Anxietatea de separare: diferente intre copii in functie de varsta

Anxietatea de separare – un termen mare pentru oameni atat de mici: copiii… O expresie care insumeaza lacrimi, ofuri, plansete si multa suparare atunci cand parintii se indeparteaza, chiar si numai pentru cinci minute. Pentru a sterge lacrimile de despartire ale celor mici si ale parintilor, deopotriva, Qbebe a stat de vorba cu doi psihologi specialisti in lucrul cu copiii. Carmen Buterchi si Cristina Dragulin ne-au dat exemple concrete si sfaturi pentru prevenirea si tratarea anxietatii de separare. Din experienta altor parinti, vom afla si ce fel de reactii au avut copiii lor cand plecau de langa ei, dar si cum au tratat anxietatea de separare, adaptandu-se nevoilor celor mici.

Ce inseamna anxietate de separare

Potrivit psihologului psihoterapeut Carmen Buterchi, blogger la PentruCopilulTau, starea de anxietate inseamna simtirea unei frici, temeri puternice, iar anxietatea de separare inseamna teama, pericol resimtit ca urmare a separarii de o persoana, obiect, loc familiar, confortabil sau cunoscut.

"Ca urmare, diferit credintei majoritatii, anxietatea de separare nu este o trasatura a copiilor rasfatati, legati de fusta mamei sau dependenti. Ea apare atunci cand copilul simte o teama puternica sau un pericol iminent, cand acesta este scos din zona sa de confort," ne-a explicat psihologul.
Anxietatea de separare: diferente intre copii in functie de varstaFormele de manifestare sunt diverse:

•    Plans, tipete si disperare aparute atunci cand se anticipeaza separarea de casa sau de persoana de atasament, insotita de teama ca ceva rau se va intampla acestora sau propriei persoane;

•    Opozitie vehementa impotriva mersului la gradinita sau la scoala;

•    Refuzul de a merge la culcare singuri, iar cand reusesc sa adoarma au cosmaruri legate tocmai de frica de a nu fi parasiti, de monstri etc.

•    Dureri de cap, de stomac, greata etc.

Momentul declansarii primelor "crize" de anxietate de separare poate aparea in jurul varstei de 6-8 luni, cand bebelusii constientizeaza, deodata, ca parintii lor sunt speciali fata de cei din jur. Plansul si supararea celor mici survin pentru ca, desi inteleg ca mama si tata pleaca, nu pot sa isi dea seama ca se si intorc. Anxietatea poate dura cateva saptamani sau chiar luni de zile, pana cand copilul incepe sa constientizeze ca parintii nu il abandoneaza, ci doar pleaca pentru cateva momente.

"Anxietatea de separare se poate intampla aproape peste noapte, ceea ce ii socheaza pe parinti," a explicat pentru Parenting.com Sara Abbot, director asociat la Centrul Consiliere si Resurse pentru Familie din Los Angeles. Lacrimile de despartire din primele luni de viata nu sunt neaparat trecatoare si nu apar doar in faza primei copilarii. Ele pot aparea si mai tarziu pe parcursul dezvoltarii copilului, chiar si la prescolari si copii de scoala.

 Anxietatea de separare: diferente intre copii in functie de varstaOricat de bizar ar parea, sunt specialisti care considera anxietatea de separare utila si, intr-o anumita masura, fireasca. Dr. Aaron Cooper, coautor al cartii "Nu vreau decat sa fie fericiti copiii mei! De ce nu ar trebui sa spui asta…", considera ca este de dorit ca cei mici sa se confrunte cu stari de anxietate pentru a le creste rezistenta mai tarziu.

Anxietatea de separare: bebelusul meu plange cand plec!

Pentru a-i spori independența și a preveni anxietatea de separare, desprinderea de copil trebuie să înceapă de timpuriu. Cu cât îl obișnuiești treptat cu alte persoane în viața lui, rude sau prieteni, cu atât sunt șanse mai mici să se simtă îngrijorat când lipsești de lângă el. Copiii au nevoie să își practice independența și abilitățile sociale în lipsa părinților, cu cât mai multe persoane, înainte de a intra la grădiniță, când șocul desprinderii bruște îi va răni mai profund pe cei mult prea lipiți de fusta mamei, afirmă Carmen Buterchi.

