„Rudele soțului m-au trimis să fac avort. El m-a lăsat singură cu 2 copii și a plecat la părinți”. Cristina credea că viața ei este complet distrusă, dar soarta a răsplătit-o
Când alte fete abia își fac planuri de viitor, destinul Cristinei s-a schimbat brusc. La vârsta de 18 ani, a rămas însărcinată cu gemene, iar vestea care pentru ea însemna începutul unei noi vieți a provocat o reacție pe care nu și-ar fi imaginat-o. Deși a fost practic obligată să renunțe la sarcină, a luptat și a păstrat-o.
Nici după naștere Cristina nu a avut liniște. A crescut aproape singură două copile născute prematur, a muncit pentru a avea bani, a locuit în condiții dificile și, înainte ca gemenele să împlinească doi ani, soțul a plecat la părinții lui.
La o vârstă fragedă, Cristina cunoștea implicațiile unui divorț, problemele financiare și simțea că viața ei se destrămase.
„De mic copil visam să fiu interpretă. Era doar un vis”
Cristina s-a născut și a crescut în Cahul și a crescut alături de sora sa mai mică. Familia nu avea posibilități financiare mari, însă părinții au încercat să le ofere fetelor tot ce puteau. Muzica a atras-o de mică, iar visul ei era să devină cântăreață.
„Copilăria mea a fost, cred, ca în anii '90. Am trăit într-o familie simplă. Cu sora mea împreună am avut o copilărie frumoasă, unde ne băteam, unde ne împăcam. Au fost momente în familie când strângeau bănuții din toate buzunarele ca să cumpărăm pâine. Au fost momente grele în familie. A fost și bine, dar au fost și momente grele.
Eu voiam foarte mult să cânt și am rugat-o pe mama să mă înscrie la școala muzicală. Am mers o lună, dar apoi nu au mai putut, pentru că nu aveau bani să mă susțină. Mama mi-a zis: «Uite, nu te supăra, dar nu putem să-ți oferim această posibilitate». Eu nu m-am oprit. Am mers și m-am înscris singurică la cercul de vocal. Știind că părinții mei nu aveau posibilitatea să mă susțină ca să devin cântăreață, pentru mine era doar un vis.”
„Din partea familiei lui, cu părere de rău, nu prea eram acceptată”
Pe primul soț îl cunoștea încă din perioada gimnaziului. După clasa a IX-a cei doi au început să se apropie, iar relația a devenit serioasă în primul an de colegiu. Părinții Cristinei au acceptat relația, însă femeia spune că familia băiatului nu a privit-o cu aceiași ochi.
„Ne cunoșteam încă din gimnaziu, pentru că am învățat în clase paralele. După clasa a IX-a ne-am făcut cunoștință mai aproape. Am început să ne întâlnim în primul an de colegiu. Din partea familiei mele a fost o susținere foarte mare. Dar din partea familiei lui, cu părere de rău, nu prea eram acceptată. Din auzite mi s-a spus că eu nu sunt din nasul lor.
Am trecut cu traiul la ei puțin timp după ce ne-am logodit. Am trăit două săptămâni la ei, pe urmă am plecat la gazdă. În tot timpul cât am trăit acolo se comportau foarte urât cu mine, parcă eram un nimeni. Eu puteam să mătur prin ogradă și socrul meu, în urma mea, să mănânce semințe intenționat. Soțul știa că eu aveam impresia că ei nu mă doresc ca să-i fiu soție. Ni s-a spus să mergem la gazdă, să vedem ce înseamnă viața de familie, și cum i s-a spus, așa a făcut.”
„O rudă de-a lui a mers la un ginecolog și s-a înțeles ca eu să vin să fac întrerupere de sarcină”
La vârsta de 18 ani, în anul al treilea de colegiu, Cristina a aflat că este însărcinată. Nu era o sarcină planificată, iar la ecografie a primit vestea că așteaptă gemeni. Soțul nu i-a cerut să renunțe la sarcină, însă o persoană din familia acestuia ar fi făcut demersurile pentru ca tânăra să ajungă la medic pentru un avort.
„Nu a fost o sarcină preconizată, a fost neașteptată. La început parcă mi s-a părut că el este încântat, dar apoi, când am mers să fac ultrasonografia și am zis că sunt doi gemeni, nu prea s-a bucurat tare. Rudele lui, când au auzit că doi gemeni voi avea, nu au vorbit o lună cu mine. Părinții mei încă nu știau că eu am rămas însărcinată. O rudă de-a lui a mers la un ginecolog și s-a înțeles ca eu să vin să fac întrerupere de sarcină. Eu aveam 18 ani, eram încă o copilă.
Când m-am dus în cabinet la ginecolog, am început să plâng și am zis că eu nu vreau să pierd această sarcină, nu vreau să o întrerup. Medicul mi-a zis: «Uite, foarte bine că nu vrei să întrerupi sarcina. Este prima ta sarcină, este periculos». Mi-a spus că îmi dă niște pastile ca să întărim sarcina. Soțul nu mi-a zis să fac avort. Anume soțul nu. Dacă eu dădeam acordul, astăzi fetițele nu mai erau.”
„Toată noaptea, una în brațe, una pe picioare. Nu participa la creștere absolut deloc”
Cristina a născut gemenele cu numai două zile înainte să împlinească 19 ani. Din păcate, fetițele au venit pe lume prematur, iar tânăra mamă spune că familia avea nevoie de bani pentru lapte praf, scutece și toate cele necesare. Locuiau cu chirie, fără mașină de spălat și frigider, iar Cristina a început să lucreze la piață.
