului pubian) sau durere rectală (la bărbați). Persoanele vârstice se pot simți obosite, slăbite și pot resimți dureri musculare și abdominale.  

Fiecare tip de infecție urinară are la rândul său asociată o serie de simptome în funcție de localizare. Astfel, pielonefrita acută (rinichi) - durere de spate și laterală, febră mare, frisoane, greață și vărsături, cistita (vezica urinară) - presiune pelviană, disconfort în zona inferioară a abdomenului, urinare frecventă și dureroasă, sânge în urină, uretrită (uretră) - senzație de arsură la urinare, pierderea de urină.

Citește și: Infectiile tractului urinar in timpul sarcinii

Opinia specialistului Doamna doctor Cătălina Bicoi, medic specialist obstetrică-ginecologie, competență în ecografie, laparoscopie ginecologică, histeroscopie și colposcopie în cadrul Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timisoara (Maternitatea Odobescu), cât și în cadrul clinicii Sofiamed (Milimed) ne-a oferit următoarele informații: "Infecția urinară determinată de prezența și multiplicarea microorganismelor la nivelul tractului urinar duce la apariția unor simptome destul de supărătoare ce pot afecta viața socială, profesională și sexuală în special a adulților tineri cât și a vârstnicilor. Infecția urinară reprezintă un proces inflamator determinat de pătrunderea și multiplicarea bacteriilor la nivelul tractului urinar. Tractul urinar este steril, cu excepția treimii externe a uretrei la fete, fiind astfel mai frecventă la sexul feminin. Germenii cei mai frecvent implicați în infecția urinară sunt bacteriile Gram-negative, pe primul loc situându-se Escherichia coli (75-90%), urmată de Klebsiella, Proteus, Enterobacter, Pseudomonas aeruginosa; mai rar bacterii Gram-pozitive: Enterococcus, Staphylococcus aureus, streptococii și stafilococii cogulazo-negativi. Infecția urinară se clasifică în funcție de localizare în: ITU joase, ITU înalte, iar în funcție de evoluție în ITU acută și ITU recurentă. Simptomele sunt: micțiunile frecvente, usturime în momentul micțiunii, durere abdominală joasă (în caz de CISTITĂ=infecție și inflamație a vezicii urinare), dureri lombare (în caz de afectare renală), hematurie (prezența de sânge în urină), piurie (prezența de puroi în urină), febră, frison. La sugar și copilul mic infecția urinară este cel mai frecvent înaltă și se manifestă cu: febră, iritabilitate, tulburări digestive, alterarea stării generale. La copilul mare și adolescent infecția urinară este frecvent joasă și se manifestă cu sindrom febril prelungit, subfebrilitate, polakidisurie. Pentru diagnosticul de infecție urinară este necesar examenul citobacteriologic al urinei. Pentru a ști cu certitudine ce tip de microorganism este responsabil pentru problema dumneavoastră urinară se recomandă efectuarea UROCULTURII în asociere cu EXAMENUL SUMAR DE URINĂ. Medicul ginecolog sau urolog vă poate recomanda și alte investigații: ecografie, cistoscopie etc. În ceea ce privește tratamentul, acesta se face în funcție de localizare, vârstă, severitate și sensibilitatea germenului. Tratamentul se adresează atât formelor joase (uretrite, cistite) cât și a celor înalte (pielonefrite).Tratamentul în principal vizează administrarea de ATB în conformitate cu antibiograma, antiseptice și bacteriostatice urinare, extract din merișor sau hibiscus, antispastice, cură lichidiană. ATENȚIE!!! Infecția urinară trebuie tratată corect, țintit. Tratamentul la întâmplare poate duce la recurențe frecvente și în timp la scăderea capacității de funcționare a rinichilor. De cele mai multe ori un simplu tratament naturist nu este suficient."

Cauze și factori de risc

Infecțiile de tract urinar apar de obicei când bacteriile pătrund în tractul urinar prin uretră și încep să de multiplice în vezică. Deși sistemul urinar este conceput să împiedice pătrunderea acestora, uneori nu face față. Cele mai frecvente infecții urinare apar, după cum am menționat, la femei, și afectează vezica și uretra. Astfel, cistita este cauzată de obicei de bacteria E.Coli (se află localizată în tractul gastrointestinal), dar poate fi determinată și de raporturi sexuale (din cauza distanței mici dintre uretră și anus / deschiderea uretrală către vezică care scurtează distanța parcursă de bacterii până la vezica urinară); uretrita este cauzată de bacterii gastrointestinale proliferate de la anus la uretră (din același motiv anatomic, uretrita poate fi cauzată și de boli cu transmitere sexuală - herpes, gonoree, chlamydia și mycoplasma).

Deoarece femeile sunt expuse îndeosebit infecțiilor urinare, iată care sunt factorii de risc care le predispun: anatomia specifică, activitatea sexuală (eventual un nou partener), anumite tipuri de metode contraceptive (spermicide sau diafragme), menopauza (scăderea estrogenului circulant determină modificări în tractul urinar ce presupun o creștere a vulnerabilității în fața infecțiilor).

