Hipertensiune pulmonară: cauze, simptome și tratament

Ce este hipertensiunea pulmonară

Hipertensiunea pulmonară (HP) este o afecțiune în care tensiunea arterială din arterele pulmonare este mai mare decât în mod normal. Aceste artere transportă sângele de la inimă la plămâni, iar când presiunea din interiorul lor crește, aceasta exercită o presiune asupra părții drepte a inimii, ceea ce poate duce la probleme grave de sănătate dacă nu este tratată.

Imaginează-ți că încerci să împingi apa printr-un furtun îngust — este nevoie de mai multă presiune. Asta este ceea ce se întâmplă în cazul hipertensiunii pulmonare: arterele din plămâni se îngustează, se rigidizează sau se blochează, iar inima trebuie să depună mai mult efort pentru a împinge sângele prin ele

Cauzele hipertensiunii pulmonare

1. Hipertensiune arterială pulmonară (HAP)

Această formă de HP este cauzată de probleme la nivelul arterelor mici din plămâni. Arterele se îngustează sau se rigidizează, îngreunând circulația sângelui.

Cauzele includ:

• HAP idiopatică (cauză necunoscută)
• Mutații genetice (HAP ereditară)
• Boli autoimune precum lupusul sau sclerodermia
• Infecția cu HIV
• Defecte cardiace congenitale (prezente la naștere)
• Utilizarea anumitor medicamente sau toxine (de exemplu, inhibitori ai apetitului sau metamfetamine)

2. PH cauzată de boli cardiace stângi 

Aceasta este cea mai frecventă formă de hipertensiune pulmonară. Apare atunci când partea stângă a inimii nu pompează sângele în mod corespunzător, provocând o acumulare de presiune în plămâni.

Cauzele includ:

• Insuficiență cardiacă stângă
• Boala valvei mitrale
• Boala valvei aortice
• Disfuncție diastolică (când inima nu se relaxează corespunzător)

3. PH cauzată de boli pulmonare sau nivel scăzut de oxigen

Bolile pulmonare cronice pot afecta țesutul pulmonar sau reduce nivelul de oxigen, ceea ce determină îngustarea arterelor pulmonare.

Cauzele includ:

• Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
• Boala pulmonară interstițială (cicatrizarea plămânilor)
• Apnee în somn
• Expunerea pe termen lung la altitudini mari
• Hipoxie cronică (niveluri scăzute de oxigen în sânge)

4. Cheaguri de sânge cronice în plămâni 

Acest tip, numit hipertensiune pulmonară tromboembolică cronică (CTEPH), apare atunci când cheaguri de sânge vechi blochează sau îngustează arterele pulmonare.

Cauzele includ:

• Embolie pulmonară anterioară (cheag de sânge în plămâni)
• Cheaguri nediagnosticate sau netratate care devin obstrucții permanente

5. PH cu cauze neclare sau multifactoriale 

Acest grup include cauze rare sau complexe care nu se încadrează clar în celelalte categorii.

Cauzele includ:

• Tulburări sanguine (de exemplu, anemia falciformă)
• Sarcoidoză
• Tulburări metabolice (de exemplu, boli tiroidiene)
• Boli renale
• Tumori care apasă pe arterele pulmonare

Simptomele hipertensiunii pulmonare

Simptomele hipertensiunii pulmonare (HP) se dezvoltă adesea treptat, ceea ce poate face ca acestea să fie ușor de trecut cu vederea la început. Pe măsură ce starea se agravează, simptomele devin mai vizibile și pot interfera cu viața de zi cu zi.

