Fibrom uterin: cauze, simptome și tratament
Fibromul uterin face parte dintre cele mai frecvente diagnostice ginecologice și, totodată, reprezintă una dintre tumorile benigne cele mai întâlnite în rândul femeilor de vârstă reproductivă. Anumite fibroame uterine nu provoacă manifestări nedorite și nici nu necesită tratament. Ca să te asiguri că nu ai fibroame sau, în cazul în care ai, că acestea nu au devenit periculoase, trebuie să mergi regulat la medicul ginecolog.
Sari la
Ce este fibromul uterin
Fibromul uterin, cunoscut și sub denumirile „leiomiom” sau „miom”, reprezintă o excrescență din celule și țesut, formată în interiorul sau la nivelul peretelui uterului.
În funcție de localizare și de modul în care sunt atașate de uter, există mai multe tipuri de fibroame uterine, după cum urmează:
- Intramurale: se întâlnesc cel mai des și se dezvoltă în peretele muscular al uterului;
- Submucoase: se dezvoltă sub mucoasa interioară a uterului;
- Subseroase: se dezvoltă sub suprafața exterioară a uterului;
- Pediculate: nu apar în mod frecvent și au aspect similar unei ciuperci, fiind atașate de peretele uterului printr-o structură asemănătoare unei tulpini.
Fibroamele au dimensiuni variabile, spre exemplu pot fi cât un bob de orez sau de mazăre ori pot ajunge aproximativ la dimensiunea unui grapefruit. Uneori, fibroamele cresc atât de mult, încât ajung să determine umflarea abdomenului și acoperă toată zona pelvisului.
De asemenea, un fibrom poate să aibă dimensiuni reduse o perioadă îndelungată, iar ulterior începe să crească rapid. În același timp, poate să crească lent, mai mulți ani. Totodată, poți avea mai multe fibroame.
De cele mai multe ori, fibroamele nu sunt asociate cu cancerul.
În ceea ce privește fibroamele uterine care se formează în timpul sarcinii, acestea se pot micșora sau chiar pot dispărea după naștere, pe măsură ce uterul revine la dimensiunile sale normale.
Cauzele fibromului uterin
Până în momentul de față, medicii nu pot spune exact care sunt cauzele responsabile de apariția fibroamelor uterine. Cu toate acestea, sunt aduși în discuție mai mulți factori de risc asociați cu fibroamele, printre care:
- Modificări la nivelul genelor: numeroase fibroame uterine se remarcă prin modificări ale genelor, care sunt diferite de cele ale celulelor musculare obișnuite de la nivelul uterului;
- Hormonii: estrogenul și progesteronul pot favoriza dezvoltarea fibroamelor. De altfel, acestea conțin mai multe celule de care se pot atașa estrogenul și progesteronul, prin comparație cu celulele musculare obișnuite ale uterului. În general, fibroamele își reduc dimensiunile după menopauză pe fondul scăderii nivelului hormonilor menționați;
- Factorul de creștere asemănător insulinei: mai ales IGF-1 poate fi responsabil de dezvoltarea și mărirea fibroamelor uterine. Factorii de creștere ajută la menținerea țesuturilor corpului;
- Matricea extracelulară: aceasta este un material dens, care ajută celulele să se lipească una de cealaltă, așa cum se întâmplă cu mortarul care ține cărămizile laolaltă. Matricea extracelulară favorizează formarea fibroamelor când celulele netede din uter se înmulțesc anormal și devin fibroase. În plus, această matrice poate conține factori de creștere.
În afară de factorii enumerați, medicii susțin că există și alți factori care cresc riscul de dezvoltare a fibroamelor, spre exemplu:
- Obezitatea;
- Un istoric familial de fibroame uterine;
- Prima menstruație înainte de vârsta de 11 ani;
- Menopauza instalată după vârsta de 55 de ani.
Simptomele fibromului uterin
Manifestările care survin cel mai des din pricina unui fibrom uterin sunt:
- Menstruații abundente și/sau foarte dureroase;
- Menstruații prelungite sau mai frecvente ca de obicei;
- Presiune și/sau durere la nivelul pelvisului;
- Urinări frecvente sau dificultăți la urinare;
- Constipație;
- Dureri abdominale sau în partea inferioară a spatelui;
- Dureri în timpul actului sexual.
În cazuri rare, un fibrom poate provoca dureri intense, bruște, dacă începe să se resoarbă sau să se micșoreze.
Ovulație dureroasă: ce este și de ce apare
Diagnosticul fibromului uterin
În situația în care ai simptome specifice unui fibrom uterin, adresează-te cât mai repede unui medic ginecolog. Pentru a pune un diagnostic, medicul recomandă oricare dintre aceste investigații:
- Ecografie: această investigație confirmă dacă ai sau nu fibrom uterin. De asemenea, cu ajutorul ecografiei se poate afla dimensiunea fibromului;
- Un examen RMN: oferă imagini detaliate ale aspectului și localizării fibromului;
- Histerosonografie: în vederea efectuării investigației se folosește o soluție salină pentru a se mări spațiul din interiorul uterului. Histerosonografia este utilă mai ales pentru detectarea fibromului submucos și pentru examinarea detaliată a mucoasei uterine;
- Histerosalpingografie: se bazează pe utilizarea unei substanțe de contrast pentru o imagine cât mai detaliată a interiorului uterului și a trompelor uterine. De obicei, histerosalpingografia este indicată pentru detectarea fibromului submucos;
- Histeroscopia: implică utilizarea unui instrument numit histeroscop, introdus prin cervix în uter. Ulterior, se injectează o soluție salină pentru a se vedea atât pereții uterului, cât și deschiderile trompelor uterine.
