6 motive din cauza cărora copilul tău nu vrea să vorbească

Specialiștii în psihologia infantilă consideră că aproximativ 60% dintre cazurile în care copilul nu vrea să vorbească sunt provocate de cauze de natură emoțională și comportamentală. În schimb, doar 1 din 10 cazuri în care copiii nu vor să se exprime verbal sunt legate de anumite tulburări de vorbire.
Iată de ce un copil poate să nu fie este dornic să vorbească:

Suferă de mutism selectiv

Mutismul selectiv se beazează pe anxietate , ce derivă din teama excesivă a copilului de a nu fi văzut/auzit vorbind în anumite contexte. De cele mai multe ori, ea apare în primii ani de școală, când unii dintre copiii se confruntă și cu alte temeri (precum teama de întuneric).
Psihologii spun că toți copiii cu mutism selectiv nu se simt în largul lor când trebuie să vorbească. De aceea, adesea preferă să tacă. Cu toate acestea, de la caz la caz, unii copiii vorbesc totuși în anumite circumstanțe, dar calitatea actului vorbirii nu este prea bună. De exemplu, ei pot alege să vorbească în șoaptă sau mult prea încet pentru a putea fi auziți așa cum ar trebui. Adesea se poate constata că, de regulă, acești copii sunt mai dornici să vorbească acasă, cu cei cu care sunt familiarizați, decât în locuri pe care nu le cunosc prea bine (cei mai mulți dintre ei refuză să vorbească/vorbesc foarte puțin la școală sau la grădiniță de exemplu).
Mutismul selectiv este o afecțiune ce poate fi legată și ea de cauze precum:
• Copilul a fost prea mult timp lăsat singur, în fața unui televizor sau a computerului
• Părinții nu stau suficient de vorbă cu copilul și, atunci când fac acest lucru, nu-l ascultă cu atenție și nu se uită la el
• Părinții nu au răbdare să primească un răspuns din partea copiilor atunci când le pun în întrebare- De pildă, unii părinți se exprimă astfel: „Vrei să bei suc de portocale, nu-i așa?". O astfel de abordare a copilului nu-l va stimula să comunice, ci dimpotrivă.
De asemenea, mutismul selectiv este frecvent întâlnit la copiii nevoiți să se adapteze unei alte culturi, unei alte limbi.
Nu în ultimul rând, specialiștii în domeniu consideră că mutismul selectiv poate fi strâns legat și de anxietatea de separare sau de o traumă (precum divorțul părinților sau pierderea cuiva drag). Rare sunt însă cazurile în care această afecțiune este provocată de o tulburare de vorbire ce nu a fost identificată la timp și tratată corespunzător.

Copilul este timid

Experții în psihologia infantilă ne asigură că este normal ca un copil să nu vrea să vorbească prea mult în perioada de adaptare la grădiniță sau la școală. Dar dacă al tău copil tot nu vorbește după un anumit timp de când a ajuns aici (mai mult de o lună de zile), este momentul să-ți faci griji și să iei legătura cu un medic pediatru sau cu un psiholog.
Studiile în domeniu au ajuns la concluzia că, de regulă, copiii timizi au tendința de a înregistra unele întârzieri în privința dorinței de a se exprima verbal, spre deosebire de cei extrovertiți. Cu alte cuvinte, acești copii pot să nu fie dornici de a sta de vorbă, dar acest fapt nu înseamnă că nu au capacitatea de a înțelege ceea ce aud. Practic, copiii timizi pot avea aceeași capacitate de a se exprima verbal ca aceia ce sunt mai sociabili, dar nu se simt încă pregătiți să-și dezvăluie abilitățile de limbaj.
Important este să avem răbdare, să ne observăm cu atenție copilul și să ne dăm seama exact dacă este vorba doar de timiditate sau în spatele lipsei dorinței de a se exprima stau motive mai serioase.

Copilul suferă de o tulburare numită afazie

Afazia se referă la dificultatea de a transpune gândurile și sentimente în cuvinte. Copiii ce suferă de afazie se exprimă greu, au un vocabular limitat și pot omite cuvinte din cadrul enunțurilor. De multe ori, din cauza acestor tulburări, copilul poate refuza să vorbească.
Din păcate, afazia poate fi însoțită și de alte afecțiuni, precum ADHD sau dislexie.

