Mărturie de mamă: „O să spuneți că sunt nebună, dar mi-am cunoscut fiica înainte ca ea să vină pe lume”

Ezoterismul și științele oculte nu sunt pentru toată lumea. Puțin sunt oamenii „aleși” care știu să interpreteze semnele, să înțeleagă ceea ce pare de neînțeles, iar o mamă ne oferă cea mai frumoasă poveste care, deși pare greu de crezut, este cât se poate de reală. Femeia susține că și-a cunoscut fiica încă dinainte ca ea să se nască și are o explicație foarte logică pentru o întâmplare care pare lipsită de rațiune.

Totul a început atunci când, la vârsta de 25 de ani, se afla în proces de separare cu tatăl băiețelul ei, din cauza unor neînțelegeri și a toxicității relației dintre cei doi. Regăsindu-se într-o perioadă depresivă a vieții, în care a încercat prin toate mijloacele ca lucrurile să meargă între ea și fostul partener, mama a trecut printr-o serie de întâmplări ciudate.

Deși dormea foarte puțin în acea perioadă și era stresată de întreaga situație, femeia susține că este foarte sigură pe ceea ce a simțit și a văzut, încât să împărtășească povestea ei întregii lumi. Locuia împreună cu fiul ei într-un apartament micuț din cauză că nu și-a permis mai mult să îi ofere mai mult, pe motiv că fostul ei partener nu contribuia financiar la creșterea copilului. Era mult prea ocupat să își finanțeze adicția de jocuri de noroc și să își plătească datoriile pe care le făcea în mod constantî încât să le ofere atenție și bani celor doi.

„Mami, nu am venit azi noapte lângă tine în pat. Am dormit în pătuțul meu ca un băiat mare…”

„În acea perioadă neagră, îmi amintesc cum am simțit într-o noapte cum fiul meu s-a dat jos din pătuțul lui și s -a urcat în patul meu, cuibărindu-se la spatele meu. Am crezut că are un coșmar așa că am rămas nemișcată în speranța că va adormi. Și am adormit și eu la fel de repede înapoi. A doua zi dimineață, amintindu-mi de seara precedentă m-am rostogolit foarte ușor în pat astfel încât să nu îl deranjez din somn.

Dar nu era nimeni în patul meu așa că m-a apucat panica. Am dat păturile la o parte și am răsuflat ușurată atunci când l-am găsit dormim liniștit în pătuțul lui. A doua zi dimineață atunci când l-am întrebat care a fost motivul pentru care a urcat în pat alături de mine și dacă a avut un coșmar răspunsul lui a fost de-a dreptul șocant: Mami eu nu am urcat în patul tău, am dormit în pătuțul meu ca un băiat mare”, își amintește mama.

Femeia s-a gândit că în ultimele luni, încercând să îl determine să doarme în patul lui singur, băiatul mai avea momente în care simțea nevoia să se cuibărească lângă ea. Pentru că nu ar fi vrut să insiste asupra subiectului pentru a-l face să se simtă jenat de întreaga situație, s-a gândit că fiul ei s-a strecurat în pat lângă ea și atunci când și-a dat seama că este cazul să își intre din nou în rolul de băiat mare, s-a întors în pătuțul lui.

Următoarea zi, femeia și-a lăsat copilul să se odihnească și să și revină din răceala care nu îi dădea pace, punându-i un film la televizor. A decis să profite de acel timp în care băiețelul ei stătea liniștit pentru a-și rezolva unele treburi casnice.