 Anxietatea de separare: diferente intre copii in functie de varstaSFATURI:

- Evita sa te furisezi. De multe ori, la varste mai mici, copiii sunt usor de pacalit. Daca bona sau bunica se joaca in camera cu ei, mamica poate sa se furiseze rapid pe usa.

Desi despartirea este pe moment fara lacrimi, pacalirea copilului il va face sa nu mai aiba incredere in tine, in viitor.

Persoana careia ii incredintezi copilul ii poate distrage atentia cu o jucarie sau un joc nou imediat ce pleci, dar nu inainte de a-ti lua la revedere.

- Obisnuieste-ti copilul cu un ritual de "la revedere". Gaseste o forma de salut scurta de tipul: "La revedere, ne vedem dupa-amiaza." Cu cat prelungesti momentul plecarii, cu atat copilului i se creeaza impresia ca este ceva de care trebuie sa se teama. Reintoarcerile repetate de la usa in casa si inapoi, stresul parintilor la despartire si emotiile lor negative le transmit copiilor ideea unui abandon, nu a unei reintoarceri rapide dupa cumparaturi sau serviciu.

- Nu uita ca limbajul non-verbal transmite uneori mai mult decat cuvintele. Copilul simte de la cea mai frageda varsta daca tu esti increzatoare si naturala cand iesi pe usa sau esti stresata de gandul ca bunica sau bona ii va incurca biberonul preferat cu unul din care nu mananca asa bine. Zambeste si relaxeaza-te inainte sa iesi pe usa. Evita replicile malitioase la adresa persoanei care il ingrijeste cat esti plecata, mai ales de fata cu cea mica sau cel mic.

Cum sa scapi de anxietatea de separare la prescolari

Copilul tau a inceput sa spuna primele cuvinte, are atitudine si isi exprima opinia despre orice. Chiar cand aveai impresia ca primii pasi catre independenta au fost facuti, lacrimile si plansetele cu sughituri se intorc din primul an de viata, ca intr-un bumerang.

Pentru parinti, si mai ales pentru mame, aceasta poate fi forma de anxietate de separare cea mai epuizanta si cel mai greu de gestionat. Si cum sa nu fie, cand copilul tau intra in prima saptamana de gradinita si, de abia dupa cateva zile, cand isi da seama ca se va transforma intr-un ritual, incepe sa dea semne de neliniste?
 Anxietatea de separare: diferente intre copii in functie de varstaPlange, se smuceste din bratele educatoarei si (din experienta proprie) chiar incearca sa "evadeze" in goana dupa mama.

Potrivit expertilor, anxietatea de separare la prescolari ar trebui sa dureze mai putin decat la bebelusi: pana la 3-4 saptamani. Ea apare nu doar la acomodarea in gradinita, ci si cand cel mic sufera un soc puternic la divortul parintilor, este stresat de aparitia unui frate, un membru al familiei este bolnav sau copilul se muta intr-o casa noua.

In cazul unui frate mai mic, cei mari se simt frustrati de lipsa de atentie de pana atunci. Dorinta copiilor de a fi in centrul atentiei este o explicatie si pentru anxietatea lor de separare cand sunt dusi la gradinita. Daca pana atunci primeau in exclusivitate atentia mamei sau a tatalui pe parcursul zilei, deodata se trezesc intr-un mediu in care atentia lor se imparte cu alti 20-30 de copii. Nu este prea distractiv, nu?