Simptome precoce

Acestea sunt de obicei ușoare și pot apărea numai în timpul activității fizice:

• Dificultăți de respirație în timpul exercițiilor fizice sau urcării scărilor
• Oboseală sau slăbiciune
• Amețeli sau senzație de leșin
• Disconfort sau presiune în piept

Simptome progresive

Pe măsură ce starea se agravează și inima se luptă să pompeze împotriva presiunii pulmonare ridicate, simptomele devin mai frecvente și mai severe:

• Dificultăți de respirație chiar și în repaus
• Umflarea gleznelor, picioarelor sau abdomenului (edem)
• Bătăi rapide ale inimii (palpitații)
• Buze sau vârfuri ale degetelor albăstrui (fenomen numit cianoză, datorat nivelului scăzut de oxigen)
• Amețeli sau leșin, în special în timpul efortului fizic
• Tuse uscată sau răgușeală

Simptome în stadiu avansat

În cazurile avansate, poate apărea insuficiență cardiacă dreaptă:

• Umflături semnificative în partea inferioară a corpului
• Balonare abdominală datorată acumulării de lichid (ascită)
• Oboseală accentuată și intoleranță la efort fizic
• Dificultăți de respirație în poziție culcată 

Diagnosticul hipertensiunii pulmonare

Hipertensiunea pulmonară este diagnosticată pe baza unei combinații de antecedente medicale, examinare fizică și teste specializate. Deoarece simptomele sale timpurii, precum oboseala și dificultățile de respirație, pot imita alte afecțiuni, pentru un diagnostic corect este necesar să se excludă alte cauze și să se măsoare direct presiunea din arterele pulmonare.

1. Examen fizic

Procesul de diagnosticare începe de obicei cu un examen fizic, în cadrul căruia medicul poate detecta semne precum un sunet cardiac puternic (P2), umflarea picioarelor sau semne de suprasolicitare a părții drepte a inimii. De acolo, se prescriu de obicei teste non-invazive pentru a căuta cauze potențiale și pentru a evalua funcția cardiacă și pulmonară.

2. Ecografii

Unul dintre primele teste este adesea o ecocardiogramă (ecografie cardiacă). Acesta poate estima presiunea din arterele pulmonare și poate arăta dacă partea dreaptă a inimii este mărită sau supusă stresului. Deși nu confirmă hipertensiunea pulmonară, este un instrument de screening util. Teste suplimentare, cum ar fi radiografiile toracice, electrocardiogramele (ECG) și testele de funcție pulmonară, ajută la evaluarea structurii pulmonare, a nivelului de oxigen și a stării generale a inimii și a plămânilor.

3. Cateterism cardiac drept

Dacă există suspiciuni puternice de hipertensiune pulmonară, diagnosticul definitiv se pune prin intermediul unui test numit cateterism cardiac drept. Această procedură măsoară direct presiunea din arterele pulmonare prin introducerea unui tub subțire (cateter) într-o venă — de obicei în gât sau în zona inghinală — și ghidarea acestuia în partea dreaptă a inimii și a plămânilor. Aceasta oferă valori exacte ale presiunii arteriale pulmonare, debitului cardiac și rezistenței, care sunt esențiale pentru confirmarea diagnosticului și determinarea gravității acestuia.

4. Teste de sânge

În funcție de rezultate, medicii pot efectua și analize de sânge pentru a verifica prezența bolilor autoimune, HIV sau tulburări de coagulare. Tomografiile computerizate sau scanările de ventilație-perfuzie (V/Q) pot fi utilizate pentru a căuta cheaguri de sânge cronice în plămâni. Scopul diagnosticului nu este doar confirmarea hipertensiunii pulmonare, ci și identificarea cauzei sale, deoarece strategiile de tratament depind în mare măsură de tipul de HP prezent.

Tratamentul hipertensiunii pulmonare 

1. Tratarea cauzei principale

Înainte de toate, medicii urmăresc să trateze cauza care stă la baza PH. De exemplu:

• Boala cardiacă stângă (PH de grupul 2): tratată cu medicamente pentru insuficiență cardiacă (de exemplu, diuretice, inhibitori ECA, beta-blocante).
• Boli pulmonare (PH de grupul 3): tratate cu oxigenoterapie și tratament pentru afecțiuni precum BPOC sau apnee în somn.
• Cheaguri de sânge cronice (PH de grupul 4): tratate cu anticoagulante și, în unele cazuri, cu intervenție chirurgicală (tromboendarterectomie pulmonară).
• Boli ale țesutului conjunctiv sau HIV (PH de grupul 1): tratate împreună cu afecțiunea care cauzează PH.