Am născut acum câțiva ani, dar încă mai simt lovituri „fantomă”, ca și cum aș fi însărcinată în continuare

„Nu mami, nu am venit după tine în bucătărie, m-am uitat liniștit la film. Nu este posibil, l-am văzut cu ochii mei, i-am auzit pașii…”

„Puțin mai târziu l-am văzut pe băiețelul meu în capătul holului cum îmi urmărea mișcările în timp ce spălam vase. L-am auzit chicotind și i-am auzit pașii în timp ce tropăia înapoi în camera lui, așa că am decis să mă duc să văd ce face și cum se simte. Deși eram pregătită să-i țin morală, l-am găsit dormind liniștit în patul meu. Am crezut că se preface dar mi-am dat seama că era într-un somn atât de profund, încât nici nu m-a simțit când am intrat în cameră. M-am gândit că nu este posibil… Îl văzusem în bucătărie cu ochii mei, i-am auzit pașii până în cameră și l-am găsit dormind.

Am pus mâna pe fruntea lui. Frigea. Așa că am decis să îi mai dau o doză de medicament pentru a-i scădea febra. Nu m-am putut abține să nu îl întreb ce căuta în bucătărie mai devreme și răspunsul lui din nou a venit ca un trăsnet pentru mine. Nu am venit în bucătărie mami, am adormit uitându-mă la „Găsește-l pe Nemo”. Am încercat din nou să găsesc o urmă de minciunică pe fața lui care să îl trădeze, dar fiul meu părea destul de sigur pe el în ceea ce spune. Nu am vrut să duc conversația mai departe așa că l-am lăsat să își privească în continuare filmul.

O săptămână mai târziu, în timp ce dormeam, fiul meu s-a cuibărit din nou la spatele meu și am așteptat îndelung să spună ceva, dar nu am auzit niciun cuvințel. Am adormit la loc, dar câteva ore mai târziu m-am trezit din nou pentru că aveam nevoie la baie. I-am simțit din nou prezența și răsuflarea în spatele meu, așa că m-am dat jos din pat, mergând tiptil pentru a ieși din cameră și a intra în baie. Sufletul mi-a înghețat pentru o clipă văzându-l pe băiatul meu dormind în pătuțul lui, la lumina lunii ce se reflecta pe chipul lui liniștit. M-am speriat atât de tare încât am sărit din nou în pat, am pus mâna sperând să simt ceva, dar nu mai era nimic în acel loc.

Nu era posibil ca fiul meu să se dea jos din pat atât de repede și să se întoarcă în pătuțul lui. Credeam că mintea îmi joacă feste. Așa că m-am apropiat de el și i-am simțit sforăitul ușor, convingându-mă că nici de data aceasta fiul meu nu s-a așezat lângă mine în pat. M-am dus la baie, m-am spălat cu apă rece pe față, convingându-mă singura că nu era decât un vis și nu am de ce să mă tem. Numai că nu am mai putut adormi atât de repede ca înainte și a trebuit chiar să aprind lampa de pe noptieră pentru a mă asigura că totul este în ordine”, își amintește femeia.

Copiii chiar pot vedea fantome? Ce răspuns dau specialiștii

„Mi-a fost atât de teamă să mă uit cine sau ce anume se cuibărea lângă mine, încât am rămas paralizată de frică”

Următoarea zi mama a primit o vizită surpriză din partea tatălui băiatului care s-a decis că este momentul să refacă legătura pierdută cu el. Iar această vizită a fost exact ceea ce avea nevoie mama, care a decis să se uite la un episod pe Netflix al serialului preferat, în timp ce fostul partener și fiul se bucura unul de prezența celuilalt în dormitor. Numai că din nou a surprins cu coada ochiului imaginea fiului ei uitându-se la ea și alergând din nou pe hol înapoi în dormitor.

Vizibil iritată, mama s-a întors în dormitor cu intenția de a țipa la fostul ei partener pentru că nu are suficientă grijă de copil sau a adormit din nou. Și într-adevăr tatăl copilului adormise, dar cu micuțul în brațele lui. Femeia a simțit bătăile rapide ale inimii atunci când s-a întors în bucătărie și a găsit toate sertarele din partea de jos deschise, mai puțin pe cele din partea de sus. S-a mai întors o dată în dormitor pentru a se asigura că cei doi dorm și nu îi fac farse și a închis ușor ușa pentru a încerca să își dea seama ce se întâmplă.

