Boala Freiberg: cauze, simptome si tratament

Ce este boala Freiberg 

Dacă ai simțit vreodată o durere ascuțită și persistentă în zona metatarsiană a piciorului, care nu dispare, ai putea presupune că este cauzată de suprasolicitare, încălțăminte nepotrivită sau poate doar din cauza unei zi lungi petrecute în picioare. Dar, pentru unele persoane, în special adolescenții activi și tinerele femei, această durere ar putea fi ceva mai grav: o afecțiune numită boala Freiberg.

În ciuda numelui său amenințător, boala Freiberg nu este o infecție sau o boală contagioasă. De fapt, este o afecțiune osoasă rară care afectează capetele metatarsiene — capetele rotunjite ale oaselor lungi din partea anterioară a piciorului. Cel mai adesea este afectat al doilea metatarsian, situat chiar sub baza celui de-al doilea deget. În esență, osul din această zonă pierde o parte din aportul de sânge, ceea ce duce la mici fracturi și, în cele din urmă, la colapsul suprafeței osoase. Rezultatul? Durere, rigiditate și, uneori, o umflătură vizibilă în partea superioară a piciorului.

Afecțiunea a fost descrisă pentru prima dată acum peste un secol de către dr. Alfred H. Freiberg, un chirurg american, și este încă întâlnită cel mai frecvent la adolescente și femei tinere. Medicii consideră că acest lucru se datorează în parte combinației dintre stresul repetitiv – provocat de activități precum alergatul, dansul sau sportul – și anumite forme ale piciorului care exercită o presiune suplimentară asupra degetului mijlociu. Pantofii cu toc înalt, care împing greutatea în față, spre partea din față a piciorului, pot agrava și ei situația. 

De ce apare boala Freiberg

1. Întreruperea alimentării cu sânge (necroză avasculară)

Motivul exact pentru care fluxul sanguin este întrerupt nu este întotdeauna clar, dar adesea se datorează unei combinații de stres mecanic și traume minore. Osul de sub suprafața articulației este deosebit de vulnerabil, deoarece este alimentat cu sânge de vase mici și delicate, care pot fi ușor deteriorate.

2. Microtraume repetitive

Boala Freiberg se dezvoltă frecvent la persoanele active, în special la adolescenți sau tineri adulți care practică sport sau dans. Stresul repetitiv, cum ar fi săriturile, alergatul sau purtarea de încălțăminte strâmtă, provoacă leziuni minuscule (microfracturi) la nivelul capului metatarsian. În timp, aceste mici leziuni afectează circulația sanguină, ducând la moartea osului.

3. Anatomia piciorului și distribuția presiunii

• Anumite forme ale piciorului cresc riscul:
• Un al doilea metatarsian lung (tipul „index minus” sau „picior grecesc”).
• Arcadele înalte (pes cavus) sau picioarele plate, care modifică distribuția greutății.
• Purtarea tocurilor înalte sau a pantofilor strâmți, care împing greutatea corpului în față și supraîncarcă capetele metatarsiene.

Această presiune suplimentară compromite și mai mult fluxul sanguin al osului.

4. Creșterea și factorii hormonali

Afecțiunea apare adesea în perioada adolescenței, când oasele cresc rapid. Creșterea rapidă poate depăși temporar dezvoltarea vaselor de sânge, făcând anumite oase, cum ar fi capul metatarsian, mai predispuse la ischemie (reducerea aportului de sânge). 

Semne că cineva suferă de boala Freiberg

1. Durere în zona antepiciorului (metatarsalgie)

Cel mai frecvent și mai timpuriu simptom. Durerea se simte de obicei sub baza degetului al doilea, deși uneori poate fi afectat și degetul al treilea sau al patrulea. Durerea tinde să se agraveze la mers, alergat sau purtarea de încălțăminte strâmtă și se ameliorează la repaus. 

2. Umflături și sensibilitate

Zona din jurul articulației afectate devine adesea umflată, ușor roșie sau sensibilă la atingere. Umflăturile pot face dificilă purtarea confortabilă a anumitor tipuri de încălțăminte.

3. Rigiditate și mișcare limitată

Articulația metatarsofalangiană (MTP) afectată poate deveni rigidă și dificil de mișcat. Este posibil să fie greu să îndoi degetul în sus sau în jos, mai ales dimineața sau după activitate.

4. Modificarea formei sau aspectului piciorului

În timp, partea superioară a articulației poate dezvolta o umflătură vizibilă (din cauza colapsului osului sau umflării țesutului moale). Degetul poate începe să pară puțin mai scurt sau ridicat, iar unele persoane dezvoltă bătături sub articulația afectată.

5. Durere la purtarea anumitor tipuri de încălțăminte

Tocurile înalte, încălțămintea îngustă sau încălțămintea cu talpă subțire tind să agraveze simptomele, deoarece cresc presiunea asupra părții din față a piciorului.

6. Durere cronică sau recurentă

În stadiile incipiente ale bolii, durerea poate apărea și dispărea. Pe măsură ce boala progresează și suprafața articulației se deteriorează, durerea devine adesea constantă, chiar și în repaus sau în timpul activităților ușoare.

Diagnosticul pentru boala Freiberg

1. Istoric medical și examinare fizică

Un medic (de obicei un specialist ortoped sau podolog) va începe prin a întreba despre:

• Localizarea, durata și natura durerii — de obicei sub baza degetului al doilea.
• Orice sporturi sau activități repetitive (alergare, dans etc.) care agravează simptomele.
• Obiceiurile legate de încălțăminte — în special purtarea tocurilor înalte sau a pantofilor strâmți.
• Vârsta și faza de creștere — deoarece este frecventă la adolescenți și adulți tineri.

