Torsiune ovariană: cauze, simptome și tratament

Ce este torsiunea ovariană

Reprezentând o urgență medicală ginecologică, torsiunea ovariană apare când unul dintre ovare se răsucește peste ligamentul care îl susține. Odată ce se întâmplă așa, ovarul respectiv nu mai este alimentat cu sânge, ceea ce duce la declanșarea unor dureri abdominale. Din cauza întreruperii alimentării cu sânge, celulele din țesutul ovarian mor, adică survine necroza.

Uneori, nu numai ovarul se răsucește în jurul ligamentelor, ci și trompa uterină aflată în vecinătate. În aceste condiții, este vorba despre torsiune anexială. 

Torsiunea ovariană poate interveni la orice vârstă, inclusiv în copilărie, în adolescență sau în preajma menopauzei, însă este mai frecventă în rândul femeilor cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani. 

Cauzele torsiunii ovariene

Principala cauză responsabilă de producerea torsiunii ovariene este lipsa de stabilitate a ovarului. Se poate ajunge într-o asemenea situație din pricina unei formațiuni care se dezvoltă la nivelul ovarului. Astfel, chisturile ovariene sau tumorile care au sau chiar depășesc 5 cm cresc semnificativ riscul de torsiune.

Alți factori de risc pentru torsiunea ovariană sunt:

• Ligamentele mai lungi decât ar fi normal: potrivit unui studiu apărut în „Ginecology and Minimally Invasive Therapy”, lungimea normală a ligamentului ovarian drept este de 2,2 +/- 0,6 cm, în timp ce lungimea normală a ligamentului ovarian stâng este de 2,3 +/-0,8 cm;
• Sindromul ovarelor polichistice;
• Sarcina: se estimează că aprox. 1 din 4 persoane însărcinate sunt diagnosticate cu torsiune ovariană. Transformările hormonale din perioada sarcinii sunt responsabile de așa ceva, în condițiile în care hormonii relaxează ligamentele mai mult ca de obicei, făcându-le mai mobile și mai predispuse la răsucire;
• Legarea trompelor uterine: se realizează pentru prevenirea sarcinii; 
• Tratamentele pentru fertilitate: stimulează ovarele să producă mai multe ovule, ceea ce crește riscul de chisturi foliculare. Acestea din urmă sunt similare unor pungi cu lichid, formându-se când foliculul, adică o mică formațiune din interiorul ovarului, nu se rupe pentru a elibera ovulul. 

Simptomele torsiunii ovariene

Principalul simptom care anunță o torsiune ovariană este durerea ce se distinge prin următoarele caracteristici:

• Ascuțită sau mai degrabă surdă, similară unor crampe;
• De intensitate severă sau moderată;
• Localizată în tot abdomenul inferior sau numai într-o singură parte, în zona ovarului afectat de torsiune;
• Localizată strict în abdomenul inferior sau se extinde către zona inferioară a spatelui și/sau către coapse;
• Constantă sau intermitentă (vine și dispare): de cele mai multe ori, durerea care însoțește o torsiune ovariană este constantă. 

Pe lângă durere, torsiunea ovariană poate fi însoțită de greață și vărsături. În situația în care țesutul ovarian moare, intervin manifestări precum febra și sângerările vaginale. 

Chiar dacă durerea din regiunea abdomenului inferior este intermitentă, solicită cât mai repede ajutor medical, astfel încât să nu se ajungă la necroza țesutului ovarian, la pierderea ovarului respectiv și la dificultatea de a rămâne însărcinată. În același timp, nu neglija vizita la medic mai ales dacă știi că ai/ai avut chisturi ovariene. 

Diagnosticul torsiunii ovariene

Prima investigație recomandată pentru diagnosticarea torsiunii ovariene este ecografia transvaginală, care arată dacă unul dintre ovare nu mai este alimentat cu sânge. Cu toate acestea, cel care pune diagnosticul definitiv este medicul chirurg, care vede ce se întâmplă cu ligamentele ce susțin ovarele. 