SFATURI

- Da-i copilului mici sarcini inainte de a pleca. De exemplu, roaga-l sa stinga el lumina sau sau inchida usa dupa ce pleci. Responsabilizarea celor mici le face tranzitia mult mai usoara si previne anxietatea de separare. Copiii adora sa ajute si sa se simta importanti, chiar daca este vorba de sarcini mici precum stinsul luminii sau inchiderea usii. Nu uita sa iti mentii tonul ferm si sa faci din responsabilizare un ritual, ca si cu salutul de la revedere.
 Anxietatea de separare: diferente intre copii in functie de varsta- Aminteste-i copilului ca intotdeauna te intorci si da-i si un timp in care revii. Pentru ca cei mici inca nu au repere temporale in ore sau minute, foloseste repere din universul sau programul lor de zi cu zi: "mami se intoarce pana la gustare."

- Ai grija sa iti tii promisiunea. Odata ce ai inselat increderea copilului, este greu sa te mai creada data urmatoare.

- Rezerva-ti mai mult timp alaturi de copiii tai si trateaza-i la fel chiar daca in casa apare un mezin. Copiii se simt mai increzatori cand petrec timp mai mult impreuna cu parintii. Bricolaj, prajituri de casa sau jocuri in echipa, impreuna cu toata familia – lasa-ti imaginatia sa depaseasca limitele jocurilor conventionale.

- Mentine un program de somn si de mancare predictibil, de la care sa nu faci exceptii. Programul ii ajuta pe copii sa aiba repere in viata de zi cu zi si le arata ca in lume exista o anumita ordine. Ajuta-i pe micii tai prescolari sa isi dezvolte creativitatea si sa se simta atasati de programul lor alcatuind impreuna un poster cu desene si colaje, unde sa apara orele si activitatile corespunzatoare: un soare pentru trezitul de dimineata, o periuta pentru spalatul pe dinti, un bol cu cereale pentru micul dejun etc.
 Anxietatea de separare: diferente intre copii in functie de varsta- Ramai ferm pe pozitii! Uneori, copiii care simt anxietate de separare intra intr-o faza de regres emotional, prefer jocurile “pentru bebelusi”, “uita” sa mai pronunte corect cuvintele si chiar isi revendica biberonul sau suzeta, insistand sa doarma alaturi de parinti.

Desi te poti simti epuizata si stresata, nu le ceda celor mici. Nu uita de rutina de joaca, somn si masa, de care copiii au mare nevoie nu doar cand sunt bebelusi.

Anxietatea de separarare: sfatul psihologilor

Psihologul clinician specialist Cristina Dragulin, manager PsihoShop.ro, considera normal atasamentul copilului fata de cei care il ingrijesc. "Lipsa celor care in mod normal il au in grija devine pentru el motiv de anxietate, care poate deveni din ce in ce mai puternica si cu influente vizibile in starea emotionala si in comportamentul copilului. De aceea, recomand tuturor parintilor sa previna escaladarea anxietatii imediat dupa nastere," ne-a spus psihologul.
Anxietatea de separare: diferente intre copii in functie de varsta

Primul pas in prevenirea anxietatii este obisnuinta treptata a bebelusului de a dormi singur. Sunt copii care se obisnuiesc mai greu sa doarma singuri, fiind prin natura temperamentului lor mai dornici de tandrete, mangaieri si apropiere. Altii se vor obisnui mai repede cu distantarea fata de mama, tata sau orice alta persoana care are grija constant de ei.

"Indiferent de ritmul cu care bebelusul se obisnuieste cu distantarea de ingrijitorii lui, trebuie inceput inca din prima zi de viata. De la 10 minute pana la o noapte intreaga, el trebuie obisnuit treptat sa doarma singur," ne sfatuieste Cristina Dragulin.

O alta metoda de a preveni anxietatea de separare este sa existe, in afara de binomul parintilor, si alte doua-trei persoane cu care bebelusul sa fie obisnuit inca de la nastere, care sa interactioneze constant cu el si care sa le tina locul parintilor cand este cazul.

"Inca de la nastere, la orice plecare adultii trebuie sa isi ia ramas bun (printr-un ritual constant – aceleasi vorbe si gesturi) de la bebelus si sa il asigure ca se vor intoarce dupa o ora, o zi sau o saptamana. La intoarcere, revederea trebuie insotita de un ritual de reintalnire la sfarsitul caruia copilului i se aduce aminte ca i s-a promis revenirea si daca ea a fost mai intarziata de cat s-a promis sa i se ceara iertare si sa i se explice de ce. Atentie! Asta inca de la nastere, indiferent de cat are bebelusul – o zi sau trei luni."

