Poți să vezi o culoare dacă nu știi cum se numește? Bebelușii îți răspund

Culorile la bebeluși și la adulți - informații importante

Există o controversă ce datează de multă vreme între mințile luminate ale științei cu privire la natura percepției culorii, modul și locul din creier în care se formează culoarea, precum și modul în care se realizează diferențierea între culori. Întrebările care se impun acest sens includ printre altele: cât de subiectivă este culoarea? Culorile există dacă nu le putem denumi? În mod concret, dacă o persoană este obișnuită să desemneze o culoare drept roșu sau verde o percepe chiar ca pe roșu sau ca pe verde?

Astfel, conform cercetătorilor în neuroștiință, mediul exterior conține lumină cu combinații de lungimi de undă, însă culoarea este efectiv construită și păstrată la nivelul creierului. De exemplu, undele de lumină dispun de proprietăți precum lungime, polarizare, coerență (sau lipsa sa) și intensitate, proprietăți care există realmente. Însă culoarea nu constituie una dintre aceste proprietăți; culorile sunt create în creier și sunt pur și simplu subiective. Ele nu există în lumea fizică; lumea fizică conține doar lumină de diferite lungimi de undă, iar culorile există în modulul creierului nostru cu privire la lume.

În ceea ce privește viziunea filosofică asupra culorii, conform profesorului Chirimuuta de la Universitatea din Pittsburgh, "dintre toate proprietățile pe care obiectele par să le aibă, culoarea acoperă un domeniu incert între lumea subiectivă a senzației și lumea obiectivă a faptelor." Cele mai vechi dezbateri istorice cu privire la percepția culorii alternează între aceste două tabere. Astfel, modelul scolastic sau aristotelian este reprezentat de un simplu realism - obiectele au culorile pe care observatorii le percep în ele. Culoarea unui obiect lasă o amprentă temporară la nivelul ochiului. Realismul scolastic nu prezintă niciun conflict între ceea ce vedem și ceea ce este concret, culoarea este întocmai ceea ce pare.

În secolul al 17-lea, revoluția științifică a răsturnat această explicație, Galileo presupunând exact inversul. Conform acestuia "culorile își au originea doar în corpul sensibil, prin urmare dacă ar fi îndepărtat, fiecare calitate ar fi abolită și anihilată". Cu alte cuvinte, un copac pe care nu l-am văzut s-ar încadra în categoria alb și negru. Dacă culoarea există în obiecte, atunci trebuie să ne întrebăm unde anume. Nefiind capabil să definească și să măsoare culoarea în același mod în care localizaseră calitățile primare sau fizice (formă, mărime și viteză), acești filosofi au presupus că totul se află în creier.

Un lucru cert este că atât realiștii cât și antirealiștii au convenit asupra faptului că există răspunsuri corecte și greșite, subiecții care le percep interacționând cu o realitate reală și obiectivă.

Studiu științific cu privire la culorile la bebeluși

Conform unui studiu științific desfășurat recent de către un grup de cercetători de la Universitatea Chuo, Universitatea pentru Femei din Japonia și Universitatea Tohoku a implicat bebeluși cu vârsta între 5 și 7 luni. Conform studiului publicat în revista online Procedurile Academiei Naționale de Științe, aceștia pot diferenția culorile chiar înainte de a dispune de noțiuni de verbalizare a lor și de fapt în primul stadiu al dezvoltării sistemului lor vizual.

Deși spațiul perceptual de culoare este unul continuu, fiiințele umane au tendința de a-l împărți în câteva categorii mici. Nu se cunoaște încă dacă percepția categorică a culorii se obține exclusiv prin dezvoltarea sistemului vizual sau este influențată de achizițiile de limbaj.

Pentru a lămuri această chestiune a fost analizat un grup de bebeluși la care s-au evaluat modficările în activitatea cerebrală cu privire la diferențele categorice de culoare prin folosirea unei tehnici avansate de spectroscopie aproape de infraroșu. În mod concret s-au prezentat copiilor două seturi de figuri geometrice: un set a variat culorile între verde și albastru, iar cel de-al doilea set le-a variat între mai multe nuanțe de verde. S-a constatat astfel o creștere semnificativă în ceea ce privește răspunsurile hemodinamice în timpul variațiilor între categorii, dar nu în timpul alternării din interiorul categoriei respective (activitatea cerebrală a crescut la alternarea între albastru și verde, însă nu și la diferitele nuanțe de verde).

Aceste diferențe s-au bazat pe relația clar observată doar la nivelul regiunilor bilaterale occipitotemporale și nu în regiunea occipitală (cunoscută a juca un rol semnificativ în dezvoltarea timpurie a procesării vizuale) și în ambele emisfere cerebrale (dreaptă și stângă). Prin urmare, s-a obținut confirmarea faptului că diferențele categorice dintre culori produc diferențieri comportamentale în cazul bebelușilor. De asemenea, s-au observat răspunsurile hemodinamice comparabile cu diferențe categorice între culori la adulți, respectiv faptul că bebelușii procesează culorile într-un mod similar cu cel al adulților, dar și că informația privind culoarea este procesată prin stadii corticale multiple. Acest studiu a oferit și primele dovezi științifice că anumite culori din categorii diferite sunt reprezentate în mod distinct în cortexul vizual al bebelușilor care nu verbalizează, ceea ce implică faptul că acele categorii se pot dezvolta în mod independent înainte de dobândirea limbajului.

Citește și: Culorile: cum invat copilul sa le recunoasca

Surse: 

www.dailymail.co.uk; www.parent.co; www.sciencedaily.com; www.quora.com; www.pnas.org