2. Medicamente specifice pentru hipertensiunea arterială pulmonară (HAP – Grupa 1)

Aceste medicamente acționează asupra vaselor de sânge din plămâni pentru a reduce presiunea și a îmbunătăți fluxul sanguin:

• Antagoniști ai receptorilor endotelinei (de exemplu, bosentan, ambrisentan): ajută la relaxarea vaselor de sânge și la reducerea rezistenței în plămâni.
• Inhibitori ai fosfodiesterazei-5 (de exemplu, sildenafil, tadalafil): îmbunătățesc fluxul sanguin și reduc efortul cardiac.
• Analogii prostaciclinei (de exemplu, epoprostenol, treprostinil): vasodilatatori puternici care previn și formarea cheagurilor de sânge.
• Stimulatori solubili ai guanilat ciclazei (de exemplu, riociguat): îmbunătățesc semnalizarea oxidului nitric pentru a dilata vasele de sânge.

Aceste medicamente sunt adesea utilizate în terapia combinată, în funcție de răspunsul pacientului și de gravitatea bolii.

3. Terapii de susținere

Aceste tratamente ajută la gestionarea simptomelor și susțin funcția cardiacă și pulmonară:

• Oxigenoterapia: pentru persoanele cu niveluri scăzute de oxigen, în special în cazul PH de grupul 3.
• Diuretice (pastile pentru eliminarea apei): ajută la reducerea umflăturilor și a acumulării de lichide.
• Anticoagulante: utilizate în anumite tipuri de PH pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge.
• Exerciții fizice și reabilitare cardiacă: activitatea fizică supravegheată îmbunătățește rezistența și calitatea vieții.

4. Tratamente avansate și intervenții chirurgicale

În cazuri severe, în special când medicamentele nu mai sunt eficiente:

• Septostomie atrială cu balon: o procedură care creează o mică gaură între camerele inimii pentru a reduce presiunea pe partea dreaptă.
• Transplant pulmonar sau cardiopulmonar: luat în considerare pentru pacienții tineri cu PH avansată, netratabilă.

5. Modificări ale stilului de viață

Pacienților li se recomandă, de obicei:

• să evite efortul fizic intens.
• să se vaccineze la timp (de exemplu, împotriva gripei și pneumoniei).
• să controleze consumul de sare și lichide.
• să evite altitudinile mari (care pot agrava PH).
• să evite sarcina (care poate prezenta un risc ridicat în cazul PH).

Prevenția hipertensiunii pulmonare

1. Gestionarea din timp a afecțiunile medicale subiacente

Multe forme de PH se dezvoltă ca o complicație a altor boli, astfel încât gestionarea acestor afecțiuni poate reduce riscul:

• Controlează hipertensiunea arterială pentru a preveni suprasolicitarea inimii.
• Tratează din timp bolile cardiace, în special insuficiența cardiacă stângă și bolile valvulare.
• Monitorizează și gestionează bolile pulmonare, cum ar fi BPOC, astmul sau apneea de somn.
• Controlează glicemia și colesterolul pentru a reduce leziunile vasculare.
• Gestionează bolile autoimune, cum ar fi lupusul sau sclerodermia, sub supraveghere medicală.

2. Evită formarea cheagurilor de sânge

Deoarece unele forme de PH sunt cauzate de cheaguri de sânge în plămâni (hipertensiune pulmonară tromboembolică cronică), prevenirea formării cheagurilor este esențială:

• Rămâi activă, în special în timpul perioadelor lungi de stat pe scaun (de exemplu, în timpul călătoriilor).
• Folosește anticoagulante dacă ți s-au prescris, în special după operații sau în cazul tulburărilor de coagulare.
• Poartă ciorapi de compresie atunci când ți se recomandă.

3. Evită iritanții pulmonari

Protejarea plămânilor ajută la reducerea riscului de PH cauzat de leziuni pulmonare:

• Nu fuma și evită fumatul pasiv.
• Limitează expunerea la poluanți, praf sau substanțe chimice toxice (în special la locul de muncă).
• Folosește o mască în medii cu risc ridicat.