"Pentru multi adulti, poate parea inutil, insa beneficiile pe termen lung sunt considerabile. Vor avea un copil calm la orice despartire, un copil care nu va intreba non-stop cand revin parintii, un copil care se va bucura de experientele prezente deoarece nu este atat de anxios incat sa le duca dorul in permanenta, un copil independent, care stie sa se descurce in medii noi si cu oameni noi, un copil care nu experimenteaza sentimentul dureros de abandon (declansator de tulburari de comportament) etc."

Alta metoda de a preveni anxietatea de separare, spune psihologul, este asigurarea unor obiecte cu care copilul se simte bine, cu care ii place sa se joace. Copilul nu trebuie blamat ca isi doreste sa fie inconjurat de jucarii cand este lasat in grija altcuiva. Ideal este sa aiba saculetul lui in care sa isi puna ce doreste, iar cand e prea mic, sa aiba o paturica sau un plus care sa fie langa el. Obiectele familiare il ajuta sa faca fata mai bine despartirii de cei dragi.

Uneori, bebelusii vor plange, iar cei mici se vor tavali pe jos urland ca protest ca nu doresc despartirea. Aceste comportamente trebuie intelese corect de parinti, avertizeaza psihologul Cristina Dragulin. Ele ii ajuta pe cei mici sa se descarce de puternicele emotii ce ii incearca.

"Nu trebuie sa le spuneti sa inceteze, ci sa le ziceti ca ii intelegeti, ca stiti ca le este greu, insa ca sunt puternici si stiti sigur ca vor rezista despartirii temporare. Aceste comportamente nu trebuie sa va impiedice sa plecati. Pentru ca asta le va intari si le va declansa manifestari similare la orice plecare. Daca veti rezista catorva astfel de episoade, copiii vor renunta la ele, in cele din urma," considera specialistul.

SFAT! Un lucru pe care adultii il fac rar este sa le povesteasca copiilor ce au facut cat au lipsit. Fie ca au fost la cumparaturi, fie ca au fost la restaurant cu prietenii sau la film, fie ca au fost intr-o delegatie intr-o tara straina, ei rar le povestesc copiilor ce au facut cat au fost plecati (cu cine v-ati intalnit, ce ati mancat, ce ati cumparat, unde v-ati plimbat etc.)

Psiholog Cristina Dragulin: "Daca ar face asta, copilul ar invata doua lucruri importante – unul, sa impartaseasca la randul lui experientele pe care le traieste atunci cand nu este cu cei dragi si sa ii faca placere acest fapt, si al doilea, ca fiecare individ este independent, ca are viata lui, chiar daca face parte dintr-o familie sau comunitate. De asemenea, a-l suna sau a tine legatura cu el in timpul plecarii este indicat. Constientizarea prezentei departate in comparatie cu lipsa totala e de preferat."

"Nu uitati nici o clipa faptul ca cei mici invata ceea ce faceti, nu ceea ce spuneti. Ceea ce spuneti ii poate rani sau incuraja si le poate influenta imaginea de sine, insa ei invata din actiunile dvs. Si asta vor aplica si ei in experienta lor sociala."

Psihoterapeutul Carmen Buterchi ne-a explicat si motivele care stau in spatele anxietatii de separare a copiilor. Ca si oamenii adulti, spune psihologul, copiii reactioneaza in fata pericolului in functie de diferiti factori:

- Ceea ce cunosc despre pericolul resimtit. Spre exemplu, sansele ca acomodarea la gradinita sa ridice probleme sunt mai mici cand micutul a fost pregatit dinainte: a fost dus sa vada gradinita si sa o cunoasca pe educatoare, fiind deja familiar cu locul unde va dormi, va invata si va manca.
Anxietatea de separare: diferente intre copii in functie de varsta- Modul in care adultii i-au sprijinit in trecut sa isi depaseasca temerile. Prin manifestarile ei, anxietatea de separare are un puternic rol de semnalizare a pericolului.

