Ce este malocluzia dentară
Malocluzia dentară este o afecțiune în care dinții superiori și cei inferiori nu se aliniază corect atunci când gura este închisă. În mod normal, atunci când închidem gura, dinții superiori se aliniază perfect cu cei inferiori. În cazul malocluziei, există o aliniere incorectă a dinților, ceea ce poate duce la dificultăți de mușcare, vorbire și chiar la dureri sau uzura prematură a dinților.
1. Malocluzie de clasa I (mușcătură normală cu o oarecare nealiniere)
Ce se întâmplă: Acesta este cel mai comun și mai ușor tip. Dinții de sus și de jos se potrivesc între ei așa cum ar trebui, dar unii dintre dinții individuali pot să nu fie perfect drepți sau pot fi înghesuiți (ca atunci când aveți dinții strâmbi).
2. Malocluzie de clasa a II-a (supra mușcătură)
Ce se întâmplă: În acest tip, dinții de sus sunt poziționați prea mult în fața dinților de jos, ceea ce înseamnă că se suprapun mai mult decât ar trebui. Este ca și cum dinții de sus ies mai mult în afară decât cei de jos, oferindu-vă o "mușcătură excesivă".
3. Malocluzia de clasa III (sub mușchi)
Ce se întâmplă: Aceasta este opusul mușcăturii excesive. Aici, dinții de jos ies mai mult în afară decât dinții de sus, făcând ca maxilarul inferior să fie mai în față decât cel superior. Acest lucru este cunoscut sub numele de "sub mușchi".
Cauzele malocluziei dentare
Malocluzia dentară (alinierea greșită a dinților și a maxilarelor) poate apărea din diverse motive și poate fi influențată atât de genetică, cât și de factorii de mediu. Iată care sunt cele mai frecvente cauze:
1. Genetica (trăsături moștenite)
Forma și dimensiunea dinților și maxilarelor sunt adesea moștenite de la părinții dumneavoastră. Dacă unul sau ambii părinți au avut malocluzie, există o șansă mai mare ca și dvs. să o prezentați. De exemplu, este posibil să moșteniți un maxilar mai mare sau dinți mai mici, ceea ce poate duce la înghesuială sau nealiniere.
În mod similar, diferențele de dimensiune între maxilarul superior și cel inferior pot cauza probleme precum o mușcătură excesivă (dinții de sus care ies în afară) sau o mușcătură inferioară (dinții de jos care ies în afară).
2. Sugerea degetului sau folosirea suzetei (în copilărie)
Sugerea degetului sau folosirea suzetei prea mult timp poate interfera cu dezvoltarea dinților și a maxilarului. Acest lucru poate împinge dinții superiori în afara alinierii sau poate afecta modul în care cresc maxilarele superioare și inferioare.
Acest obicei poate împinge maxilarul superior înainte, ducând la o proeminență a dinților din față (supra mușcătură).
3. Pierderea timpurie a dinților de lapte
Dacă un copil își pierde dinții de lapte prea devreme, este posibil ca dinții adulți să nu apară în mod corespunzător, determinând deplasarea lor în afara locului. Dinții rămași se pot înghesui sau pot erupe în poziții neobișnuite.
4. Leziuni sau traume
Accidentele sau leziunile care afectează fața sau gura pot deteriora dinții sau maxilarul, determinându-le să se deplaseze și să se alinieze greșit. Acest lucru se poate întâmpla dacă o persoană se confruntă cu o falcă ruptă, dinți loviți sau orice traumă care modifică alinierea naturală a dinților.
5. Probleme dentare
Dinții care sunt prea mari pentru maxilar sau dinții în plus pot provoca înghesuială, atunci când dinții nu au suficient spațiu pentru a se alinia corect.
Invers, dinții lipsă (din cauza cariilor, rănilor sau geneticii) pot determina dinții din jur să se deplaseze în spațiile libere, ducând la o aliniere greșită.
6. Obiceiuri orale deficitare
Obiceiuri precum respirația pe gură (în loc să respire pe nas) pot afecta dezvoltarea maxilarului și a dinților. Respirația bucală constantă, de exemplu, poate duce la un model de creștere anormală a maxilarului superior și poate cauza probleme de mușcătură.
Împingerea limbii (când limba împinge împotriva dinților atunci când înghite sau vorbește) poate interfera, de asemenea, cu alinierea dinților.
7. Creșterea anormală a maxilarului
Unele persoane au diferențe naturale în ceea ce privește dimensiunea maxilarului superior și a celui inferior. Dacă un maxilar crește prea mult sau insuficient în comparație cu celălalt, poate rezulta o mușcătură excesivă (maxilarul superior prea mare) sau o mușcătură inferioară (maxilarul inferior prea mare).
Uneori, se poate dezvolta o nealiniere ca urmare a creșterii oaselor maxilare într-un mod care nu este sincronizat unul cu celălalt.
