Vezica hiperactivă: cauze, simptome și tratament

Ce înseamnă vezica hiperactivă

Vezica hiperactivă este o afecțiune a tractului urinar caracterizată printr-o nevoie bruscă și imperioasă de a urina, care poate fi dificil de controlat. 

Semne că ai vezica hiperactivă

Semnele că ai vezica hiperactivă sunt destul de clare și pot afecta semnificativ calitatea vieții. Iată cele mai comune:

1. Nevoia imperioasă de a urina

Simți brusc și intens nevoia de a merge la toaletă, chiar dacă vezica nu este plină. Senzația apare "din senin" și poate fi greu de amânat.

2. Urinări frecvente

Mergi la toaletă de mai mult de 8 ori pe zi (în absența consumului excesiv de lichide). Poate părea că „nu reziști mult timp fără să urinezi”.

3. Nicturie

Te trezești de una sau mai multe ori pe noapte pentru a urina. Acest simptom poate afecta somnul și duce la oboseală.

4. Incontinență urinară de urgență (opțional)

Scapi urină înainte să ajungi la toaletă, imediat după apariția senzației de urinare. Nu toate persoanele cu vezică hiperactivă au acest simptom, dar este frecvent.

5. Dificultăți în a controla vezica în situații stresante

De exemplu, auzi apă curgând sau ești nervos și apare brusc nevoia de a urina.

Cauzele vezicii hiperactive

Cauzele vezicii hiperactive pot fi multiple și uneori combinate. În unele cazuri, cauza exactă nu este clară (se numește idiopatică), dar cele mai frecvente motive includ:

1. Tulburări neurologice

Afecțiuni care afectează nervii care controlează vezica:

• Boala Parkinson
• Scleroza multiplă
• Accident vascular cerebral (AVC)
• Leziuni ale măduvei spinării
• Neuropatie diabetică

2. Infecții urinare

Infecțiile pot irita peretele vezicii și duce temporar la simptome de vezică hiperactivă.

3. Vârstă înaintată

Pe măsură ce îmbătrânim, funcția vezicii se poate modifica, iar controlul asupra mușchilor devine mai dificil.

4. Dezechilibre hormonale (ex: menopauză)

Scăderea estrogenului poate afecta mucoasa vezicii urinare și poate contribui la iritabilitatea acesteia.

5. Obstrucția fluxului urinar

De exemplu, în cazul bărbaților cu hiperplazie benignă de prostată (HBP), vezica trebuie să muncească mai mult și devine hiperactivă în timp. 

6. Consumul de iritanți ai vezicii

• Băuturi sau alimente care stimulează excesiv vezica:
• Cofeină (cafea, ceai)
• Alcool
• Băuturi carbogazoase
• Alimente picante, acide sau îndulcitori artificiali

7.  Stresul și anxietatea

Pot declanșa sau agrava nevoia urgentă de a urina, mai ales în lipsa unei cauze fizice evidente.

8.  Factori anatomici sau chirurgicali

Operații pelvine sau traumatisme pot afecta nervii sau structura vezicii.

Tratamentul vezicii hiperactive

Tratamentul vezicii hiperactive se face în funcție de severitatea simptomelor și de cauza identificată (dacă există). Scopul este reducerea frecvenței urinării, controlul urgenței și îmbunătățirea calității vieții.

1. Modificări ale stilului de viață (tratament inițial)

Acestea sunt recomandate pentru toate formele de vezică hiperactivă:

• Reducerea consumului de cofeină, alcool și băuturi carbogazoase
• Limitarea lichidelor seara (evitarea consumului cu 2-3 ore înainte de culcare)
• Gestionarea greutății (kilogramele în plus pun presiune pe vezică)
• Evitarea constipației (pentru că afectează funcția vezicii)
• Renunțarea la fumat

2. Exerciții pentru întărirea planșeului pelvin (exercițiile Kegel)

Antrenează mușchii care controlează vezica. Eficienți mai ales în formele ușoare sau ca suport în combinație cu alte tratamente.

3. Terapie comportamentală

Antrenamentul vezicii: amânarea voluntară a urinării progresiv (ex: de la 30 la 90 de minute între urinări).