Copilul suferă de o tulburare de exprimare și de receptare a limbajului

Din acest motiv, el are dificultăți în a înțelege ceea ce li se spune și are un vocabular foarte limitat. Îi este greu inclusiv să urmeze instrucțiunile ce i se dau sub formă verbală, precum și să asculte povești.

Copilul suferă de o tulburare legată de capacitatea de a comunica

Și copiii ce suferă de o astfel de tulburare, caracterizată prin incapacitatea de a purta o conversație (copilul are tendința de a vorbi prea mult sau prea puțin), nu vor avea dorința de a fi auziți de cei din jur. De aceea, vor prefera să nu vorbească.

Citește și: 25 de semne care îți indică faptul că al tău copil are nevoie de logoped

Copilul suferă de o tulburare auditivă

Un copil ce se confruntă cu o asemenea tulburare nu va înțelege așa cum trebuie ceea ce aude, fapt care îl va face să evite să se implice într-o discuție. Nu de puține ori, va avea tendința de a-i ruga pe ceilalți să repete ceea ce au spus sau va omite anumite sunete din cuvinte.

Ce putem face pentru a stimula un copil să vorbească?

Dacă ne dorim ca al nostru copil să fie capabil și dornic să vorbească, este nevoie să luăm diverse măsuri. Acestea ar trebui puse în aplicare în mod constant, încă din primele luni de viață ale micuțului. Să le vedem pe unele dintre cele mai importante:

• Să vorbim tot timpul cu copilul, încă de când acesta are o vârstă fragedă

Specialiștii ne îndeamnă, dacă vrem ca al nostru copil să se familiarizeze cu exprimarea verbală, să stăm de vorbă cu el încă din primele sale zile de viață. Putem începe prin a-i spune, de pildă, ce urmează să facem sau să-i punem diverse întrebări, chiar dacă știm că nu va răspunde la ele.
Astfel, copilul va ajunge să înțeleagă faptul că vrem să vorbim cu el, că ne înțelegem, ceea ce îl va stimula să aibă dorința de a se face și el auzit.

• Să ne exprimăm la persoana intai când vorbim cu copilul

Pentru a-l încuraja pe copil să vorbească, este important să folosim un ton firesc al vocii și să ne exprimăm direct, la persoana I. Astfel, copilul va deprinde limbajul natural, firesc, familiarizându-se cu exprimarea verbală.

• Când vorbim cu copilul, este indicat să-i spunem exact la ce ne referim

În loc să-l învățăm pe copil diverse cuvinte, îi va mai util să le folosim în fața sa, în contextele potrivite. De pildă, când vrem să-l învățăm cuvântul „minge", vom lua una și i-o vom arăta. Eventual i-o vom da și să o atingă.
Va fi mult mai ușor pentru copil să învețe cuvintele în contexte concrete și așa va fi și mai disponibil să le utilizeze.

• Citește-i copilului și spune-i povești

Pentru a-l stimula pe copil să vorbească, este preferabil să-i citești cât mai des. De asemenea, încurajează-l să-ți pună el întrebări, să reveniți asupra lucrurilor care-l interesează și dacă nu va dori, nu terminați o poveste. Lasă-l să-și aleagă el modul în care se va raporta la aceasta. Numai așa îl vei face să fie tot mai dornic să se exprime verbal.
Dacă îi vei spune povești, oferă-i tot felul de explicații și încearcă, dacă este posibil, să interpretezi diferite personaje. Cu siguranță că micuțul va fi dornic, la un moment dat, să te imite.

• Nu-ți presa copilul

Dacă vei încerca mereu să-ți corectezi copilul când pronunță un cuvânt sau dacă îl vei pune să-l repete de prea multe ori, poți să obții exact efectul invers: nu va mai fi dornic să vorbească prea mult.

Citește și: Dezvoltarea vorbirii la copii-  etape si sfaturi

Voi mai știți și alte motive din cauza cărora copilul să  nu vrea să vorbească?

Surse:
www.huffingtonpost.com; www.janetlansbury.com; www.kidspot.com.au ;www.madeformums.com ; www.todaysparent.com; www.understood.org