Anatomia creierului

Anatomia creierului a fascinat și încă mai fascinează oamenii de știință din întreaga lume, creierul fiind în continuare un subiect de studiu care oferă lucruri noi si surprinzatoare chiar și in zilele noastre. Creierul este unul dintre cele mai complexe organe din corpul uman. El ne ajută în conștientizarea propriei persoane și a mediului în care trăim, asigurând procesarea unui flux constant de date senzoriale. Creierul  controlează mișcarile musculare, secrețiile glandelor, respirația și temperatura internă.Gândirea creativă, orice sentiment și orice plan sunt dezvoltate de creierul nostru. În plus, neuronii ănregistrează  în memorie fiecare eveniment din viață. Pentru a întelege mai bine aceste lucruri este bine să știi cât mai multe lucruri legate de  anatomia creierului.

Ce este creierul

Sistemul nervos central poate fi împărțit, din punct de vedere anatomic în două elemente importante: măduva spinării (legată direct de trunchiul cerebral) și encefalul sau creierul, așa cum îl știm toți.
Creierul (encefalul) este parte a sistemului nervos central și se află în interiorul craniului. Acesta controlează cele mai multe dintre funcțiile organismului ( respirație, mișcare, gânduri, emoții, bătăile inimii, secreții ale glandelor etc.). La om și la animalele vertebrate, creierul este căptușit cu o membrană numită meninge și este protejat de cutia craniană.

Encefalul uman este compus din neuroni, celule gliale și vase de sânge. În creierul uman se găsesc până la 100 de miliarde de neuroni, fiecare dintre ei având aproximativ 10 000 de conexiuni (sunt cazuri cu 200 de miliarde de neuroni).

Emisferele cerebrale formează cea mai mare parte a creierului uman și sunt situate deasupra celorlalte structuri ale creierului. Acestea sunt acoperite cu un strat cortical (cortexul cerebral). Sub emisferele cerebrale se află trunchiul cerebral, care seamănă cu o tulpină pe care se „sprijină” creierul. În spatele creierului, sub emisferele cerebrale și în spatele trunchiului cerebral se afla cerebelul - o structură cu o suprafață brăzdată orizontal, cortexul cerebelos (scoarță cerebeloasă), îi conferă un aspect diferit de orice altă zonă a creierului.
Creierul „viu” este foarte moale, cu o consistenta asemănătoare gelatinei sau a brânzei din soia (tofu). În ciuda faptului că se vorbește adesea de materie cenușie, culoarea creierului "viu" este roz-bej și ușor mai decolorată la interior.

Creierul omului este alcătuit din:
• Trunchiul cerebral
• Cerebelul
• Diencefalul (Talamus; Epitalamus; Subtalamus; Hipotalamus; Metathalamus)
• Emisfere cerebrale

Partile creierului uman

Creierul uman-dimensiuni

În ceea ce privește greutatea, creierul uman are în jur de 1300-1400 g. Oamenii de știință au sesizat că, la bărbați, creierul este mai greu decât la femei (cu aproximativ 100 g).
Creierul unui nou-născut cântărește aproximativ 350-400 g.
Din punct de vedere al lungimii a creierului, acesta are, în medie, 15 cm lungime.

Funcția creierului uman

Creierul funcționează că un sistem complex, coordonând comportamentul organismului în funcție de informațiile pe care le primește din interior sau din exterior (cu ajutorul nervilor periferici).
Cu toate acestea, nu toate informațiile de la nervii periferici ajung la creier; sunt anumite conexiuni și împletituri, numite plexuri, care rețin informația (precum măduvă spinării sau bulbul rahidian) și ne fac să reacționăm inconștient prin reflexe.

Revenind la funcția creierului, aceasta se realizează printr-o rețea extinsă de neuroni, care fac, la rândul lor, o mulțime de conexiuni.

Fiecare emisferă a creierului interacționează, în general, cu o jumătate a corpului, dar din motive neclare, conexiunile sunt încrucișate - partea stangă a creierului intaractioneaza cu partea dreapta a corpului și invers.