Ca urmare, ea este o reactie instinctiva de aparare in fata a ceea ce credem ca ne va face rau. Si aici adultii din viata micutilor au un rol hotarator. Daca le accepta fricile si nu ii resping cu expresii de genul “Baietii nu plang!” sau “Ce rusine, sa te smiorcai asa ca un bebelus!”, micutii vor capata incredere in adultii din viata lor ca acestia le vor fi alaturi si ii vor ajuta sa depaseasca situatiile care le ridica probleme.

- Tipul de personalitate: introvertit sau extrovertit. Introvertitul are sanse mai mari decat extrovertitul sa somatizeze sentimentele de teama, frica, furie sub forma durerilor de cap sau de burta si a racelilor frecvente. Din aceasta cauza, fiecare acuza organica pe care un copil o aduce trebuie luata in serios, iar in cazul in care persista este bine sa se incerce identificarea altor motive care le-ar putea genera. Uneori exista, alteori nu. In contrast, copilul extrovertit se va manifesta mai mult prin plans, tipete, agresivitate sau irascibilitate.        

Exemplu: Mihaita a implinit 2 ani, iar mama a reluat activitatea profesionala. Desi l-a pregatit ca la carte pentru aceasta schimbare din viata lor, Mihaita a inceput sa somatizeze sentimentele: ca o constanta, in ziua din saptamana in care mama a reluat activitatea acesta se imbolnavea si isi revenea in week-end, cand mama era din nou disponibila pentru el. Si asa, timp de trei saptamani.
Anxietatea de separare: diferente intre copii in functie de varsta

Pentru a-l ajuta sa isi depaseasca anxietatea de separare, mama lui Mihaita a apelat la jocuri de rol. Acestea, spune psihologul Carmen Buterchi, ajuta copilul sa inteleaga mai bine ce urmeaza sa se intample si sa exprime mai usor ceea ce simte.

"Au inceput sa se joace cu animalutele care, spunea Mihaita, plangeau dupa mama lor. Tot ce a trebuit sa faca mama a fost sa ii permita sa exprime ceea ce i se spunea lui. Astfel, Mihaita mangaia animalutele si le spunea « sa nu mai planga ca mama lor este la vici si se va intoarce ». Si a continuat acest joc atata timp cat a avut nevoie sa isi depaseasca propria anxietate de separare."

Iata si alte recomandari pe care psihoterapeutul Carmen Buterchi le-a dat mamei lui Mihaita, dar si altor parinti care se confrunta cu anxietatea de separare a copiilor:

•    Incepand cu varsta de 6-8 luni, este important jocul “bau-bau”, care il invata pe micut ca persoanele si obiectele care dispar din campul lui vizual vor reaparea.  

•    Copilului trebuie sa ii fie explicate cat mai pe intelesul lui schimbarile care vor avea loc.

•    I se poate lasa un obiect personal care, prin miros, sa ii pastreze vie amintirea mamei.

•    Dezvoltarea reactiilor anticipative are un rol puternic de adaptare la noile situatii. Asfel, un cântec, rime, jocuri sau obiceiuri ale mamei (spre exemplu machiatul) il ajuta sa anticipeze despartirea. Folosirea unui calendar care marcheaza zilele ramase pana la evenimentul care va produce schimbarea (inceperea gradinitei, scolii).

•    Citirea povestilor terapeutice destinate copiilor care sufera de anxietate.

•    Inventarea unor povesti in care sunt descrise probleme asemanatoare si se gasesc solutii impreuna.

•    Eroii preferatii ai copiilor pot fi de mare ajutor in astfel de cazuri. Astfel, copilul este intrebat ce ar face, spre exemplu Spiderman, in situatia respectiva si in functie de raspunsurile micutului se tese o povestioara in care el sa gaseasca solutii.