„După ce am născut, foarte puțin am stat acasă cu copiii, pentru că am înțeles că nu ne ajung banii în familie. Eu mereu trebuia să cer bani de la el și am zis că ies și eu la piață să vând, ca să am și eu un ban. Copiii erau mici, doi gemeni, ele erau născute prematur. Le hrăneam cu lapte praf. La gazda unde am trecut nu am avut deloc condiții. Nu am avut nici mașină de spălat, frigider nu am avut, nici bucătărie, pentru că noi am improvizat o bucătărioară.
Noaptea îmi era foarte greu. O hrăneam pe una, până o adormeam se trezea cealaltă. Până o adormeam pe a doua, se trezea iar prima. Toată noaptea, una în brațe, una pe picioare. Nu participa la creștere absolut deloc. Familia lui mereu îl chema să meargă la ei să-i ajute. Eu eram singurică cu doi copii în brațe.”
„Te rog frumos, ajută-mă”. Soțul a plecat la părinții lui și a lăsat-o cu gemenele
Înainte ca gemenele să împlinească doi ani, Cristina spune că ajunsese la capătul puterilor. Ziua muncea, iar acasă trebuia să facă mâncare, curățenie, să spele și să se îngrijească de cele două copile. În timpul unei dispute, i-a cerut soțului să o ajute, însă bărbatul a plecat la părinții săi.
„Nu se termina lucrul. Aveam și de spălat. Și noaptea iar în brațe, pe picioare, în brațe, a doua zi iar la piață. Nu aveam deloc timp de odihnă, absolut deloc. Într-o zi ne-am certat foarte tare și eu i-am zis: «Te rog frumos, ajută-mă. Te rog, măcar să stai cu dânsele». Pentru că el nici cu dânsele nu stătea, dar nici pe mine nu mă ajuta.”
I-am zis că îl sun pe tata și las să vină să vorbească cu tine bărbătește, pentru că eu altfel nu pot. El s-a enervat și s-a dus acasă la părinții lui. Au venit cu mașina și au încărcat cadourile de la nuntă. Eu am crezut că noi o să ne împăcăm, pentru că el mai venea. Dar am înțeles că noi nu mai facem o familie. El nu mă ajuta financiar cu fetițele și nu venea să le vadă. M-am simțit foarte trădată.”
„Eram distrusă complet. Nu-mi vedeam viitorul singurică”
După despărțire, Cristina a rămas cu două fetițe mici, bani puțini și chiria de plătit. Spune că a trecut printr-o stare depresivă și că familia sa a fost cea care a ajutat-o atât financiar, cât și emoțional. În același timp, au continuat și acuzele unei rude a fostului soț, care îi spusese că nu va mai fi dorită de niciun bărbat pentru că are doi copii.
„Mi se spunea: «Tu ești un nimic și cu doi copii un bărbat normal niciodată nu o să te ia și tu ai să ajungi un nimeni». După divorț am avut depresie, pot să spun așa, am avut o stare depresivă. Am fost încurajată foarte mult de familia mea. Am primit și medicamente pentru liniștire. Eu credeam că nu-mi văd viitorul singurică. Nu-mi ajungeau banii. Eram distrusă complet.
Eu nu m-am pierdut cu doi copii gemeni în brațe. Am rămas cu gazda neachitată. Nu aveam bani decât de la părinții mei, dar îmi era rușine să cer încontinuu bani de la ei. M-am descurcat. La 21 de ani am divorțat și am mers înainte, am mers cu capul sus. Am fost încurajată de oamenii care mă cunoșteau. Vreau să mulțumesc familiei mele în primul rând, pentru că mi-a fost alături și financiar, și psihologic.”
„Dacă eu te iubesc pe tine, înseamnă că îți iubesc și fetele”
Deși nu se mai gândea la o nouă relație, se mutase într-o altă chirie și se angajase la o grădiniță, Cristina a întâlnit un bărbat. Când centrala din locuință nu mai funcționa, un cunoscut a venit să o ajute împreună cu Vadim, bărbatul care avea să îi devină cel de-al doilea soț.
„Nu mă gândeam să mă recăsătoresc. Nu voiam să văd pe nimeni, să aud pe nimeni absolut. La mine în cap erau numai fetițele mele și lucrul. Când a început să vină la noi, el era foarte atent și foarte amabil, avea grijă. Dacă eram la bucătărie, spunea: «Haideți, fetelor, lăsați că eu spăl vesela». Eu așa ceva nu văzusem în prima relație. Am găsit în persoana lui o alinare, un sprijin.
Mă simt fericită, iubită. Chiar de la început el nu avea grijă doar de mine, dar și de fetițele mele. I-am spus că eu am doi copii și el mi-a zis: «Nu contează. Dacă eu te iubesc pe tine, înseamnă că eu îți iubesc și fetele». El de la doi ani și jumătate le crește. Fetițele s-au atașat foarte mult de Vadim. Îi spun tata, desigur.”
Astăzi, Cristina și Vadim au și o fiică împreună, iar viața de familie despre care femeia vorbește este diferită de prima sa căsnicie. Cei doi își împart treburile casei și lucrează împreună. Cristina a reușit și să își urmeze visul din copilărie. Acum este interpretă, cântă la evenimente, face surprize muzicale și are propriile piese.
Deși i se spunea că nu va avea niciun viitor, acum că se simte realizată atât profesional, cât și familial: „Cel mai mult mă motivează familia mea. Ei îmi dau aripi, ei îmi șterg lacrima, ei mă încurajează.”
Surse foto: youtube.com
Surse articol: youtube.com
Urmareste-ne pe Google News