„După toate cele întâmplate am decis să dorm împreună cu fiul meu în noaptea aceea pentru că eram foarte speriată. După câteva ore am simțit din nou greutatea unui copil cum se urcă lângă noi în pat și știam că nu mai are cum să fie băiatul meu pentru că dormea deja lângă mine. Am uitat și să respir în acele momente de teroare, mi-a fost teamă să mă uit să văd cine sau ce anume se cuibărea lângă mine, așa că am rămas paralizată de frică.

Între timp, fiul meu s-a trezit când am ridicat pătura să văd despre ce este vorba și am putut observa urmele siluetei unui copil imprimate pe saltea. Atunci băiatul meu a căzut jos din pat și speriat, a fugit în celălalt colț al camerei. Mi-am cerut scuze pentru că în încercarea mea disperată de a descoperi despre ce este vorba l-am rănit la genunchi.

I-am explicat că am visat că un gândac mare se strecura la spatele meu. Mi-am petrecut restul nopții pe canapea, eu uitându-mă la Netflix, iar băiatul dormind în brațele mele. A doua zi l-am sunat disperată pe tatăl băiețelului meu și l-am rugat să stea câteva zile împreună cu noi, deși nu i-am spus ceea ce mă preocupa și despre ce era vorba”, destainuie femeia.

„Mami îți mai aduci aminte de serile acelea demult, când vă speriam atât pe tine, cât și pe fratele meu atunci când mă așezam în pat la spatele tău? Nu vroiam să te sperii, doar să știi că pe tine te-am ales să fii mămica mea”

În a doua noapte în care partenerul de care vroia să te despartă a rămas în casă, a avut și relații intime ca o ultimă încercare de a-și lua rămas bun de la tatăl copilului ei. Numai că după aceea noapte, evenimentele ciudate au încetat brusc. Nu a mai fugit nimeni prin casă, nu s-a mai cuibărit nimeni la spatele ei, nu îi mai era teamă să doarmă în pat și la aproximativ o lună toate simțurile i s-au ascuțit brusc. Putea simți mirosul de plastilină cum o îngrețișează și îi dă stări de vomă.

La scurt timp și-a cumpărat un test de sarcină și în timp ce și a doua liniuță se înroșea, mama s-a ghemuit pe podeaua rece din baie plângând, neștiind ce va face în continuare. Știa că dacă va păstra bebelușul îl va crește singură, la fel ca pe propriul său fiu. Mama a decis păstreze sarcina și așa cum se aștepta, fostului partener nu s-a implicat nici în creșterea celui de-al doilea copil. De aceea, a încheiat complet legăturile cu fostul partener definitiv.

„Acum fiica mea are patru ani și seamănă leit cu fratele ei atunci când era mai mic. Au aceeași ochi de smarald, același râs, chicot și obișnuiește să se cuibărească lângă mine noaptea fără să spună niciun cuvânt. O surprind adesea cu coada ochiului uitându-se din capătul holului la mine când spăl vasele în bucătărie. Am un sentiment puternic de deja vu și o teamă inexplicabilă când mă gândesc la întreaga situație.

Deși avem un apartament mai mare acum și fiecare dintre noi avem propria noastră cameră, fiica mea se strecoară lângă mine noaptea cuibărindu-se la spatele meu. Într-o seară am auzit o chicodind și am întrebat-o ce s-a întâmplat. „Mami îți mai aduci aminte de serile acelea demult când vă speriam atât pe tine, cât și pe fratele meu atunci când mă așezam în pat lângă tine? Nu vroiam să te sperii, doar să știi că pe tine te-am ales să fii mămica mea”. Știu că pare incredibil, dar credeți-mă că acesta este adevărul”, mărturisește mama.

Unele lucruri în viață nu pot fi explicate, dar cu siguranță există forțe mai presus de noi care ne hotărăsc soarta, există situații pe care nu le putem explica și care ne schimbă complet destinul.