8. Condiții medicale
Anumite condiții sau tulburări medicale pot contribui la malocluzie. Acestea includ afecțiuni precum palatul despicat, sindromul Down sau nanismul, unde pot exista diferențe structurale la nivelul feței sau maxilarului care au un impact asupra alinierii dinților.
Simptomele malocluziei dentare
1. Dinți strâmbi sau nealiniați
Unul dintre cele mai evidente semne de malocluzie este dinții strâmbi, înghesuiți sau neuniformi. Acest lucru poate afecta aspectul zâmbetului tău și poate cauza probleme de stimă de sine.
Dinții se pot suprapune, se pot roti sau pot avea spații între ei deoarece nu au suficient spațiu pentru a se alinia corect.
2. Dificultate în a mușca sau mesteca
Dacă dinții de sus și de jos nu se întâlnesc în mod corespunzător, poate fi dificil să mușcați sau să mestecați alimentele în mod eficient. Acest lucru poate duce la disconfort sau frustrare în timp ce mănânci, deoarece alimentele nu se pot descompune la fel de ușor.
Persoanele cu mușcătură excesivă sau sub mușcătură pot avea probleme în a-și face dinții să intre în contact corespunzător în timpul mestecării.
3. Durere sau disconfort la nivelul maxilarului
Pot apărea dureri la nivelul maxilarului sau în jurul articulației temporo-mandibulare (ATM), în special în cazurile mai severe de malocluzie. Mușchii maxilarului pot fi supuși unei tensiuni din cauza nealinierii, ceea ce poate duce la disconfort sau durere.
În unele cazuri, este posibil să auzi și un clic sau un pocnet atunci când deschizi sau închizi gura.
4. Scrâșnitul sau strângerea dinților
Persoanele cu malocluzie, în special cele cu mușcături nealiniate, sunt expuse riscului de scrâșnire a dinților (bruxism) sau de strângere a dinților, în special noaptea. Acest lucru poate duce la:
- Uzura sau ciobirea dinților.
- Dureri ale maxilarului și dureri de cap.
- Sensibilitate crescută a dinților în timp.
5. Probleme de vorbire
Malocluzia poate cauza dificultăți în pronunțarea clară a anumitor sunete. Acest lucru se datorează faptului că poziția dinților afectează modul în care producem sunete.
De exemplu, persoanele cu o mușcătură excesivă sau insuficientă pot avea probleme în pronunțarea corectă a anumitor cuvinte, ducând la un impediment de vorbire.
6. Dureri de cap frecvente
Nealinierea dinților și a maxilarului poate pune presiune pe mușchii maxilarului și pe mușchii temporali din jurul capului, ducând la dureri de cap frecvente de tensiune sau migrene.
În cazul în care malocluzia este severă, aceasta poate provoca tensiuni musculare care iradiază durerea la tâmple, gât sau umeri.
Diagnosticul malocluziei dentare
Diagnosticarea malocluziei dentare implică o evaluare detaliată de către un dentist sau un ortodont pentru a evalua modul în care se aliniază dinții și maxilarele. Procesul include de obicei o combinație de examinări fizice, imagistică și istoricul pacientului pentru a identifica cu exactitate tipul și gravitatea dezalinierii.
Iată cum este diagnosticată malocluzia dentară:
1. Examinare fizică cuprinzătoare
Medicul dentist sau ortodontist va efectua mai întâi o inspecție vizuală a dinților și a maxilarelor. Va verfica dacă există:
- Dinți dezaliniați (dinți strâmbi, suprapuși sau întrepătrunși).
- O mușcătură neuniformă: Dacă dinții de sus și de jos se potrivesc corect atunci când gura este închisă.
- Semne de uzură sau deteriorare a dinților, care pot indica aliniere necorespunzătoare sau măcinare.
După aceea medicul dentist îți cere să muști și să observi cum se îmbină dinții. Acesta va verifica dacă:
- Dinții de sus se suprapun peste cei de jos așa cum ar trebui.
- Dinții din spate se aliniază uniform pe ambele părți (de exemplu, molarii ar trebui să se potrivească între ei ca piesele de puzzle).
- Există spații sau suprapuneri între dinții de sus și cei de jos atunci când muști.
2. Istoricul Medical și Stomatologic
Medicul va întreba despre istoricul medical și stomatologic al pacientului, incluzând:
- Istoricul familial: Dacă cineva din familie a avut malocluzie sau probleme dentare similare.
- Obiceiuri: Dacă pacientul are obiceiuri precum sucul degetului, respirația pe gură sau scrâșnirea dinților (bruxism), care pot contribui la malocluzie.
- Tratamente dentare anterioare: Dacă pacientul a avut tratamente ortodontice anterioare, dinți lipsă sau traume dentare.
3. Radiografii
Radiografiile sunt esențiale pentru a obține o imagine clară a structurii osoase, dezvoltării dinților și aliniamentului maxilarelor. Acestea ajută medicul să vizualizeze poziția dinților sub gingie și să identifice probleme care nu sunt vizibile la simpla inspecție.