Anxietatea de separare: din experienta parintilor

Viata de parinte ne rezerva mai multe surprize decat manualele de parenting pot cuprinde in sute de pagini. Pentru a afla mai multe despre cum gestioneaza parintii situatiile in care cei mici plang la despartire, Qbebe a stat de vorba cu mai multe mamici, dar si cu un tatic a carui fetita este foarte atasata de el.

Parintii ne-au povestit care este incidentul care i-a impresionat cel mai tare cand s-au despartit pentru cateva momente de copil, cum au gestionat criza si ce s-a schimbat de atunci pana in prezent. Doi dintre parintii intervievati au divortat de curand, iar anxietatea de separare a celor mici a fost mai greu de gestionat decat intr-o familie unita.

Roxana, mamica lui Florin, 3 ani si 5 luni
Anxietatea de separare: diferente intre copii in functie de varsta

"Cand este vorba despre separarea de copil, mai anxioasa sunt eu. Stiu ca ar trebui sa fiu mai relaxata, dar nu pot sa ma abtin. Imi doresc sa cresc un copil independent, asa ca acum sunt in faza de autoeducare pentru a fi o mama mai buna."

"Nu a avut momente care sa ma marcheze, mai ales ca noi niciodata nu am stat prea mult separati. Indiferent cat de mult am fost plecata in cursul zilei, seara am ajuns mereu acasa, cat de tarziu. Nu-mi imaginez sa plec in vreo vacanta fara el, oricat de scurta ar fi. Cand avea 6 luni nu plecam foarte mult de langa el, de regula il luam in carucior, cu mine, peste tot. Insa, daca era cu o persoana cunoscuta si avea si o jucarie la care sa fie atent, ma puteam furisa ca sa plec."

"Acum, ca este mai mare, imi doresc sa nu mai fie nevoie sa fac asta, dar uneori apelez la aceasta metoda. De cele mai multe ori ii explic ca mami are o treaba si trebuie sa plece, ca vine repede, ca el o sa se distreze cu mamaie pe afara, dar inca nu intelege. Sunt rare situatiile in care imi spune « pa » cu zambetul pe buze. De multe ori incepe sa planga si atunci mi se rupe inima, abia plec."

"Fata de primul an este parca mai anxios, pentru ca acum plec pentru o perioada mai mare, chiar toata ziua. As vrea sa pot gasi o cale prin care sa nu mai planga asa de tare la despartire. Sunt uimita ca nu a plans mai deloc cand l-am dus la gradinita, ba chiar ii place, se distreaza. Cand il vad pe el linistit, plec si eu linistita."

"Ii sfatuiesc pe parinti sa aiba incredere in copiii lor ca, pe masura ce vor creste si daca vor avea o buna comunicare cu ei, vor intelege si nu vor mai fi tematori atunci cand se despart. Asta imi spun eu mereu. Sunt adepta explicatiilor date copilului si nu a pacalirii lui, ca este « mic si nu intelege »."

Sabina, mamica lui Victor (2 ani si 6 luni)
Anxietatea de separare: diferente intre copii in functie de varsta"In primii 2 ani de viata ai lui Victor am evitat separarea de copil. Singurul moment a fost cand am plecat pentru o saptamana din tara, el avand in jur de 5 luni. Atunci Victor nu a resimtit foarte mult separarea (sau cel putin asta a fost impresia mea, el neputandu-se exprima foarte bine). In afara de problemele aparute la somnul de dupa-amiaza, cand era obisnuit sa ii spun o poveste (pe care i-am spus-o la telefon, pentru ca altfel nu adormea), totul a decurs firesc, ca si cand as fi fost acolo."

"Reactia cea mai marcanta fata de separarea de mine a fost cand l-am dus la gradinita (1 an si 11 luni). Atunci a avut impresia abandonului in alt mediu decat cel obisnuit. Mi-a spus: « Victor plange pentru ca nu e mama, mama nu pleaca, mama sta cu tine la gradinita. » I-am explicat ca ramane la gradinita pentru a se juca si cu alti copii, ca este acolo sa invete lucruri noi. Si am stat cu el, la gradinita, aproape 3 saptamani (probabil ca nu mi-am facut stagiul de gradinita la vremea cuvenita), pana s-a obisnuit."