Tratamentul fibromului uterin
Tratamentul care se stabilește pentru fibroamele uterine depinde nu numai de dimensiunea, de localizarea și de numărul acestora, ci și de simptomele pe care le generează. În situația în care un fibrom uterin nu provoacă simptome, nu se recurge la un anumit tratament, ci se optează pentru monitorizarea periodică.
De cele mai multe ori însă, un tratament pentru fibrom uterin poate consta în oricare dintre variantele de mai jos:
Administrarea unor medicamente
Scopul unui astfel de tratament este reducerea dimensiunii fibromului și ameliorarea unor simptome precum sângerările menstruale abundente și/sau senzația persistentă de presiune în zona pelvisului. Printre medicamentele indicate se regăsesc, spre exemplu:
Un agonist al hormonului eliberator de gonadotropină (GnRH)
Hormonul care eliberează gonadotropina este secretat de hipotalamus, o regiune a creierului situată deasupra glandei hipofize, și se numește gonadoliberină. Un agonist al hormonului eliberator de gonadotropină are rolul de a micșora fibroamele pentru că împiedică organismul să producă estrogen și progesteron, ceea ce conduce la o menopauză temporară. De obicei, medicamentul favorizează bufeurile, iar administrat pe termen lung crește riscul de scădere a masei osoase. De aceea, nu se recomandă să se administreze mai mult de 6 luni.
Un antagonist al hormonului eliberator de gonadotropină
Se folosește pentru atenuarea sângerărilor menstruale abundente provocate de fibroamele uterine. Un tratament cu un antagonist al hormonului eliberator de gonadotropină poate fi urmat până la 2 ani și poate fi administrat alături de alte medicamente menite să reducă riscul apariției unor efecte nedorite, cum ar fi bufeurile și scăderea masei osoase.
Acid tranexamic
Nu se bazează pe hormoni și se recomandă cu precădere pentru sângerile menstruale abundente. De altfel, acidul tranexamic se administrează numai în zilele cu menstruație.
Pe lângă medicamentele amintite, în vederea ameliorării unor simptome generate de fibroamele uterine se pot folosi și:
- Un dispozitiv intrauterin hormonal: are rolul de a elibera progestin, benefic pentru reducerea sângerărilor menstruale abundente;
- Antiinflamatoare nesteroidiene: se referă la medicamente care conțin ibuprofen sau naproxen. Aceste medicamente pot diminua durerile provocate de fibroamele uterine.
Proceduri noninvazive
Nu implică realizarea inciziilor și introducerea unor dispozitive în corp. Cea mai cunoscută procedură noninvazivă utilizată pentru fibroame uterine constă în ultrasunete focalizate de înaltă intensitate. Pentru realizarea acestei proceduri, se recurge la un scanner pentru RMN, care este echipat cu un dispozitiv cu ultrasunete. Imaginile obținute îi ajută pe medici să localizeze cu precizie fibromul, iar ultrasunetele pot distruge țesutul fibros. Când se efectuează o asemenea procedură noninvazivă, nu este necesară internarea peste noapte sau pentru câteva zile.
Procedurile minim invazive
Nu implică deloc realizarea unor incizii sau acestea sunt de dimensiuni reduse. Procedurile minim invazive au avantajul că permit o recuperare rapidă și favorizează mai puține complicații decât procedurile chirurgicale clasice.
Dintre procedurile minim invazive utilizate frecvent pentru fibroamele uterine fac parte:
Ablația prin radiofrecvență
În cadrul acestei proceduri, căldura degajată de unde radio distruge fibroamele uterine și micșorează vasele de sânge care le alimentează.
Ablația prin radiofrecvență implică următoarele etape:
- Se realizează două incizii mici în zona abdominală;
- Prin inciziile respective se introduce un dispozitiv numit laparoscop, dotat cu cameră video;
- Folosind laparoscopul și ultrasunetele, medicul află exact poziția fibroamelor;
- Fibroamele sunt distruse cu ajutorul unui dispozitiv dotat cu ace mici: acestea încălzesc țesutul fibros și îl distrug.
Embolizarea
Ajută la reducerea dimensiunii fibroamelor și la ameliorarea simptomelor neplăcute provocate de acestea. Embolizarea se bazează pe introducerea unor particule, numite agenți embolizanți, în arterele care alimentează cu sânge uterul. Datorită embolizării, fibroamele nu mai sunt alimentate cu sânge, iar treptat își vor reduce volumul sau chiar se vor resorbi.