Radiografie panoramică: O imagine completă a dinților și maxilarelor, care ajută la evaluarea aliniamentului general.
Radiografie cefalometrică: O radiografie laterală care oferă o vedere de ansamblu asupra relației dintre maxilarul superior și cel inferior.
Radiografii de tip bitewing: Acestea sunt utile pentru a evalua alinierea dinților în raport cu alți dinți.
Impresii sau scanări digitale: În anumite cazuri, ortodontul poate lua imprimate dentare sau poate utiliza scanări digitale 3D ale cavității bucale pentru a crea un model precis al dinților și pentru a planifica tratamente ortodontice mai detaliate.
4. Forța mușcăturii și testarea presiunii
În unele cazuri, medicul dentist poate efectua o analiză a forței mușcăturii pentru a măsura modul în care este distribuită presiunea atunci când muști. Acest lucru poate ajuta la identificarea zonelor în care mușcătura este neuniformă sau în care se pune o presiune excesivă pe anumiți dinți, ceea ce ar putea indica o malocluzie.
5. Teste funcționale (pentru cazurile severe)
Pentru pacienții cu o malocluzie mai complexă, ortodontistul ar putea efectua teste funcționale pentru a evalua modul în care maxilarele se mișcă și cum afectează mușchii și articulațiile din jur.
Aceste teste pot include:
Analiza mișcării maxilarelor: Verificarea oricărui clic, pocnitură sau durere în articulația temporo-mandibulară (ATM), care poate indica o mușcătură dezaliniată.
Tensiunea musculară: Senzație de tensiune musculară sau durere în jurul maxilarului, gâtului și feței, care ar putea fi cauzată de malocluzie.
Tratamentul malocluziei dentare
Tratamentul malocluziei dentare depinde de severitatea acesteia, de tipul de malocluzie și de vârsta pacientului. Scopul principal al tratamentului este de a corecta alinierea dinților și maxilarelor, pentru a îmbunătăți atât aspectul estetic, cât și funcționalitatea mușcăturii. În majoritatea cazurilor, tratamentele ortodontice pot rezolva malocluzia, însă în cazurile severe poate fi necesară și intervenția chirurgicală.
1. Aparate Ortodontice
Ce sunt: Aparatele ortodontice sunt cel mai des folosite pentru a corecta malocluzia. Acestea sunt alcătuite din bracketuri, sârme metalice și alte dispozitive care ajută la mutarea treptată a dinților într-o poziție corectă.
Cum funcționează: Aparatele ortodontice aplică o forță constantă și ușoară pe dinți, iar acest lucru provoacă schimbări lente ale poziției acestora pe măsură ce se adaptează la noile poziții.
Durata tratamentului: Tratamentul ortodontic poate dura între 1 și 3 ani, în funcție de severitatea malocluziei. De obicei, după îndepărtarea aparatelor ortodontice, se poate folosi un retainer (dispozitiv de menținere) pentru a preveni reapariția problemei.
2. Invisalign (Aparate Ortodontice Transparente)
Ce sunt: Invisalign este o alternativă mai discretă la aparatele ortodontice tradiționale. Acesta constă din alignere transparente personalizate, care sunt purtate pe dinți pentru a le alinia treptat.
Cum funcționează: Fiecare set de alignere este purtat câte 2 săptămâni, iar apoi este înlocuit cu un alt set. Procesul continuă până când dinții ajung în poziția dorită.
Avantaje: Sunt mai estetice și mai confortabile decât aparatele ortodontice tradiționale, iar pacienții pot îndepărta alignerele atunci când mănâncă sau se spală pe dinți.
3. Chirurgia Ortognatică (Intervenție Chirurgicală)
Ce este: În cazurile de malocluzie severă, unde dinții și maxilarele sunt semnificativ malformate, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a corecta poziția maxilarelor. Aceasta se numește chirurgie ortognatică.
Cum funcționează: Chirurgul ortodont va realinia maxilarele printr-o intervenție chirurgicală efectuată sub anestezie generală. După procedură, pacientul va avea nevoie de o perioadă de recuperare, iar tratamentul ortodontic va continua pentru a se asigura că dinții sunt aliniați corect.
Când este necesară: Această intervenție este recomandată doar în cazurile de malocluzie severă, cum ar fi maxilarul inferior prea proeminent (underbite) sau maxilarul superior prea în față (overbite), care nu pot fi corectate prin ortodonție simplă.
5. Retainer (Dispozitiv de Menținere)
Ce este: După îndepărtarea aparatelor ortodontice, este esențial să se poarte un retainer pentru a menține dinții în poziția corectă și a preveni reapariția malocluziei.
Cum funcționează: Retainerul este un dispozitiv mic, personalizat, care se poartă pe timp de noapte sau zilnic (în funcție de recomandarea medicului ortodont).
Durata: Uneori, retainerul trebuie purtat toată viața pentru a menține rezultatele obținute prin tratamentul ortodontic.
Urmareste-ne pe Google News
