Hipospadiasul: cauze, simptome și tratament

Ce este hipospadiasul

Hipospadiasul se referă la o malformație congenitală care implică o deschidere anormală a orificiului extern al uretrei (meat). Uretra este tubul prin care urina se scurge din vezică în afara corpului. Astfel, în caz de hipospadias, orificiul uretral nu este localizat normal, în vârful penisului, ci mai jos, în partea sa inferioară. 

Dacă un bebeluș are hipospadias, orificiul extern al uretrei se poate forma chiar și la nivelul scrotului sau mai jos, în apropierea anusului. 

Hipospadiasul este o malformație congenitală comună, putând fi întâlnit la aprox. 1 din 200-300 de băieți. 

Cauzele hipospadiasului

Până în momentul de față, medicii nu pot spune exact care sunt cauzele responsabile de apariția hipospadiasului. Cu toate acestea, este adus în discuție faptul că această malformație congenitală survine în viața intrauterină, între săptămânile 9 și 12 ale sarcinii.

Penisul începe să se dezvolte încă din săptămâna 8 de sarcină și, pe măsură ce acesta se dezvoltă, hormonii androgeni (hormonii sexuali masculini) stimulează formarea uretrei și prepuțului. În cazul în care există anomalii în funcționarea hormonilor menționați, uretra nu se dezvoltă normal și poate interveni hipospadiasul. 

De asemenea, hipospadiasul este asociat și cu factori de risc precum:

• Antecedentele familiale: hipospadiasul se întâlnește mai des la bebelușii care provin din familii cu istoric de hipospadias ori de alte malformații congenitale;
• Anomaliile genetice: mutațiile genetice pot avea impact negativ asupra hormonilor responsabili de dezvoltarea organelor genitale masculine;
• Vârsta maternă: faptul că viitoarea mamă are peste 35 de ani;
• Faptul că viitoarea mamă este supraponderală sau obeză;
• Faptul că un bebeluș se naște prematur;
• Tratamentele de fertilitate;
• Expunerea, în sarcină, la pesticide sau la alte substanțe toxice.

Simptomele hipospadiasului

Principalul simptom al hipospadiasului este localizarea anormală a orificiului uretrei. De altfel, această anomalie congenitală este de mai multe tipuri, în funcție de localizarea orificiului uretral, astfel:

• Hipospadias balanic sau glandular: este o formă ușoară de hipospadias și se referă la situațiile în care orificiul uretral se deschide la nivelul glandului penisului, în partea sa inferioară. Glandul reprezintă extremitatea liberă a penisului;
• Hipospadias distal: acest tip de hipospadias se caracterizează prin localizarea orificiului uretral în apropiere de vârful penisului. Cea mai întâlnită formă de hipospadias distal este cel coronal, când orificiul uretral este situat în zona dintre corpul penisului și gland;
• Hipospadias proximal: în acest caz, orificiul uretrei se deschide spre baza penisului:
• Hipospadias perineal: reprezintă cea mai severă formă de hipospadias, în condițiile în care orificiul uretrei se deschide între anus și baza penisului. 

În afară de poziționarea anormală a orificiului uretral, hipospadiasul poate implica și:

• Curbare anormală a penisului (cordee): mai exact, penisul este curbat în jos, spre abdomen;
• Formare incompletă a prepuțului: când acesta acoperă numai o parte a penisului, creându-se aspect de „glugă”;
• Testicul necoborât pe o anumită parte: testiculul nu coboară în scrot;
• Dificultăți la urinare: jetul urinar nu este drept și, de aceea, băieții care sunt familiarizați cu utilizarea toaletei nu pot urina stând în picioare. 

Diagnosticul hipospadiasului

De cele mai multe ori, bebelușii cu hipospadias sunt diagnosticați încă din primele zile de viață, în maternitate. Practic, medicii neonatologi sunt primii care pot sesiza o asemenea malformație congenitală când efectuează un examen fizic. 

Ulterior, medicul neonatolog îi îndrumă pe părinți către un medic urolog. Acesta din urmă, la rândul său, poate să recomande un chirurg pediatru specializat în chirurgia urologică pentru o evaluare completă și pentru a se lua cea mai bună decizie cu privire la tratamentul pe care îl va primi copilul diagnosticat cu hipospadias. 

În cazuri rare, când hipospadiasul este sever, poate fi sesizat înainte de naștere, când se efectuează ecografiile prenatale. 

Tratamentul hipospadiasului

Medicii specializați în chirurgia urologică pediatrică vin cu următoarea recomandare: chiar dacă un copil are o formă ușoară de hipospadias, pentru a se elimina riscul de a se confrunta cu orice fel de complicații pe viitor, este indicat să se efectueze o intervenție chirurgicală. Printre cele mai cunoscute aspecte de care trebuie să se țină cont se regăsesc:

• Aprox. 15 din 100 de băieți cu hipospadias vor avea penisul curbat anormal: când curbura penisului este severă, pot interveni probleme de erecție și chiar de ejaculare. Aceasta din urmă se referă la evacuarea spermei în canalul uretral, urmată de proiectarea în exterior datorită contracțiilor mușchilor de la nivelul perineului;
• Deoarece orificiul uretrei este localizat anormal, intervin problemele la urinare: de exemplu, băieții constată că trebuie să stea jos când urinează. În plus, pentru că jetul urinar nu este uniform, urina poate irita țesuturile din zona intimă și se creează disconfort;
• Faptul că prepuțul nu este dezvoltat normal îi poate determina pe băieți, pe măsură ce înaintează în vârstă, să aibă o stimă de sine scăzută. 

