”Nepotul meu (5 ani) este fiul surorii mele vitrege (31 de ani). Am grijă de el câteva zile pe săptămână pentru că momentan nu lucrez și sora mea vitregă are un job nou și nu își permite o bonă. Tatăl lui nu este în schemă. Pentru context, nepotul meu este puțin sub nivelul normal de dezvoltare, încă mai învață să vorbească.
În dimineața asta aveam grijă de el și i-am dat drumul la televizor. El controlează telecomanda pentru că schimbă constant programele. Se uită la filmulețe educaționale sau cu slime, dar în ultima vreme a dat de niște filmulețe nepotrivite pentru el, care deși sunt destinate copiilor, au o grafică bizară, personaje ciudate, dialoguri violente. Nu știu cum să le descriu, dar sunt ciudate. Și sora mea vitregă este îngrijorată cu privire la ele. Crede că nu sunt potrivite pentru el și am căzut de acord amândouă că nu are voie să se uite la ele.
Dă drumul la un astfel de video și îi spun să îl oprească. Când este certat are tendința să scuipe, să urle și să își acopere urechile. Este un adevărat spectacol de tantrumuri. Continuă să își acopere urechile și dă sunetul la maximum în tentativa de a mă face să mă răzgândesc. Când îi repet mai tare să închidă videoul că altfel nu mai are voie la televizor deloc, îmi pune pătura pe față și o ține acolo ca să mă sufoce. A fost un moment îngrijorător care m-a speriat foarte tare. Știu că poate sună copilăresc, mai ales că e doar un copil dar ... nu știu. M-am speriat.
M-am luptat cu el câteva secunde bune și am țipat la el. I-am spus să nu mai facă așa ceva niciodată. Am oprit televizorul și l-am pus la somn, dar nu era obosit așa că a stat acolo într-o liniște bizară holbându-se la tavan. Nu l-am lăsat să se joace cu nimic și i-am explicat calm că nu poate să facă astfel de lucruri, dar nu știu dacă a înțeles ceva.
Când sora mea vitregă a venit acasă și i-am povestit ceea ce s-a întâmplat s-a supărat pe mine. Mi-a spus că așa fac copiii mici când se enervează și că ar fi trebuit să îl las să se joace. Că acum ea a venit acasă și trebuie să gestioneze nervii lui acumulați în urma pedepsei mele. Mi-a spus că sunt dramatică și că nu am niciun drept să îi educ copilul. Am avut o discuție destul de agresivă care s-a terminat cu faptul că eu i-am spus că nu voi mai avea grijă de el dacă nu îi oferă ajutor profesionist, pentru că sigur are nevoie de asta. Are nevoie de consiliere psihologică pentru a învăța să îți tempereze emoțiile puternice. Pentru că nu mă voi simți confortabil să am grijă de el.
Acum îmi spune că o pun într-o situație neplăcută. Mi-a spus că știu că nu își permite o bonă și o șantajez să facă ceea ce cred eu că e mai bine pentru copilul ei. Mă simt destul de nasol și puțin dramatică pentru că este doar un copil, și îi iubesc pe amândoi și nu vreau să le fac viața grea, dar voi fi o prezență constantă în viața lui și vreau să îl ajut să scape de agresiunea asta. Oare chiar sunt o ticăloasă?”
Utilizatoarea de Reddit solicită astfel sfatul internauților care nu au ezitat să le ofere, peste 500 de comentarii fiind asociate postării ei, o parte fiind de acord cu ea, altă parte spunând că este doar un copil și că ea trebuie să fie adultul înțelegător. Însă, pe măsură ce curg comentariile, utilizatoarea în cauză dezvăluie prin comentariile ei că, locuind împreună cu sora sa, a văzut că aceasta este violentă cu cel mic, că îi dă palme peste gură și că este într-o continuă negare în ceea ce privește situația copilului, care are ceva întârzieri mentale.
”Am decis să încerc să mă educ eu cu privire la cum să mă comport cu el. Și nu voi înceta să port discuții cu sora mea despre comportamentul lui și despre modalități prin care îl putem ajuta să nu devină mai rău. Nu a primit un diagnostice de întârziere de dezvoltare mai mult pentru că sora mea viregă este într-o continuă negare. Însă pentru că locuim împreună și pentru că este clar că este un co-parenting voi fi cât mai clară în pașii de urmat pentru binele copilului. Pentru că asta vreau, ce este mai bine pentru nepotul meu.”
Surse: Reddit
Citește și:
Urmareste-ne pe Google News