Intervenția chirurgicală laparoscopică sau robotică
Dacă nu este vorba despre multe fibroame uterine, medicii optează pentru o intervenție laparoscopică (miomectomie laparoscopică). Aceasta constă în introducerea unor instrumente prin incizii mici, astfel fibroamele să fie îndepărtate. Uneori, pentru realizarea unei intervenții laparoscopice se utilizează un sistem robotic, care permite vizualizarea 3D a uterului.
Când fibroamele uterine sunt mari, se folosește o tehnică numită morcelare: fibromul este tăiat în bucăți pentru a fi extras prin incizii mici. În condițiile în care o asemenea procedură poate crește riscul de răspândire a celulelor canceroase dacă o tumoare malignă nu a fost detectată înainte de intervenția chirurgicală, medicii iau următoarele măsuri de prevenție:
- Se realizează din nou o evaluare detaliată a pacientei pentru a se exclude prezența oricărei tumori care ar putea fi canceroasă;
- Fibromul este acoperit cu o pungă chirurgicală specială înainte de a se recurge la morcelare;
- Se renunță complet la morcelare și se realizează o incizie mare pentru a se scoate tot fibromul.
Miomectomia histeroscopică
Procedura este o opțiune potrivită în special când este vorba despre un fibrom uterin localizat în interiorul uterului. Fibromul este extras cu ajutorul unor instrumente introduse prin vagin și cervix în uter.
Intervenții chirurgicale clasice
Aceste intervenții sunt recomandate în oricare dintre următoarele situații:
- Un fibrom uterin are dimensiuni mari, adică peste 6 cm;
- Este vorba despre numeroase fibroame;
- Fibromul este localizat în profunzimea țesutului;
- Dacă se ajunge la concluzia că un fibrom crește rapid sau, în urma unor evaluări complexe, se constată că există riscul ca, pe viitor, să devin malign.
Cele mai cunoscute intervenții chirurgicale clasice pentru fibrom uterin sunt:
Miomectomia abdominală
Este indicată fie când este vorba despre un fibrom mare sau foarte mare (în jur de 10 cm), fie când sunt mai multe fibroame, fie când acestea sunt în profunzimea țesutului.
Histerectomia
Implică îndepărtarea uterului. Medicii atrag atenția asupra următorului aspect: dintre toate procedurile chirurgicale realizate pentru eliminarea fibroamelor uterine, histerectomia este singura care elimină complet riscul de recurență.
Schimbări în stilul de viață care pot ajuta în fibromul uterin
Pentru a ține sub control factorii de risc legați de apariția fibroamelor uterine, cât și pentru atenuarea simptomelor neplăcute provocate de acestea, este necesar să realizezi anumite schimbări în stilul de viață. Prin urmare, se recomandă:
- Asigurarea unei greutăți corporale sănătoase;
- Reducerea expunerii la disruptorii endocrini: aceștia se referă la amestecurile de chimicale care interferează cu acțiunea hormonilor. Printre sursele de disruptori endocrimi se regăsesc, de exemplu, pesticidele, fertilizatorii, plasticul, vopselele, anumite substanțe din produsele de îngrijire (PFAS, ftalații etc);
- Limitarea consumului de alimente intens procesate;
- Monitorizarea nivelului tensiunii arteriale;
- Implicarea constantă în activități fizice;
- Renunțarea la fumat: dacă ai un asemenea obicei;
- Limitarea consumului de alcool.
Dacă ai fibrom uterin și intenționezi să rămâi însărcinată, discută cu medicul ginecolog pentru a afla care sunt cele mai bune opțiuni de tratament.
De cele mai multe ori, fibroamele uterine nu scad șansele de concepție. Cu toate acestea, anumite fibroame, precum sunt cele submucoase, pot favoriza infertilitatea și pot crește riscul de a pierde sarcina.
Mai mult, în anumite cazuri, fibroamele cresc riscul de complicații legate de sarcină, cum ar fi:
- Dezlipirea de placentă (placenta abruptio): înseamnă că placenta se desprinde de uter înainte de naștere, ceea ce împiedică transportul de oxigen și de nutrienți de la mamă la făt. Dezlipirea de placentă implică o greutate mică a fătului și, în același timp, poate conduce la naștere prematură și la pierderi de sânge în cazul mamelor;
- Restricția de creștere intrauterină: când fătul nu poate atinge potențialul său maxim de creștere;
- Nașterea prematură.
În cazul în care ai fibrom uterin și ți se confirmă faptul că te confrunți cu infertilitatea, este preferabil să te adresezi și unui medic specializat în ginecologie endocrinologică. Dacă se ajunge la concluzia că este cel mai bine ca fibromul să fie tratat înainte de începerea unui tratament pentru infertilitate, nu este exclus să ți se recomande realizarea unei miomectomii.
Surse foto: istockphoto.com, magnific.com, magnific.com, pexels.com, youtube.com
Surse articol: acog.org, healthline.com, hopkinsmedicine.org, mayoclinic.org, my.clevelandclinic.org, reprohealth.ucla.edu, sfatulmedicului.ro
Urmareste-ne pe Google News
