Îmi pare rău că nu m-am putut bucura mai mult de prima mea sarcină

Jamie Davis Smith (din Washington DC, SUA) este avocat, activist pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, fotograf și jurnalist. Ea are patru copii, iar într-o confesiune pentru „Insider” a explicat cât de mult regretă întrucât nu a reușit să se bucure suficient de prima ei sarcină. 

A povestit cum a procedat pe parcursul primei sarcini

Jamie a povestit că, încă din primele clipe în care a aflat că este însărcinată, și-a propus să facă tot ceea ce depindea de ea pentru a avea o naștere naturală și pentru a aduce pe lume un copil fără probleme de sănătate. Pentru sursa citată, a venit cu următoarele detalii:

„Când am aflat că sunt însărcinată cu cel mai mare dintre copiii mei, o fetiță, am hotărât să abordez sarcina la fel cum am procedat cu majoritatea lucrurilor din viața mea: m-am folosit de toate abilitățile de căutare pe care le dobândisem pe parcursul facultății pentru a afla și pentru a învăța tot ce se putea. Eram hotărâtă să am parte de o sarcină și de o naștere total lipsite de complicații- și să aduc pe lume un copil sănătos.

Mi-am căutat prietenii care aveau experiență în domeniul medical și m-am înscris la diverse cursuri legate de sarcină, de naștere, de îngrijire a nou-născutului. Aveam două rafturi pline de cărți și eram înscrisă și pe un grup pentru viitorii părinți.

Eram pregătită. Totul mergea bine. Aveam să am parte de nașterea naturală pe care mi-o doream, fără complicații și apoi să mă bucur că îmi voi putea strânge la piept bebelușul perfect sănătos. Eram convinsă că știam cum trebuia să acționez ca să mă bucur de toate acestea. 

Am urmat și câteva sfaturi- de exemplu, am renunțat la cafeaua de dimineață și la cea de după-amiază- nu mi-a fost la îndemână, însă eram convinsă că puteam să controlez evoluția sarcinii mele dacă mă străduiam suficient. 

Am început să recurg la hrana organică și să-mi monitorizez aportul de proteine. Mă duceam la un curs de gimnastică prenatală de cel puțin trei ori pe săptămână. Refuzam să merg la întâlniri cu prietenii ca să mă asigur că nu îmi voi expune bebelușul la fumatul de mâna a doua și că nu voi sta noaptea prea târziu. Nu am ratat niciun control ginecologic și am făcut toate testele propuse. Totul era în regulă, așa cum mă așteptam. Credeam că dețin controlul.”

A adus pe lume un copil cu o boală genetică

Problemele au început pentru Jamie încă de la începutul travaliului. Fetița ei a avut nevoie de îngrijiri în secția de terapie intensivă pentru nou-născuți, iar după câțiva ani a fost diagnosticată cu o boală genetică rară.

Despre dificultățile cu care se confruntă copilul ei a vorbit într-o intervenție pentru „Washington Family”. Nu s-a ferit să dezvăluie că fetița se confruntă atât cu dizabilități intelectuale, cât și fizice și că, deși a făcut primii pași la vârsta de 7 ani, încă are nevoie de un scaun cu rotile. 

Pentru „Insider”, Jamie a relatat cum a decurs nașterea primului ei copil și prin ce experiențe dificile a trecut ulterior:

„Când am intrat în travaliu la câteva ore de când ajunsesem la spital, am avut prima dovadă că nu puteam controla totul. Am avut nevoie de un medicamente puternic, „Pitocin”, pentru ușurarea travaliului. Am fost dezamăgită, însă știam că exista și un asemenea risc. După aceea ritmul cardiac al bebelușului meu scăzuse, așa că am fost nevoită să stau în pat, cu oxigen. Nu eram pregătită de așa ceva. Numeroase lucruri pe care le învățasem în legătura cu nașterea pe cale vaginală implicau multă mișcare, însă atunci nimic din toate acestea nu mai era de folos.  

M-am consolat cu gândul că eram norocoasă pentru că mă aflam într-un spital cu medici buni, cu echipamentele și tehnicile de care era nevoie pentru ca atât eu, cât și bebelușul, să fim în siguranță. Odată cu venirea pe lume a copilului meu, urma să mă concentrez asupra lui și aveam să uit asemenea amintiri neplăcute. 

Fiica mea s-a născut. Abia așteptam să o țin în brațe, însă mi-au luat-o. Capul ei era îngrijorător de mare. Nu respira așa cum trebuia. Când mă pregăteam să o iau în brațe, dar a fost dusă la terapie intensivă- a fost înțepată și conectată la diverse aparate. A avut și o perfuzie în zona scalpului și a sângerat.

Intenționam să o alăptez, însă nimic din ceea ce învățasem la cursurile pe care le făcusem nu puteau fi pus în aplicare când ea sugea. Era mult prea slăbită. Am început să-mi pompez laptele la câteva ore, mă trezeam de mai multe ori să fac asta, apoi sterilizam echipamentul. A fost epuizant, însă credeam că era tot ceea ce avea nevoie fetița mea ca să fie sănătoasă.  

Câțiva ani mai târziu, am aflat că fetița noastră suferă de o boală genetică rară. Făcusem totul „așa cum trebuia”, însă până la urmă nimic nu a contat. Toată pregătirea mea, tot stresul și toate grijile, toate fuseseră în zadar.”

A spus că regretă faptul că nu s-a bucurat mai mult de prima ei sarcină

Jamie a devenit mama a patru copii și a spus că îi pare foarte rău că nu a profitat mai mult de prima ei sarcină. A reușit să fie mai relaxată pe parcursul celorlalte trei sarcini, așa cum a mărturisit în confesiunea pentru sursa citată anterior:

„Privind în urmă, aș fi vrut să mă fi bucurat mai mult de prima mea sarcină. Aș fi vrut să petrec mai mult timp relaxându-mă și minunându-mă de faptul că în mine se dezvolta o nouă viață. Am ratat mai multe ieșiri alături de prietenii mei din cauza grijilor mele. Orele pe care le-am petrecut răsfoind numeroase cărți despre o sarcină sănătoasă au fost o risipă de timp, ținându-mă departe de alte activități distractive în care aș fi putut să mă implic. 

După ce fiica mea cea mare a venit pe lume, am avut senzația că pomparea laptelui mi-a consumat viața. Am avut numai somn întrerupt și un program impus pe timpul zilei. Am avut prea puțin timp cât să mă bucur pur și simplu că fetița mea era bebeluș.

Am devenit mama a altor trei copii. Am reușit să-mi impun o abordare mai echilibrată și am încercat să mă eliberez de grija permanentă legată de cum urmau să fie nașterile și copiii mei. Tuturor ne-a fost mai bine pentru că am procedat așa.”