În cele mai multe privințe, cele două părți ale creierului  sunt simetrice în ceea ce privește funcția acestuia. Există totuși câteva excepții foarte importante care implică limba și cogniția spațială. De exemplu: la majoritatea oamenilor, emisfera stângă este „dominanta” pentru limbaj. Un accident vascular cerebral în zona stîngă a creierului poate face că persoana în cauza să aibă probleme de vorbire sau de înțelegere, în timp ce deteriorarea emisferei drepte ar putea să ducă la deprecierea minoră a limbajului.

Creierul uman- împărțirea anatomică

Existămai multe moduri și criterii pentru împărțirea anatomică a creierului, însă metoda cea mai comună este împărțirea creierului în 3 regiuni principale, bazate pe dezvoltarea embrionară: creierul anterior, creierul mijlociu și creierul mic.

Creierul anterior (sau prozencefalul, prosencephalon - lobii olfactivi) este partea cea mai anterioara a creierului și este alcătuit din talamus, hipotalamus și glanda pineală. Neuroanatomiștii împart această zona în 2 structuri: diencefalul și telencefalul. Diencefalul conține structuri cum ar fi talamusul și hipotalamusul, care sunt responsabile pentru anumite funcții cum ar fi controlul motor, reintegrarea informațiilor senzoriale și controlul funcțiilor autonome. Telencefalul reprezintă cea mai mare parte a creierului, cortexul cerebral. La nivelul cortexului cerebral are loc cea mai mare parte din procesarea informațiilor la nivelul creierului.

De reținut că această parte a creierului (creierul anterior) este responsabial pentru recepționarea și procesarea informațiilor senzoriale, gândirea, percepția, realizarea și înțelegerea limbajului și controlul funcțiilor vitale. Cu alte cuvinte, prozencefalul îndeplinește funcții precum mestecatul; echilibrul, vederea, mișcările oculare, auzul, memoria, personalitatea, respirația, mirosul, gustul, salivația, înghițirea alimentelor, inteligența, direcționarea impulsurilor senzoriale din tot corpul.

Creierul mijlociu (mezencefalul) este situat în centrul creierului și face legătura intre prozencefal și rombencefal. Această parte a creierului este implicată în răspunsurile auditive și vizuale, dar și în funcționarea motorie.

Creierul mic sau creierul posterior, numit în limbaj de specialitate rombencefal, se afla în continuarea măduvei spinării și este împărțit în două diviziuni importante: metencefal (puntea și cerebelul, cu rol în echilibru, coordonarea mișcărilor, conducerea informațiilor senzoriale) și mielencefal (bulbul rahidian, cu rol în respirație, digestie, ritm cardiac).
Mezencefalul (creierul mijlociu) și rombencefalul (creierul posterior) formează împreună trunchiul cerebral.

Creierul uman - celule și țesuturi

Celulele creierului pot fi împărțite în doua grupe majore: neuroni și neuroglia  (celulele gliale).
Neuronii  sau celulele nervoase sunt celule care efectuează toață comunicarea și prelucrarea informațiilor de la nivelul creierului. Neuronii senzoriali care intră în creier din sistemul nervos periferic furnizează informatii despre starea corpului și împrejurimile acestuia. Cei mai mulți neuroni din materia cenușie sunt responsabili pentru integrarea și prelucrarea informațiilor transmise creierului prin intermediul neuronilor senzoriali.

Neuroglia sprijină și protejează neuronii. În creier există patru tipuri de celule gliale astrocite, oligodendrocite, microglia și celule ependimale. Celulele gliale mai poartă și denumirea de celule nevroglice și au rolul de susținere a neuronilor, de hrănire a acestora, de transmitere a influxului nervos, de digestie a resturilor neuronale. Celulele gliale sau nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre deosebire de neuron care nu este. Celulele gliale se găsesc în organismul uman în raport de 10/1 față de neuroni.

Țesuturile creierului pot fi împărțite în două structuri mari: materie cenușie și materie albă (substanță albă).
Materia cenușie este compusă din neuroni nemilienizati (numiți și neuroni de releu, de conectare, de asociere, sau neuroni de circuit). Regiunile de materie cenușie sunt zone de conexiuni și prelucrări nervoase. Materia cenușie include regiuni ale creierului implicate în controlul muscular, percepții senzoriale (văz, auz, memorie, vorbire, emoții).