La examinare, medicul poate constata:

• Sensibilitate la nivelul capului metatarsian afectat.
• Umflături și, uneori, roșeață în zona respectivă.
• Mișcare limitată la nivelul articulației metatarsofalangiene (MTP).
• O senzație de pocnitură sau scrâșnit atunci când articulația este mișcată (din cauza suprafețelor osoase neregulate).
• În stadii avansate, o proeminență osoasă deasupra articulației.

2. Studii imagistice

a) Radiografii 

Acesta este cel mai frecvent și esențial test. Rezultatele depind de stadiul bolii:

• Stadiul 1 Modificări subtile — ușoară lărgire a spațiului articular și creștere localizată a densității osoase (scleroză).
• Stadiul 2 Colaps precoce al capului metatarsian; poate apărea o mică fisură sau aplatizare.
• Stadiul 3 Colaps mai evident, neregularitate articulară și fragmentare osoasă.
• Stadiul 4 Fragmente osoase libere; suprafața articulară devine inegală.
• Stadiul 5 Modificări degenerative avansate (artrită).

b) RMN (imagistica prin rezonanță magnetică)

Cea mai sensibilă metodă pentru diagnosticarea precoce, chiar înainte ca radiografiile să evidențieze modificări. Evidențiază edemul măduvei osoase (umflarea din interiorul osului) și zonele de ischemie.

Ajută la distingerea bolii Freiberg de fracturile de stres sau inflamația articulațiilor.

c) Tomografie computerizată (CT)

Oferă imagini 3D detaliate ale structurii osoase. Utilă în planificarea intervențiilor chirurgicale sau evaluarea deformărilor severe.

3. Diagnosticul diferențial

Medicii trebuie să excludă alte cauze ale durerii la nivelul antepiciorului, cum ar fi:

• Fracturi de stres metatarsiene
• Sesamoidită
• Capsulită sau sinovită
• Artrită reumatoidă sau alte afecțiuni inflamatorii
• Guta (la persoanele în vârstă)

Tratamentul pentru boala Freiberg

Tratamentul pentru boala Freiberg depinde de stadiul afecțiunii și de gravitatea simptomelor.
Obiectivul principal este ameliorarea durerii, reducerea stresului asupra osului afectat și păstrarea funcției articulației.

În stadiile incipiente, afecțiunea poate fi adesea gestionată fără intervenție chirurgicală. În stadiile avansate, când osul s-a prăbușit sau articulația este grav afectată, poate fi necesar un tratament chirurgical.

1. Tratament non-chirurgical 

Aceasta este prima linie de tratament, în special în cazurile incipiente sau ușoare.

a) Odihnă și modificarea activității

• Reducerea activităților care provoacă stres repetitiv la nivelul antepiciorului (cum ar fi alergatul, săritul sau dansul).
• Evitarea tocurile înalte și pantofii strâmți care împing greutatea în față.
• Pentru a permite vindecarea osului, se poate recomanda imobilizarea pe perioade scurte de timp cu ajutorul unei ghete ortopedice sau a unui gips.

b) Modificări ale încălțămintei

• Folosirea încălțămintei cu talpă rigidă sau cu talpă curbată pentru a limita mișcarea articulației dureroase.
• Tampoanele sau barele metatarsiene pot ajuta la redistribuirea presiunii departe de osul afectat.
• Ortezele personalizate pot corecta mecanica anormală a piciorului și pot îmbunătăți confortul.

c) Controlul durerii și inflamației

• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, precum ibuprofenul sau naproxenul, pot ameliora durerea și reduce inflamația.
• Terapia cu gheață după activitate fizică poate ajuta, de asemenea, la gestionarea umflăturilor.

d) Fizioterapie

Odată ce durerea acută se calmează:

• Exerciții ușoare de mobilitate pentru a preveni rigiditatea.
• Exerciții de întărire a mușchilor piciorului și gleznei pentru a îmbunătăți stabilitatea și a reduce efortul fizic în viitor.

2. Tratamentul chirurgical

Dacă tratamentul conservator eșuează (de obicei după 6-12 luni) sau dacă boala se află deja într-un stadiu avansat, se poate lua în considerare intervenția chirurgicală.

Tipul intervenției chirurgicale depinde de gradul de afectare a capului metatarsian și a articulației:

Debridare / chiuretaj

• Îndepărtarea fragmentelor osoase libere sau a cartilajului afectat.
• Ajută la ameliorarea durerii și la îmbunătățirea mișcării articulației în stadiile ușoare până la moderate.

Osteotomie de dorsiflexie sau scurtare

• Se taie o mică bucată de os din metatarsian pentru a realinia și decomprima articulația.
• Reduce presiunea asupra suprafeței deteriorate și restabilește congruența articulației.

Refacerea articulației sau artroplastia

În cazurile severe, chirurgii pot reconstrui sau înlocui suprafața articulației deteriorate folosind:

• Grefe osoase
• Implanturi din silicon sau metalice
• Grefe de țesut moale interpoziționale

Aceste proceduri sunt mai frecvente la adulții cu modificări avansate de tip artritic.

Rezecția capului metatarsian (ultima soluție)

În cazurile foarte avansate și dureroase, în care articulația nu poate fi salvată, chirurgul poate îndepărta capul osului afectat pentru a ameliora durerea și a îmbunătăți confortul încălțămintei.

Astăzi, această intervenție este rar necesară, datorită diagnosticării precoce și îngrijirii conservatoare mai bune.

3. Prognosticul și recuperarea

• Tratamentul precoce (repaus, schimbarea încălțămintei) poate opri progresia bolii și poate duce la recuperarea completă.
• Cazurile ușoare se vindecă adesea în câteva luni.
• Stadiile avansate pot duce la rigiditate cronică sau deformare chiar și după operație, deși durerea este de obicei ameliorată.