Având în vedere problemele enumerate, medicii chirurgi consideră că este ideal ca tratamentul chirurgical pentru hipospadias să se realizeze când copilul are între 6 și 24 de luni. De obicei, o astfel de intervenție se efectuează când pacientul are între 6 și 12 luni, cu condiția să fie născut la termen și perfect sănătos. Dacă intervenția nu se poate efectua în primii 2-3 ani de viață, se va efectua la orice vârstă, chiar și când pacientul este adult.

În general, o intervenție chirurgicală pentru hipospadias durează între aprox. 90 de minute și 3 ore. Obiectivele urmărite prin efectuarea intervenției sunt:

• Îndreptarea penisului prin eliminarea curburii anormale;
• Reconstrucția orificiului uretrei;
• Asigurarea unui flux urinar normal;
• Reconstrucția pielii din jurul deschiderii uretrei. 

După operație, se montează un cateter pentru eliminarea urinei. Acesta se îndepărtează la 5-14 zile de la intervenție. Copilul poate fi externat a doua zi de la intervenție sau chiar în aceeași zi. Medicii vor prescrie medicamente antiinflamatoare pentru calmarea durerilor, un antibiotic și un medicament pentru prevenirea spasmelor vezicii urinare.

Este esențial ca părinții să urmeze cu strictețe instrucțiunile de îngrijire în perioada post-operatorie, spre exemplu:

• Zona în care se află leziunile post-operatorii trebuie păstrată cât mai uscată și mai curată pentru prevenirea infecțiilor;
• Persoana care vine în contact cu scutecul copilului și/sau cu zona pe care se află leziunile post-operatorii trebuie neapărat să se spele bine pe mâini;
• Penisul nu trebuie cufundat în apă până când nu se scoate cateterul;
• Zona cu leziuni post-operatorii trebuie spălată numai cu apă călduță și cu un săpun din ingrediente cât mai blânde: zona spălată trebuie uscată bine, prin tamponare blândă cu un prosop moale și curat;
• În cazul în care este vorba despre un copil mai mare, care nu mai poartă scutec, punga în care se colectează urina scursă prin cateter se golește de mai multe ori pe zi, în funcție de instrucțiunile date de medic;
• Copilul nu trebuie lăsat să doarmă pe burtă în primele 2-3 săptămâni după operație;
• Copilul nu trebuie lăsat să desfășoare anumite activități: de pildă, să se dea în balansoar sau în leagăn ori să meargă pe bicicletă în primele 2-3 săptămâni după operație.

Inflamațiile minore, vânătăile și decolorarea ușoară a pielii sunt normale după operație. Aceste manifestări se ameliorează treptat, în interval de 1-2 luni de la operație. 

Controalele medicale sunt foarte importante, de obicei primul control fiind recomandat la aprox. 2 săptămâni de la operație. După aceea, pentru a se detecta eventuale complicații, trebuie să se efectueze un control atât după ce copilul se obișnuiește să utilizeze olița, cât și în perioada de pubertate.

Complicațiile cele mai frecvente după operația pentru hipospadias, care pot interveni după mai mulți ani, sunt:

• Fistula: reprezintă o conexiune anormală, creată artificial sau patologic, prin care un organ comunică cu alt organ sau cu exteriorul. În caz de hipospadias, fistulele se pot forma sub penis, unde se află canalul urinar nou creat după operație. În această situație, intervin scurgerile de urină;
• Strictura uretrală: se referă la o cicatrice localizată în interiorul uretrei sau în orificiul acesteia. Strictura uretrală are impact negativ asupra fluxului urinar, conducând la devierea jetului de urină și la creșterea presiunii asupra vezicii urinare. 

Ambele complicații necesită o nouă intervenție chirurgicală, care se realizează după cel puțin 6 luni de la intervenția pentru hipospadias, astfel încât țesuturile să se vindece bine.

În cazul în care ești părintele unui copil care a trecut printr-o operație pentru hipospadias, solicită ajutor medical de urgență când sesizezi oricare dintre următoarele manifestări:

• Febră mai mare de 38,5;
• Dureri care nu răspund la tratamentul prescris inițial de medic;
• Dificultăți la urinare sau chiar imposibilitatea de a urina;
• Semne de infecție la nivelul leziunilor post-operatorii: de pildă, inflamare, înroșirea pielii, miros neplăcut, scurgeri de puroi. 

Epispadias: cauze, simptome și tratament