Substanța albă este formată în mare parte din neuroni mielinizați (axoni) care face legăturile între regiunile de materie cenușie și restul corpului. Neuronii mielinizați transmit semnale nervoase mult mai rapid decât ceilalți. Materia albă acționează că o „autostradă” informațională, accelerând legăturile dintre parti îndepărtate ale corpului și creier.
Cu alte cuvinte, neuronii materiei albe sunt implicați în transmiterea informațiilor senzoriale din restul corpului către scoarță cerebrala, precum și în reglarea funcțiilor autonome, inconștiente, cum ar fi bătăile inimii, tensiunea arteriala, temperatura corporala. Tot în materia albă sunt neuroni care ajută la exprimarea emoțiilor, eliberarea hormonilor din glanda pituitară și în reglarea consumului de apă și alimente.

Principalele structuri ale creierului uman - creierul mic si mijlociu

Creierul mic (rombencefalul) este porțiunea inferioară a trunchiului cerebral și este format din metencefal, miencefal și formațiunea reticulată.

Metencefalul este localizat deasupra bulbului rahidian și conține puntea și cerebelul.

Mielencefalul este format din bulbul rahidian și că localizare, acesta se află în partea inferioară a creierului mic.
Printre funcțiile pe care le îndeplinește creierul mic se numără somnul, atenția, mișcările musculare complexe, mișcările reflexe, învățarea, funcțiile autonome.

Trunchiul cerebral

Legătura dintre măduva spinării și creier, mai exact materia albă, se face prin trunchiul cerebral, care se află la baza creierului (în partea inferioara a creierului). Multe dintre funcțiile de bază ale creierului, legate de supraviețuirea organismului uman sunt controlate de trunchiul cerebral.
O structura reticulata - materie mixta, cenușie și alba, cunoscuta că formațiune reticulata se găsește în toate cele 3 regiuni ale trunchiului cerebral. Aceasta formațiune reticulata controlează tonusul muscular și trecerea dintre starea de conștiență și somn.

Trunchiul cerebral este format din 3 regiuni: punte, bulbul rahidian și mezencefal (mezencefalul și rombencefalul formează împreună trunchiul cerebral).
Trunchiul cerebral transmite informațiile de la nervii periferici și măduvă spinării spre părțile superioare ale creierului. Printre funcțiile trunchiului se numără respirația, tensiunea arteriala, digestia, ritmul cardiac, trezirea, starea de alertă.

Bulbul rahidian se afla în partea de jos a trunchiului cerebral, inferior fata de punte și anterior fata de cerebel. Acesta ajută la controlul funcțiilor autonome și transmite semnale nervoase între creier și măduva spinării.

Puntea este tot parte a trunchiului cerebral și are rol în transmiterea informațiilor senzoriale între encefal și cerebel.

Cerebelul

Cerebelul este o regiune striată (cu riduri), semisferică a creierului, situată posterior trunchiului cerebral. Stratul exterior al cerebelului, cunoscut sub numele de cortex cerebelos, este realizat din materie cenușie închisă ermetic, care oferă putere de procesare cerebelului. În cortexul cerebelos există  un strat de materie albă în formă de arbore numit „arborele vieții” („arbor vitae”). Acesta face conexiunile între regiunile de prelucrare a cortexului cerebelos și restul creierului și al corpului.

Cerebelul ajută la controlul funcțiilor motorii, cum ar fi echilibrul, postura și coordonarea activităților musculare complexe. Cerebelul primește informații senzoriale de la mușchi și articulații și utilizează aceste informații pentru a menține corpul echilibrat și postura corectă.

Cerebelul controlează, de asemenea, mersul pe jos, scrisul, vorbirea.

Creierul mijlociu (mezencefalul)

Este regiunea cea mai superioară (ca poziție) a trunchiului cerebral. Mezencefalul face legătura intre rombencefal și prozencefal (creierul mic și anterior). Creierul mijlociu este format din tectum și pedunculi cerebrali.

Tectum este regiune posterioara a creierului mijlociu, care conține relee pentru reflexe care implica informații auditive și vizuale - reflexul pupilar (reglare pentru intensitatea luminii), reflexul care ne ajuta să ne concentrăm din punct de vedere vizual pe obiecte apropiate sau îndepărtate și reflexele de tresărire. Cu alte cuvinte, această zona este responsabilî de mișcările oculare, dilatarea pupilei, controlul răspunsurilor vizuale, mișcările corpului, auz.