De asemenea, în vederea diagnosticării torsiunii ovariene se apelează și la alte investigații, de exemplu:

• O ecografie abdominală;
• Un examen RMN sau CT;
• Analize de sânge prin care se verifică numărul de celule albe: pentru a se afla dacă nu cumva există o infecție în corp.

Majoritatea persoanelor se adresează unui medic după 1-3 zile de la debutul manifestărilor specifice unei torsiuni ovariene. Uneori, persoanele care au dureri intermitente ajung la medic abia după câteva săptămâni sau chiar după câteva luni de la debutul durerilor.

Diagnosticarea corectă a torsiunii ovariene reprezintă o adevărată provocare pentru medici, dat fiind faptul că simptomele sunt similare celor ce însoțesc:

• Apendicita;
• Diverticulita: înseamnă inflamarea acută a diverticulilor, adică a săculeților formați la nivelul colonului;
• Infecțiile renale;
• Ruperea unui chist ovarian: este acompaniată de manifestări cum ar fi durerile violente din abdomenul inferior, senzația de presiune în pelvis, sângerările vaginale și durerile în timpul actului sexual.  

Tratamentul torsiunii ovariene

Principalul tratament constă în efectuarea unei intervenții chirurgicale prin oricare dintre următoarele proceduri:

Laparoscopie

În cadrul acestei proceduri chirurgicale, medicul realizează, mai întâi, o incizie mică în zona abdomenului inferior ca să poată introduce un dispozitiv subțire, dotat cu o cameră video. După aceea, realizează încă o incizie pentru a putea să aibă acces la ovarul afectat de torsiune. Odată ce are acces la ovar, chirurgul îl va reașeza în poziție normală.

De obicei, laparoscopia se realizează cu anestezie generală și este recomandată inclusiv în situația în care pacienta este însărcinată. 

Laparotomie

Implică realizarea unor incizii mai mari decât cele pentru intervențiile chirurgicale laparoscopice, astfel încât chirurgul să poată reașeza manual, în poziție normală, ovarul cu torsiune.

Laparotomia este indicată în special când există suspiciune de formațiuni tumorale maligne la nivelul ovarelor și se realizează cu anestezie generală. 

Dacă medicul chirurg ajunge la concluzia că este vorba despre o necroză a ovarului, recurge la oricare dintre aceste proceduri:

• Ovarectomie: unul dintre ovare se îndepărtează cu ajutorul intervenției laparoscopice. Procedura se realizează sub anestezie generală;
• Salpingo-ovarectomie: este o procedură laparoscopică efectuată tot sub anestezie generală. Salpingo-ovarectomia este necesară când ovarul și o trompă uterină sunt distruse din cauza torsiunii. De aceea, sunt extirpate atât ovarul, cât și trompa uterină. Se recurge la salpingo-ovarectomie și pentru a se reduce riscul de recurență a torsiunii ovariene după instalarea menopauzei.

După operație, medicii recomandă, pentru calmarea durerilor, să se administreze paracetamol sau antiinflamatoare nesteroidiene. Totodată, trebuie să se solicite cât mai rapid ajutor medical dacă sunt sesizate semne care indică prezența unor complicații post-operatorii. Printre manifestările care trebuie să îngrijoreze se numără:

• Febra;
• Intensificarea durerilor din zona abdomenului inferior;
• Faptul că leziunea post-operatorie nu se închide;
• Sângerările;
• Secrețiile cu miros neplăcut în zona leziunii;
• Decolorarea pielii și/sau inflamațiile apărute în locurile în care se află inciziile. 

Torsiunea ovariană nu poate fi prevenită și nu se poate rezolva fără intervenție chirurgicală.

În cazuri rare, torsiunea ovariană este recurentă și, în vederea diminuării riscului de recurență, medicii prescriu un tratament hormonal. Mai mult decât atât, se poate realiza o intervenție chirurgicală pentru stabilizarea ovarului care nu a fost afectat de torsiune.

Totul despre endometrioză