„Inima omului rămâne mereu tânără, dar uită că trupul îmbătrânește”. O lecție de la bunica mea, care acum e în cer

„Inima omului rămâne mereu tânără, dar uită că trupul îmbătrânește”. O lecție de la bunica mea, care acum e în cer

Bianca Petcu - Psiholog

Nu știu cum faceți voi, însă eu, adult fiind, încă vorbesc cu mama mea zi de zi la telefon. A devenit un obicei nescris de-al nostru, de care nu vrem să ne dezicem. De multe ori avem doar conversații de câteva secunde, în care ne auzim vocile și ne asigurăm una pe alta că suntem bine, iar asta e suficient, căci important să le avem. Totuși, nu de puține ori îmi vine mama în mine, atunci când simt nevoia să mă confesez cuiva și... dacă atunci când eram puștoaică găseam ceva mai multă înțelegere în sfaturile prietenilor mei, acum găsesc înțelegere în sfaturile mamei. Așa că... uite cum o conversație simplă, pe care am avut-o zilele trecute cu ea, mi-a adus atât de multă lumină în suflet. Lumină pe care aș vrea să o trimit și eu, mai departe, tuturor celor care simt că aleargă mereu, fără să știe unde.

Sunt o persoană extrem de introspectă (de unde și meseria aleasă) și consider introspecția un blestem, în aceeași măsură în care o văd și drept binecuvântare. Sunt analitică și mă uit cu grijă la comportamentul meu, la gândurile mele și la modurile în care acționez, însă... vreau să fiu sinceră și spun cu mâna pe inimă că de când am început să simt responsabilitățile vieții de adult la un nivel ceva mai avansat, am început să uit puțin câte puțin de mine însămi.

Așa se face că zilele trecute, când vorbeam cu mama la telefon și aveam clasica noastră conversație de rutină: „Ce faci? Ai mâncat? Te-ai odihnit?”, m-a lovit o revelație în momentul în care m-a întrebat unde alerg, sesizând că îi răspund mai mereu sacadat și pe fugă. Între mine și părinții mei e o diferență de vârstă ceva mai mare decât diferențele obișnuite, dacă le pot numi astfel. M-au conceput mai târziu și dacă atunci când eram adolescentă nu mi-a căzut prea bine diferența dintre generații, acum o văd ca pe o mană cerească. Am încredere în poveștile lor, în experiențele lor, în... cuvintele lor. Am început să mă întreb, deci: Oare încotro alerg? Ce vreau să fac cu toți banii pe care îi produc? Am nevoie de tot ceea ce am? Știți voi, întrebări existențiale pe care cei mai mulți dintre noi ni le mai punem din când în când, pe parcursul vieții. Și tot vorbind cu mama, și-a amintit de o conversație pe care o avea și ea, la rândul ei, cu bunica mea:

„Maia mea (așa îi spunem noi bunicii) îmi spunea, când era în viață, că inima omului rămâne mereu tânără, dar uită că trupul îmbătrânește”.

Atât de mult a rezonat cu mine această idee, încât m-am fofilat și am închis telefonul mai repede, să plâng în tihnă. Să plâng de dorul bunicii, care nu mai e printre noi, al mamei, care încă simt că mă învață lecții noi de viață cu aceeși răbdare și blândețe cu care mă învăța să fac compuneri, în clasa a doua și totodată de recunoștință. Atât de mult galopăm către ideea de a avea mai mult, de a face mai mult, de a fi mai mult, încât ne scapă din vedere trecerea timpului; ne scapă din vedere că oricât de mult ar duce sufletul, corpul nostru are nevoie de tot mai multă grijă. Uităm că noi ne avem pe noi înșine și avem, deci, datoria de a ne îngriji. Ne pierdem tare mult în tot ce e efemer, în toate presiunile societății și în toate presiunile pe care le punem noi înșine, pe umerii noștri mici, din ce în ce mai mici.