Pedunculii cerebrali conțin multe tracturi nervoase și substanță neagra ( regiune plina de neuroni care conțin melanina de culoare închisă, care este implicata în inhibarea mișcării; degradarea acestei substanțe duce la o pierdere a controlului motor, cunoscut sub numele de boala Parkinson.

Creierul anterior
Creierul anterior, sau prozencefalul, reprezintă etajul superior al creierului și este format din telencefal, corpi striați (nuclei bazali), diencefal, ventriculii laterali și al treilea ventricul.

Telencefalul.
Telencefalul este portiunea anterioară a creierului. Acesta este compus din cortexul cerebral, ganglionii bazali cu corpul striat și bulbul olfactiv. Telencefalul determină inteligența și personalitatea, interpretează impulsurile senzoriale, reglează funcționarea motorie, are rol în planificare și organizare, este responsabil de simțul mirosului și senzatiile tactile.

Cortexul cerebral

Reprezintă porțiunea exterioară a creierului, care primește și procesează informațiile senzoriale. Cortexul cerebral este împartit in lobi cerebrali - frontal, parietal, temporal si occipital.

Ganglionii bazali sunt localizați în emisferele cerebrale, în profunzimea telencefalului. Aceștia sunt formați din corpul striat, nucleii subtalamici și substanța neagră.

Bulbul olfactiv se află în regiunea limbică a creierului și se termină la nivelul lobului olfactiv. Acesta este implicat în simțul mirosului.

Emisferele cerebrale
Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a encefalului care se dezvoltă din vezicula telencefalică. Cele două emisfere sunt despărțite incomplet printr-un șanț  adânc numit fisură interemisferică și legate la bază prin corpul calos.

Emisferele cerebrale prezintă o față dorsolaterală, una mediana și una bazală. Fețele sunt străbătute de șanțuri adânci denumite scizuri, care delimitează lobii și șanțuri mai puțin adânci care delimitează girusurile (circumvoluțiile). Șanțurile cele mai importante sunt: șanțul lateral al lui Sylvius, șanțul central al lui Rolando, șanțul parieto-occipital și șanțul  calcarin.

Lobii delimitați de aceste șanțuri pe fiecare emisferă sunt: frontali, parietali, temporali și occipitali.
• Lobii frontali sunt responsabili de raționamentul logic, rezolvarea de probleme prin procesare cognitivă;
• Lobii parietali sunt răspunzători de orientarea în spațiu, procesarea și integrarea informațiilor senzoriale, dar și de activitatea funcției motorii.
• Lobii occipitali sunt implicați în procesul vederii și al recunoașterii culorilor.
• Lobii temporali au rol de baza în procesul auzului și vorbirii

Structura internă a emisferelor cerebrale este formata din cele doua feluri de substanțe întâlnite și în celelalte organe nervoase. Substanța albă (60% din masa emisferelor) se află la interior și este constituita din fibre de asociație, fibre comisurale și fibre de proiecție, ascendente (senzitive) și descendente (motorii). Substanță cenușie (40% din masa emisferelor) este dispusă la exteriorul emisferelor cerebrale (cortexul) și la baza emisferelor, formând nucleii bazali (corpii striați). În fiecare emisfera se găsește un ventricul lateral (I, ÎI) cu lichid cefalorahidian, care comunică cu ventriculul III și IV din trunchiul cerebral și cu canalul ependimar medular.

Diencefalul

Diencefalul se afla îintre emisferele cerebrale și deasupra mezencefalului.  Este format în principal din talamus, hipotalamus și glanda pineală.
Talamusul este format din substanță cenușie, având mai multe roluri, cum ar fi stație de releu pentru sensibilitățile specifice și formarea de legături cu măduvă spinării, trunchiul cerebral și emisferele cerebrale. Cu alte cuvinte, talamusul este o structură care participă la recepția informațiilor nervoase. Talamusul este un centru nervos care joacă un rol de integrare în majoritatea funcțiilor nervoase. El primește informațiile senzitive și senzoriale care provin de la alți centri nervoși și le analizează înainte de a le transmite cortexului cerebral.