"Este greu sa dai sfaturi altor parinti, pentru ca fiecare stie cel mai bine sa gestioneze situatiile referitoare la proprii copii. Nu pot prezenta un retetar cu sfaturi. Doar un singur lucru mi se pare foarte important: sa ai rabdare. Sa ii explici ce se intampla, de ce trebuie sa pleci/sa stai separat de el sau de ea. Sa il faci pe copil sa inteleaga ca tu, ca parinte, esti mereu langa el, chiar daca nu intotdeauna fizic. Teama nu se trateaza prin indiferenta – « las’ ca ii trece lui/ei » – ci prin intelegere si dragoste."

"Acum, la 2 ani si jumatate, Victor este mult mai constient de plecarea mea. Intotdeauna protesteaza, imi comunica scurt: « Mama nu pleaca, mama sta cu mine » sau « Mama pleaca numai cu mine ». Iar el este, intotdeauna, prioritatea numarul 1: ii ofer independenta, dar el stie ca este vegheat in permanenta."

Razvan, taticul Lyriei (2 ani si 11 luni)
Anxietatea de separare: diferente intre copii in functie de varsta"Daca nu ai gandit foarte bine lucrurile inainte sa iei decizia de a te separa de familie, este incredibil de greu sa gestionezi situatia. Eu, unul, imi reamintesc, de fiecare data, ca atunci cand am luat decizia am gandit-o mult, si la rece. Am avut « noroc » si ca mama ei a inteles ca este spre binele Lyriei sa creasca in prezenta mea, si astfel Lyria petrece mult timp alaturi de mine. In final, asta e tot ce conteaza, nu? Sa ii fie bine ingerasului."

"Fiecare despartire de ea este un moment greu. Chiar daca este doar pentru doua zile. E greu sa se uite in ochii tai si sa spuna ca vrea sa doarma cu tati si tot ce poti sa faci este sa ii spui « Noapte buna » in timp ce se indeparteaza de tine. Insa fiecare revedere este speciala. E plina de dragoste, de dor, de zambete si imbratisari."

"Sfaturi... e usor sa dai sfaturi, e greu sa le pui in aplicare. Cel mai important este sa se gandeasca la copil, la binele lui, si la motivele care au dus la separare. Uneori poate trebuie pur si simplu sa accepti situatia si sa mergi mai departe, oricat de greu este. Si este greu... depaseste orice asteptari."

"Odata cu trecerea timpului, s-au intamplat doua lucruri: in primul rand, cred ca intelege mai bine situatia sau cel putin s-a mai obisnuit cu ea, si de aceea este mai usor pentru amandoi cand o las la mama ei. In al doilea rand, a inceput sa isi exprime sentimentele si este mai dulce, mai iubitoare, mai dragastoasa. Ma topesc de fiecare data cand aud « Si eu te iubesc, tati! » sau « Mi-e dor de tine, tati! »."

Violeta, mamica lui Claudiu (5 ani)
Anxietatea de separare: diferente intre copii in functie de varsta"Cel mai tare m-a emotionat cand eu si tatal lui am divortat. Avea patru ani si cateva luni si discutiile pe care inevitabil le-a auzit, oricat am incercat sa il ocrotim, l-au facut sa imi zica seara, inainte de culcare : « mami, te rog sa nu ma parasesti, macar pana la cinci ani ». Pentru el, varsta de cinci ani era un etalon al maturitatii, o varsta pe care si-o dorea de la patru ani si pe care chiar o zicea atunci cand era intrebat cati ani are."

"Mi-am ascuns lacrimile, l-am tinut strans in brate si i-am spus ca nu o sa il parasesc niciodata. Si pe un ton glumet i-am spus ca si cand va avea 80 de ani, va veni mama la el si ii va face supa cu galuste. Apoi, am ras amandoi cand am inceput sa ma imit pe mine batrana si vorbind mai ragusit, spunandu-i « puiul mamei »."