Alți factori de risc presupun: anomalii ale tractului urinar, blocaje ale tractului urinar (pietre la rinichi sau prostată mărită), sistem imunitar suprimat (diabet, scleroză multiplă, sarcină și orice problemă care afectează fluxul de urină - pietre la rinichi, accident vascular cerebral, leziune a măduvei spinării), utilizarea unui cateter urinar (persoanele internate, cele cu probleme neurologice și cele paralizate - nu își pot controla abilitatea de a urina), o intervenție chirurgicală recentă (o examinare medicală sau o intervenție chirurgicală care implică utilizarea unor instrumente specifice).

Complicații ale infecției de tract urinar

În cazul în care sunt gestionate prompt și corespunzător, rareori infecțiile urinare conduc la complicații. Însă, în lipsa tratamentului pot cauza: infecții recurente (în special la femeile cu mai mult de 3 infecții), leziuni renale permanente (în urma unei infecții acute sau cronice renale ca urmare a unei infecții urinare), greutate mică la naștere a copilului sau naștere prematură, îngustarea ureterei (strictura uretrală) la bărbați (deseori asociată cu uretrita gonococică), sepsisul (o complicație potențial fatală în special dacă se răspândește la rinichi).

Diagnostic

Testele și procedurile utilizate pentru a diagnostica o infecție de tract urinar includ: analiza unei mostre de urină/ sumar de urină (se urmăresc globule albe, globule roșii sau bacterii) realizată în urma unei igiene prealabile, urocultură (urmează sumarului de urină - indică care bacterii cauzează infecția și ce medicamente sunt cele mai indicate), ecografie/tomogragie/RMN eventual proceduri cu substanță de contrast -pielografia intravenoasă (pentru infecții recurente) care poate depista anomalii ale tractului, citoscopie (pentru infecții frecvente se folosește un tub subțire cu o lentilă pentru a vizualiza interiorul uretrei și al vezicii).

Tratamentul infecției de tract urinar

Antibioticele constituie în cazul infecțiilor urinare tratamentul de primă intenție - varianta potrivită este stabilită în funcție de starea de sănătate/istoricul medical și tipul de bacterie. Astfel, pentru infecțiile simple, medicii recomandă de obicei: trimetoprim/sulfametoxazol, fosfomicina, nitrofurantoina, ciprofloxacina, levofloxacina, cefalexina, ceftriaxona, azitromicina, doxiciclina. Există și situații când simptomele dispar după câteva zile, însă antibioterapia trebuie finalizată conform sfatului medicului (de obicei 1-3 zile pentru cazurile simple). Poate fi indicat și un analgezic care va amorți zona vezicii și a uretrei pentru a ameliora senzația de arsură la urinare (acesta poate colora urina în portocaliu sau roșu). În cazul infecțiilor frecvente, medicul poate recomanda: antibiotice cu dozaj redus (timp de 6 luni sau chiar mai mult), autodiagnostic și tratament, o doză unică de antibiotic după raportul sexual (dacă este cauză), terapie cu estrogen vaginal (pentru postmenopauză). În cazul infecțiilor grave se poate impune tratament cu administrare intravenoasă în cadrul unui spital. Când infecția este cauzată de un blocaj sau de o anomalie anatomică, se poate impune intervenția chirurgicală.

Infecția de tract urinar poate da mari bătăi de cap. De cele mai mult ori medicamentele folosite în tratarea acestei afecțiuni perturbă echilibrul florei vaginale. Din fericire, există și o soluție pentru efectele negative ale antibioticelor și antimicoticelor, care poartă numele de MultiGyn Actigel, de la VavianPharma.

Gelul bioactiv calmează disconfortul vaginal, reduce scurgerile vaginale și calmează senzația de mâncărime și usturime. Este special conceput pentru a inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene și pentru a stimula lactobaciliile. De asemenea, nu conține hormone, parfum sau alte substanțe iritante.
 

Modalități de prevenire

Este important să țineți cont de următoarele recomandări pentru a reduce riscul de infecții de tract urinar: consumați lichide din abundență (în special apă - 6-8 pahare pe zi) pentru a dilua urina și a mări frecvența urinărilor (bacteriile sunt eliminate mai rapid) și suc de merișoare (previne infecțiile urinare conform studiilor), curățați zona intimă din față spre spate (previne proliferarea din zona anală în vagin și uretră), urinați imediat după un raport sexual, faceți dușuri, folosiți o lenjerie confortabilă din bumbac (nu strâmtă), evitați produsele specific feminine potențial iritante (deodorante sau creme), modificați-vă metoda de contracepție (diafragmele, prezervativele tratate cu spermicide contribuie la proliferarea bacteriană).

Mulțumim doamnei doctor Cătălina Bicoi pentru informațiile oferite.

Surse:
www.mayoclinic.org; www.medicinenet.com; www.healthline.com; www.webmd.com