Hipotalamusul este o regiune a creierului situata inferior talamusului și superior glandei pituitare. Hipotalamusul acționează că centru de control al creierului pentru temperatura corpului, foame, sete, tensiune arteriala, ritm cardiac, precum și producția de hormoni. Că răspuns la schimbările de stare ale organismului detectate de receptorii senzoriali, hipotalamusul trimite semnale glandelor, mușchilor netezi și inimii pentru a contracara aceste schimbări. De exemplu, că răspuns la creșterea temperaturii corpului, hipotalamusul stimulează secreția de sudoare (transpirație) produsă de glandele sudoripare din piele. Hipotalamusul trimite, de asemenea, semnale de la cortexul cerebral pentru a produce senzații de foame, sete, atunci când organismul este lipsit de hrană sau lichide.

Hipotalamusul controlează în mod direct glanda pituitara prin producerea de hormoni. Unii hormoni, cum ar fi oxitocină și hormonul antidiuretic, sunt produși în hipotalamus și depozitați în glanda pituitara posterioară.

Glanda pineală este o glanda mică situată posterior talamusului, într-o sub-regiune numita epithalamus. Glanda pineală produce hormonul melatonina. Lumina trimite semnale ochilor pentru a inhiba funcția glandei pineale. În întuneric, glanda pineală secretă melatonina, care are efect sedativ asupra creierului și ajuta la inducerea somnului. Aceasta funcție a glandei pineale ne explica de ce întunericul induce somnul și lumina perturba somnul.

Meningele este învelișul encefalului - o membrană cu rol de protecție a creierului, formată din 3 straturi de țesut (trei membrane conjunctive):
Dura mater constituita din țesut conjunctiv dens, slab vascularizat; adera la formațiunile osoase ce protejează organele nervoase (craniu și coloana vertebrala);
Arahnoida este un țesut conjuctiv, avascular, aderent la duramater; intre ea și pia mater exista lichid cefalorahidian (LCR);
Pia mater este un țesut conjunctiv care adera la organele nervoase. Are vascularizație nutritivă.

Lichidul cefalorahidian are, de asemenea, rol de protecție împotrivă traumatismelor și de transport al unor hormoni. El constituie o bariera în calea pătrunderii în țesutul nervos a unor substanțe dăunătoare din sângele circulant. LCR îndeplinește și un rol de nutriție al țesutului nervos.

Creierul uman controlează cele mai multe funcții vitale și are nevoie de protecție. Pe lângă meninge și lichidul cefalorahidian, nu trebuie să uităm de craniu, o importantă structură osoasă care protejează creierul de multe pericole care vin din exterior.

Afecțiuni care țin de creierul uman-exemple

Accidentul vascular cerebral (infarct cerebral): fluxul de sânge și de oxigen sunt întrerupte brusc într-o zonă de țesut cerebral, care ulterior moare. Un cheag de sânge sau sângerări în creier sunt cauzele celor mai multe accidente vasculare cerebrale

Anevrismul cerebral: O arteră din creier dezvoltă o zonă slabă, care se umflă ca un balon. Un anevrism cerebral rupt poate produce un accedent vascular cerebral.

Creier uman

Hematom subdural: Sângerări în interior sau sub dura mater, căptușeala interioara acraniului. Un astfel de hematom poate exercita o presiune asupra creierului, cauzând probleme neurologice.

Hematom epidural: Sângerarea între țesutul dur care căptușește interiorul craniului și a craniului în sine, de obicei, la scurt timp după traumatismul cranian. Simptomele inițial ușoare pot progresa rapid ajungându-se la pierderea conștienței și deces, în cazurile netratate.

Hemoragie intracerebrală: Orice sângerare în interiorul creierului.

Comoție: O leziune a creierului care provoacă o perturbare temporară în funcționarea creierului.

Edem cerebral: Umflarea țesutului cerebral că răspuns la un prejudiciu sau dezechilibre electrolitice.

Tumoare pe creier: Orice creștere de țesut anormal în interiorul creierului.

Glioblastomul: O tumoră cerebrală malignă agresivă (cancer)

Hidrocefalia: O cantitate crescută (anormală) de lichid cefalo-rahidian. De obicei, aceasta afecțiune apare din cauză că lichidul nu circulă în mod corespunzător.

Meningita: Inflamația mucoasei din jurul creierului sau a măduvei spinării, de obicei, de la infecții.

Encefalita: Inflamarea țesutului cerebral,  provocată, de obicei de un virus

Leziuni traumatice cerebrale: Leziuni permanente ale creierului provocate de un traumatism cranian.