"De atunci si pana acum, s-a obisnuit cu faptul ca nu sunt si fizic mereu langa el si ca mai merge si la bunici sau la tati. Merge cu incantare la gradinita si se bucura de momentele petrecute cu ambii parinti. Desi ne este greu si am adesea inima franta cand nu este langa mine, incercam sa recuperam si sa profitam din plin de timpul petrecut impreuna, la revedere."

In concluzie, multi parinti se confrunta cu anxietatea de separare a copiilor atunci cand sunt nevoiti sa plece de langa ei sau in cazul unui divort, cand impart custodia. Specialistii spun insa ca putem evita aceasta problema inainte de a aparea sau sa o tratam cu o atitudine constanta si cu mici trucuri: responsabilizandu-i pe cei mici, dandu-le repere din universul lor temporar si obisnuindu-i cu o rutina.

Tu cum ai gestionat anxietatea de separare a copilului tau, daca te-ai confruntat cu aceasta problema? Iti asteptam raspunsurile si intrebarile pe forumul Qbebe, in sectiunea de comentarii de mai jos sau pe pagina noastra de Facebook. Impreuna putem incepe dezbaterea care ne va ajuta sa domolim lacrimile de despartire ale celor mici.

Multumim pentru sprijinul acordat realizarii acestui articol:

Carmen Buterchi, psiholog si psihoterapeut acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, blogger la PentruCopilulTau

Cristina Dragulin, jurnalist si psiholog clinician specialist, manager PsihoShop.ro si editor coordonator al site-ului Psihologie.ro

5 greșeli pe care le faci care cresc anxietatea de separare a copilului

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Sa ne amuzam putin! 9 diferente majore intre mama si tata
    Sa ne amuzam putin! 9 diferente majore intre mama si tata

    Mama si tata au viziuni diferite cand vine vorba despre cresterea copiilor. In timp ce mama vede pericole peste tot, tatal vede oportunitati care sa-l „caleasca" pe cel mic.

    Sugestii de cadouri practice pentru copii în funcție de vârstă
    Sugestii de cadouri practice pentru copii în funcție de vârstă

    Când vine vorba de alegerea cadoului potrivit pentru copilul tău, misiunea poate fi foarte dificilă pentru tine ca părinte. Nimic nu este mai neplăcut să vezi că cel mic nu este...

    3 diferențe între adulți și bebeluși la nivel de piele, ochi și păr
    3 diferențe între adulți și bebeluși la nivel de piele, ochi și păr

    Nu încape nicio urmă de îndoială, bebelușii sunt prin definiție mai sensibili decât adulții. Au nevoie de timp pentru a se adapta schimbărilor noului mediu în...

    Cele mai bune pozitii sexuale in functie de varsta
    Cele mai bune pozitii sexuale in functie de varsta

    Imbatranirea face parte din viata. Pana cand stiinta si tehnologia vor putea transfera constiinta dintr-un corp in altul, oamenii vor ramane in cel care s-au nascut.

    Ce jucării de Paşte cumpărăm în funcţie de vârstă?
    Ce jucării de Paşte cumpărăm în funcţie de vârstă?

    La o vârstă fragedă, copiii sunt atraşi de jucăriile lor prin prisma culorilor, a formelor şi a sunetelor pe care le emit. De aceea, un bebeluş nu va fi foarte captivat de...

    Ghid pentru siguranța copilului, în funcție de vârstă
    Ghid pentru siguranța copilului, în funcție de vârstă

    Siguranța copilului este cea mai importantă responsabilitate a unui părinte, iar cel mai important prim pas este informarea. Îți poți proteja copilul de pericole, gândind...

    Totul despre anxietatea maternală
    Totul despre anxietatea maternală

    Cei mai mulţi ştiu despre depresia postnatală, dar foarte puţine persoane care cunosc efectele legat de anxietatea maternală. Aceasta nu este o boală care se declanşează în...

    © 2019 Qbebe