Nu am de ce sa ma simt vinovata. Chiar nu am de ce. Stiu ca sunt o mama buna.

Sentimentul de vina al mamei este, de fapt, ca sindromul premenstrual: toate ne confruntam cu el la un moment dat, indiferent ca esti un director de companie sau un jurnalist cu rate mari la banca. Trucul supravietuirii este sa invatam sa preluam controlul acestui sentiment si sa nu ne lasam dominate de o culpa pe care, de fapt, ne-o modelam singure si care nu este deloc atat de grava precum credem noi ca este. Am intrebat mamele care sunt gesturile si deciziile care le fac sa se simta cel mai vinovate, cand vine vorba de cresterea si ingrijirea copilului. Iata care au fost cele mai des intalnite raspunsuri:

Imi las copilul cu bona, cu bunica sau il duc la gradinita

Este prima zi de gradinita, iar micutul tau iti face cu mana dintre copii, acaparat de noile jucarii. El este fericit, tu esti o epava emotionala. Sentimentul de vina apare cel mai intens atunci cand mama lasa copilul in grija unei alte persoane, indiferent cine este ea: bona, educatoare sau bunica. Poate sa fie si sora mea geamana, cand imi las copilul cu altcineva, simt in fiecare secunda o vina, care, desi stiu ca este neintemeiata, este la fel de prezenta ca oxigenul din plamanii mei: atat vina ca il las cu altcineva cat si vina ca eu am nevoie de o pauza sau ca trebuie sa ma duc la serviciu. Sentimentul acesta de vina apare la oricare dintre noi, indiferent ca esti o mama care sta acasa sau care lucreaza full-time. Insa, este bine de stiut, ca uneori o saptamana la bunici ii ofera copilului o fericire mai mare decat plimbarile in parc cu tine, ca orele petrecute la gradinita ii dezvolta abilitati pe care tu nu i le poti dezvolta acasa, sau ca o bona cu adevarat pregatita, desi nu te poate inlocui, poate face o treaba mai buna decat tine in anumite privinte. Nu vei scapa de sentimentul de vinovatie, insa vei stii ca ii oferi copilului tau tot ceea ce este mai bun.

Imi las copilul sa se uite la desene animate

Trebuie sa faci curat sau sa prepari cina, trebuie sa trimiti un email urgent sau sa iti platesti online facturile sau ... pur si simplu vrei sa faci un dus. Solutia? Asezi copilul in fata televizorului si dai pe canalul de desene animate. El este super-fericit, sta cuminte, iar tu ai linistea si libertatea necesare pentru a iti duce la indeplinire necesitatile de om mare si mama responsabila. Insa, sentimentul de vina te insoteste neincetat si incepi sa te panichezi si mai tare atunci cand citesti tot felul de statistici si opinii cu privire la aceasta activitate. Trebuie sa stii ca numai 10% dintre mame interzic cu desavarsire televizorul copilului, 60% lasa copilul la televizor mai mult de o ora pe zi, iar 26% dintre mame nu spun adevarul cand precizeaza cat timp isi lasa copilul la televizor, tocmai pentru ca se simt vinovate. Totusi, televizorul si desenele animate nu sunt chiar personajul rau, spun psihologii. Totul trebuie sa vina cu moderatie, calupuri de 15-20 de minute, iar programele alese sa fie adecvate varstei copilului, sa fie educative si in niciun caz violente.

Imi las copilul sa manance mancare de la fast-food

Una dintre preocuparile de baza ale mamei moderne este alimentatia copilului ei. Ne informam, intrebam in stanga si in dreapta, citim etichetele fiecarui produs in detaliu si ne straduim ca in fiecare zi copilul nostru sa manance la fiecare masa aportul de vitamine si minerale necesar, sub forma unei mese preparate de mama lui. Pana intr-un an, poate si pana la 2 ani, aceasta rezolutie poate fi dusa la implinire. Insa, apare serviciul, apar mofturile copilului, apar multi factori care pot determina o mama sa apeleze uneori si la preparate mai putin sanatoase, prajeli, dulciuri sau alimente de tip fast-food. Si in acest caz moderatia este cheia. Daca copilul tau mananca sanatos in fiecare zi, atunci nu trebuie sa ne simtim vinovate daca de 2-3 ori pe luna il lasam pe cel mic sa manance cartofi prajiti, un hamburger sau clatite cu multa ciocolata. 76% dintre mame recunosc ca apeleaza la preparate fast-food de mai mult de doua ori pe luna.

Tip la copilul meu

Nimeni nu se simte bine atunci cand tipa la propriul copil. De fapt, statisticile au dovedit ca tipetele adresate copilului sunt primele care aduc sentimente de vinovatie in sufletul unei mame. Chiar si cel mai calm si mai iubitor parinte isi va iesi din fire la un moment dat. Daca tipatul iese mai puternic decat te asteptai, iar copilul tau se sperie, explica-i ce s-a intamplat. Daca astfel de momente sunt rare, o data pe zi, o data la doua zile, atunci nu este cazul sa te ingrijorezi, este o reactie normala a psihicului tau de a elibera tensiunea. Daca tipetele insa devine regulate, si iti iesi din fire din ce in ce mai des, iar fiecare greseala a copilului tau le declanseaza, este timpul sa apelezi la un specialist, care sa te ajute sa intelegi cauza lor si modul in care sa o gestionezi.

Ca orice alta "boala", vina mamei vine cand nu ne asteptam, nu are un semn de atentionare, nu discrimineaza si nici nu ne afecteaza mai putin sau mai mult in functie de meritele noastre. Iti poate spune "buna dimineata" la micul dejun, te poate bate pe umar la o sueta cu prietenii, te poate gadila neplacut cand alergi pe banda la sala sau te poate lovi in crestet cand proiectul de la serviciu a facut de mult timp noapte afara. Si, da, isi poate face aparitia chiar si atunci cand petreci timp de calitate cu micutul tau. Nu am, dragi mamici, un tratament definitiv pentru omniprezentul sentiment de vina, insa va pot spune ce ma ajuta pe mine: de fiecare data cand simt ca se apropie imi spun "Nu am de ce sa ma simt vinovata. Chiar nu am de ce. Stiu ca sunt o mama buna." Incercati si voi si spuneti-mi daca functioneaza.

Cu drag,
Gabriela Paladi
Redactor Sef Qbebe