Boala Parkinson: Nervii dintr-o zona centrală a creierului se degradează lent , provocând probleme cu mișcarea și coordonarea . Un tremur al mâinilor este un semn precoce al aceste afecțiuni.

Boala Huntington este o boală progresivă neurodegenerativă ereditară, caracterizată prin demență, declin cognitiv, coordonare defectuoasă a mușchilor. Este afectat în primul rând sistemul nervos. Simptomele se dezvolta după vârsta de 30 de ani.

Epilepsia: se manifesă prin convulsii . Leziunile la cap și accidentul vascular cerebral pot provoca epilepsie , dar de multe ori nu este identificata nicio cauză .

Demența: este un sindrom caracterizat prin memorie insuficientă,  afectarea gândirii ( a capacității de a organiza gândurile, de a folosi limbajul, sau abilitatea de a vedea lumea normal, așa cum este ea).

Boala Alzheimer: Din motive neclare , nervi din anumite zone ale creierului se degradează, cauzând demența progresivă. Boala Alzheimer este cea mai comună formă de demență.

Abces al creierului: Un „buzunar” de infecție la nivelul creierului , de obicei provocat de bacterii. Antibiotice și drenajul chirurgical al zonei sunt deseori necesare.

Creierul uman-curiozități

Creierul este cel mai „gras" organ al corpului
Ca să poată fi vorba despre un organ gras, este necesar ca acesta să conțină cel puțin 60% grăsime. Iată de ce medicii îndeamnă, pentru o funcționare cât mai bună a creierului, să se adopte o dietă bogată în grăsimi sănătoase, de tipul celor Omega-3 și Omega-6.
Grăsimile au rolul de a se stabiliza celulele de la nivelul creierului și de a transporta, absorbi și depozita grăsimi solubile, cu vitamine, în fluxul sanguin. Totodată, „misiunea" grăsimilor sănătoase este de a reduce inflamația din corp și de a susține sistemul imunitar în vederea unei funcționări corecte.

Un copil își folosește aproape jumătate de energie drept „combustibil" pentru creier
Creierul uman are nevoie de multă energie pentru a te susține în tot ceea ce faci. În copilărie, când este vorba permanent de învățare, de procesare, de un ritm accelerat al dezvoltării, el necesită cea mai multă energie.
S-a descoperit că, odată ce creierul unui copil funcționează mai rapid, creșterea fizică se mai diminuează în scopul de a se conserva mai multă energie pentru creier. Acest fenomen este vizibil, de exemplu, când un copil este preșcolar.

Majoritatea celulelor creierului nu sunt neuronii
Cele mai multe celule care îl compun sunt de fapt celulele gliale. Ele au rolul de a se asigura că există suficienți nutrienți și oxigen de care neuronii au nevoie. În același timp, celulele gliale au capacitatea de a reface o zonă afectată în cazul unei daune petrecute la nivelul neuronilor. Nu în ultimul rând, acestea optimizează comunicarea dintre neuroni.

La nivelul creierului uman există cele mai multe tipuri de celule dintre toate organele corpului
De exemplu, ficatul sau anumiți mușchi sunt formate în special din celule de același tip. Dacă ai în vedere creierul, trebuie să știi că la nivelul său există o interconectare celulară deosebit de complexă.

Activitatea creierului fiecăruia dintre noi este la fel de unică precum sunt amprentele
Un studiu publicat în revista „Nature Neuroscience" a folosit RMN-ul pentru a crea „profile de conectivitate", care să permită identificarea activității creierului uman a peste 100 de persoane.
Concluzia specialiștilor a fost că fiecare are propria intelingență și propria personalitate, conferite de fapt de conexiunile realizate la nivelul creierului. Scopul acestora este ca studiile viitoare să avanseze și să se descopere mai multe despre tainele creierului astfel încât, la un moment dat, să se găsească soluții menite să ajute la stabilirea celor mai bune metode prin care fiecare dintre noi să aibă grijă de sine însuși, în acord deplin cu personalitatea noastră.

Creierul în sine nu doare, pentru că nu prezintă receptori de durere
Deși acest organ are straturi cu vase de sânge și receptori ai durerii, el însuși nu deține așa ceva. Astfel, când te doare capul, de fapt te dor mușchii și pielea din zona capului. De asemenea, lipsa receptorilor durerii din creier explică posibilitatea efectuării unor intervenții chirurgicale complexe, în condițiile în care pacientul este sub anestezie, dar treaz.