Îmi place să merg în vacanțe în Italia, pentru că niciunde n-am simțit mai intens decât acolo conceptul de „il dolce far niente”. Noi nu prea suntem obișnuiți să stăm și să ne bucurăm de tot ceea ce însemnăm sau de ceea ce am reușit să realizăm, iar dacă o facem, suntem prea puțini și o facem mult prea rar. Scriu acest articol ca un îndemn către noi toți, de a ne uita la noi înșine și la nevoile noastre reale. Și nu zic că nu e important să evoluăm sau să muncim, din contră, cred că e minunat să putem face toate aceste lucruri, mai ales dacă ne hrănesc sufletul. Dar... mai cred și că atunci când ajungem să galopăm din inerție și nici măcar nu mai știm încotro; știm doar că vrem „să fim în rândul lumii”, poate ar fi important să tragem un semnal de alarmă și să ne uităm puțin la acest comportament, căci în fond...

...inima rămâne mereu tânără, dar trupul nostru este efemer.

Surse foto: istockphoto.com

Articolul urmator
„Când ne-am căsătorit, aveam doar o lingură și o furculiță”. Ce m-a învățat bunica despre căsnicie
„Când ne-am căsătorit, aveam doar o lingură și o furculiță”. Ce m-a învățat bunica despre căsnicie

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Mama mea nu mă ajută aproape deloc cu bebelușul meu, deși îi cer mereu ajutorul
    Mama mea nu mă ajută aproape deloc cu bebelușul meu, deși îi cer mereu ajutorul

    O tânără mamă de peste hotare scrie pe un forum de parenting și mărturisește că mama ei nu o ajută cu bebelușul ei așa cum ar avea nevoie. E la primul copil și are nevoie de...

    Cea mai tânără bunică: fiica ei a născut cand avea 14 ani
    Cea mai tânără bunică: fiica ei a născut cand avea 14 ani

    Kelly Healey avea doar 30 de ani în 2018, când fiica ei adolescentă, Skye Salter, a născut-o pe Bailey, acum în vârstă de 3 ani. Tânăra, atunci în...

    Am avut grijă de bunica mea și am învățat cum să pun pe altcineva pe primul plan. Asta m-a făcut un părinte mai bun
    Am avut grijă de bunica mea și am învățat cum să pun pe altcineva pe primul plan. Asta m-a făcut un părinte mai bun

    Relația dintre bunici și nepoți este cu totul specială, de aceea nu este de mirare că, în anumite cazuri, nepoții le sunt alături chiar și în cele mai dificile momente....

    Sora mea îmi critică dur mereu modul în care îmi cresc copiii, dar ea nici măcar nu este mamă
    Sora mea îmi critică dur mereu modul în care îmi cresc copiii, dar ea nici măcar nu este mamă

    O mamică povestește, pe Reddit, ca s-a săturat de comentariile surorii sale cu privire la felul in care ea isi creste copilul și spune că aceasta nu ar trebui să aibă o opinie...

    Vara în care mama mea m-a învățat ultima ei lecție
    Vara în care mama mea m-a învățat ultima ei lecție

    Relația mamă-fiică este cu totul specială și dăinuie dincolo de timp. Mama este modelul tău în viață, de la ea înveți diverse lucruri și astfel reușești îți...

    „Creierul și corpul lui tati se schimbă, dar inima lui rămâne la fel”. Cum reușește o mamă să le explice fiicelor sale problemele de sănătate ale soțului ei
    „Creierul și corpul lui tati se schimbă, dar inima lui rămâne la fel”. Cum reușește o mamă să le explice fiicelor sale problemele de sănătate ale soțului ei

    Cum îi explici unui copil că unul dintre părinții săi este bolnav și că probabil nu își va mai reveni niciodată? Sarah Verardo, o mămică de peste Ocean, este nevoită...

    „Am divorțat de soțul meu și îl părăsesc atât pe el, cât și pe fetița mea. O văd cum plânge și îmi frânge inima, dar nu am ce face"
    „Am divorțat de soțul meu și îl părăsesc atât pe el, cât și pe fetița mea. O văd cum plânge și îmi frânge inima, dar nu am ce face"

    După o ceartă urâtă cu soțul, amenințări și jigniri, o femeie s-a văzut nevoită să își ia doar hainele de pe ea și să plece de teama tatălui copiilor. Din păcate,...

    De ce ador faptul că mama mea este o bunică atipică
    De ce ador faptul că mama mea este o bunică atipică

    Nu toate femeile sunt încântate de la început că vor deveni bunici, dar lucrurile se pot schimba pe măsură ce nepoții cresc. Un exemplu în acest sens este și o...

    © 2024 Qbebe