Jurnal urinar: monitorizarea frecvenței și volumului urinărilor.

4. Medicamente

Prescrise de medic, în special dacă modificările de stil de viață nu sunt suficiente:

a) Antimuscarinice (scad contracțiile vezicii): Oxybutinină, Tolterodină, Solifenacin

Posibile efecte adverse: gură uscată, constipație, somnolență

b) Agoniști beta-3 adrenergici:

Mirabegron – relaxează mușchiul vezicii, cu mai puține efecte secundare 

5. Terapie invazivă (cazuri severe, rezistente la tratament)

• Injecții cu toxină botulinică (Botox) în peretele vezicii – reduc contracțiile necontrolate
• Stimulare nervoasă (neuromodulare sacrala) – reglează semnalele nervoase către vezică
• Intervenții chirurgicale – rar necesare (ex: mărirea vezicii sau înlăturarea completă a acesteia)

6. Tratament specific cauzei

Dacă vezica hiperactivă este provocată de o afecțiune subiacentă (ex. infecție, diabet, boală neurologică), tratarea cauzei principale este esențială.

Ceaiuri pentru vezica urinară hiperactivă

Pentru vezica urinară hiperactivă, unele ceaiuri din plante pot ajuta prin efecte calmante, antiinflamatoare și ușor diuretice (dar fără a irita vezica). Totuși, nu toate ceaiurile sunt benefice. Unele ceaiuri, precum ceaiul verde sau negru (bogate în cofeină), pot agrava simptomele.

1. Ceai de coada-calului (Equisetum arvense)

Are efect astringent și diuretic blând, ajută la întărirea mușchilor vezicii și reduce inflamația.

2. Ceai de mătase de porumb

Calmant natural pentru căile urinare. Este util în inflamații sau iritații ale vezicii.

3. Ceai de merișor

Ajută la prevenirea infecțiilor urinare (care pot agrava simptomele). Se recomandă în special ca adjuvant pentru sănătatea tractului urinar.

4. Ceai de păpădie (frunze, nu rădăcină)

Efect diuretic ușor și detoxifiant. Poate ajuta la eliminarea reziduurilor fără a irita vezica.

5. Ceai de ghimpe (Xanthium spinosum)

Tradițional folosit în probleme urinare și prostata. Are efect antiinflamator și ușor tonic pentru vezică.

Exerciții pentru vezica urinară hiperactivă

Există mai multe exerciții eficiente pentru vezica urinară hiperactivă, care te pot ajuta să reduci frecvența urinării, să întărești mușchii pelvini și să îți recapeți controlul asupra vezicii.Cele mai recomandate sunt exercițiile Kegel, dar și alte tehnici comportamentale pot fi de mare ajutor.

1. Exercițiile Kegel

Cum să le faci:

• Identifică mușchii pelvini (mușchii pe care îi strângi când încerci să oprești urinarea).
• Strânge mușchii timp de 5 secunde.
• Relaxează timp de 5 secunde.
• Repetă de 10-15 ori, de 3 ori pe zi.

2. Tehnica de "antrenament al vezicii" (Bladder Training)

Scopul este să îți crești treptat timpul dintre urinări și să recapeți controlul asupra vezicii.

• Ține un jurnal urinar timp de 3 zile (notează orele la care mergi la toaletă).
• Dacă mergi, de exemplu, la fiecare 60 de minute, setează un obiectiv să te abții 70–90 de minute.
• Crește treptat timpul dintre urinări cu câte 15 minute la fiecare câteva zile.
• Țintește spre 3–4 ore între urinări ziua.

3. Tehnici de control al imperiozității (când simți că "nu mai reziști")

Când apare nevoia bruscă de a urina:

• Stai jos, respiră adânc.
• Contractă mușchii pelvini de 3–5 ori (ca la Kegel).
• Fă o activitate scurtă de distragere (de ex. numără până la 30).
• Mergi la baie doar după ce senzația scade.

4. Exerciții pentru relaxare și respirație

• Stresul agravează vezica hiperactivă.
• Exercițiile de respirație profundă (inspiri lent pe nas, expiri pe gură) pot calma vezica în momente de urgență.