Creierul este deosebit de activ când visezi

Când dormi, creierul va efectua activități mai complexe decât în starea de veghe, cum ar fi, de exemplu, în timpul unor activități precum: vorbitul, mersul, mâncatul, gânditul etc.
În momentul în care suntem treji, spun experții neurologi, utilizăm unde Alpha și Beta. Dacă suntem în somn, în special în prima sa fază, creierul nostru transmite unde Theta, care au o amplitutine mai mare decât cele Beta. În aceste condiții, creierul se menține foarte activ și ne permite să avem visuri care de care mai complicate.

Când ești în stare de veghe, creierul tău poate produce suficientă electricitate pentru a putea aprinde un bec mic
Cercetătorii americani au descoperit că un robot cu procesor care are o inteligență virtuală similară celei asigurate de creierul uman are nevoie de cel puțin 10 megawatti de electricitate ca să poată funcționa optim.
Neuronii pot produce suficientă electricitate cât să aprindă un bec mic. Cu cât creierul lucrează mai rapid, cu atât devine mai rapid decât orice computer. De pildă, informația care ajunge din creier în membre are o viteză de aproximativ 150 de mile pe oră.

Creier intr-un bec

Ție ce ți-ar plăcea  să mai afli cu privire la creierul uman?

Citește și: Lucruri uimitoare despre creierul copilului pe care parintii trebuie sa le stie

Surse:
www.inc.com, www.rd.com, www.verywellmind.com, Enciclopedie de biologie, Editura ALL; wikipedia.org; sfatulmedicului.ro; brainaging.ro; innerbody.com; pbs.org; webmd.com.

Surse poze:
www.pixabay.com

 

Plante pentru memorie și concentrare. De ce creierul poate avea nevoie de ajutor

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Tehnologia și anatomia creierului copilului: informații de la medicul neurolog
    Tehnologia și anatomia creierului copilului: informații de la medicul neurolog

    Vei afla aici informații interesante despre tehnologie și anatomia creierului copilului prezentate de doamna Cristina Lupu, medic specialist în neurologie. Ora de tehnologie a...

    8 moduri la indemana ca sa iti stimulezi puterea creierului
    8 moduri la indemana ca sa iti stimulezi puterea creierului

    Tuturor ni se intampla. Uiti, pur si simplu, numele unei persoane cu care te intalnesti zilnic. Iti sta pe limba numele si nu ti-l poti aminti. Sau uiti versurile melodiei preferate. Sau...

    5 curiozități despre anatomia vaginului pe care nu le știai
    5 curiozități despre anatomia vaginului pe care nu le știai

    Vaginul este un loc în care se produc tot felul de procese, ceea ce ne stârnește interesul și ne face să-l privim ca pe un organ cu totul special. Într-adevăr, așa cum...

    Traumele din copilărie schimbă iremediabil structura creierului
    Traumele din copilărie schimbă iremediabil structura creierului

    Psihologii precizează faptul că traumele trăite în copilărie pot afecta structurile creierului, efectele lor fiind resimțite inclusiv la maturitate.

    Studiu: impactul devastator al sărăciei asupra creierului copiilor
    Studiu: impactul devastator al sărăciei asupra creierului copiilor

    Suntem cu toții fascinați de poveștile în care eroul sărac, dar isteț și viteaz, reușește să doboare rând pe rând obstacolele și cucerește statut și bogăție....

    4 studii care demonstrează rolul esențial al mamei în dezvoltarea creierului copilului
    4 studii care demonstrează rolul esențial al mamei în dezvoltarea creierului copilului

    În procesul de dezvoltare a creierului copiilor, mai mulți factori au un rol covârșitor. Printre aceștia se numără și prezența mamelor în viața lor. Așa cum veți...

    Un nou studiu demonstrează că babysitting-ul are beneficii asupra creierului bunicilor
    Un nou studiu demonstrează că babysitting-ul are beneficii asupra creierului bunicilor

    Este cunoscut faptul că relația dintre bunici și nepoți este destul de puternică. Însă, conform unui nou studiu, acest lucru este benefic pentru sănătatea psihică a bunicilor.

    © 2019 Qbebe