Cardiomiopatie dilatativă: cauze, simptome și tratament
Inima lucrează neîncetat pentru a asigura organismului oxigenul și substanțele nutritive necesare, dar uneori mușchiul cardiac se poate mări și poate deveni mai slab decât în mod normal. Această afecțiune se numește cardiomiopatie dilatativă, o afecțiune care poate afecta eficiența cu care inima pompează sângele.
Deși diagnosticul poate părea alarmant, înțelegerea acestei afecțiuni reprezintă un prim pas important. De la cauzele posibile și semnele de avertizare până la diagnostic, tratament și aspecte legate de stilul de viață de zi cu zi, aflarea mai multor informații despre cardiomiopatia dilatativă te poate ajuta să iei decizii în cunoștință de cauză cu privire la sănătatea inimii tale.
Sari la
Ce este cardiomiopatia dilatativă
Cardiomiopatia dilatativă este o afecțiune a mușchiului inimii în care una sau mai multe dintre camerele inimii, în special ventriculul stâng, se măresc și își pierd treptat din capacitatea de a se contracta normal. Pentru a înțelege mai ușor această afecțiune, putem privi inima ca pe o pompă: atunci când mușchiul inimii devine mai slab și camera sa principală se dilată, pompa nu mai poate împinge sângele la fel de eficient către restul organismului.
Dilatarea inimii nu înseamnă pur și simplu că aceasta „crește” în dimensiune. Este vorba despre o modificare a structurii și funcției mușchiului cardiac. Ventriculul se lărgește, pereții săi pot deveni mai puțin eficienți, iar contracția inimii se poate diminua. În timp, această schimbare poate influența și modul în care funcționează celelalte camere și valve ale inimii.
Un aspect important este faptul că cardiomiopatia dilatativă nu este o singură boală cu o singură cauză. Poate apărea din motive foarte diferite. În unele cazuri există o predispoziție genetică, iar anumite modificări genetice pot afecta proteinele care mențin structura și funcționarea normală a celulelor musculare ale inimii. De aceea, atunci când o persoană este diagnosticată cu această afecțiune, istoricul familial poate fi relevant.
Există și situații în care mușchiul inimii este afectat de inflamație, de exemplu în urma unei miocardite. Alteori, consumul îndelungat și excesiv de alcool, anumite substanțe sau unele medicamente pot avea un efect toxic asupra inimii. Afecțiunea poate fi asociată și cu anumite boli sistemice sau tulburări metabolice. În cazul femeilor, o formă particulară poate apărea în ultimele luni de sarcină sau după naștere, fiind cunoscută drept cardiomiopatie peripartum.
Uneori, în ciuda investigațiilor, nu poate fi identificată o cauză precisă. În această situație se poate vorbi despre cardiomiopatie dilatativă idiopatică. Faptul că originea bolii nu este cunoscută nu înseamnă însă că modificările inimii nu pot fi urmărite sau gestionate.
Cauzele cardiomiopatiei dilatative
Cardiomiopatia dilatativă poate avea mai multe cauze, iar uneori cauza exactă nu poate fi identificată. În aproximativ o parte dintre cazuri, există o predispoziție genetică, ceea ce înseamnă că boala poate apărea la mai mulți membri ai aceleiași familii.
Infecțiile
Printre cauzele și factorii care pot afecta mușchiul inimii se numără infecțiile, în special unele infecții virale care pot provoca inflamația mușchiului cardiac (miocardită). În anumite situații, după ce infecția trece, inima poate rămâne slăbită și se poate dilata.
Alcoolul
Un alt factor important este consumul excesiv și îndelungat de alcool. Alcoolul poate afecta direct celulele mușchiului cardiac, iar în timp inima își poate pierde capacitatea de a se contracta normal. Și anumite substanțe sau medicamente, inclusiv unele tratamente utilizate în oncologie, pot avea efecte toxice asupra inimii.
Din cauza altor afecțiuni
Cardiomiopatia dilatativă poate apărea și în legătură cu alte boli sau afecțiuni, precum hipertensiunea arterială severă, unele boli autoimune sau anumite probleme hormonale și metabolice. Există, de asemenea, o formă care apare în ultimele luni de sarcină sau în perioada de după naștere, numită cardiomiopatie peripartum.
În unele cazuri, cauza poate fi reprezentată de tulburări persistente ale ritmului inimii, iar uneori boala apare după anumite probleme cardiace. Totuși, există și situații în care, în ciuda investigațiilor, medicii nu identifică un factor declanșator clar. Aceste cazuri sunt numite, în general, cardiomiopatii dilatative idiopatice.
Simptomele cardiomiopatiei dilatative
În stadiile incipiente, cardiomiopatia dilatativă poate să nu provoace simptome evidente. Pe măsură ce inima își pierde capacitatea de a pompa eficient sângele, pot apărea manifestări care seamănă cu cele ale insuficienței cardiace.
Oboseala
Unul dintre cele mai frecvente simptome este oboseala, care poate apărea chiar și după activități obișnuite. Persoana poate observa că nu mai poate face același efort ca înainte sau că are nevoie de mai multe pauze în timpul zilei.
Lipsa de aer
Lipsa de aer este un alt semn important. La început, aceasta poate apărea doar în timpul efortului, cum ar fi urcatul scărilor sau mersul rapid. În formele mai avansate, dificultățile de respirație pot apărea și în repaus sau atunci când persoana stă întinsă.
Umflarea picioarelor, gleznelor sau tălpilor
Din cauza acumulării de lichide în organism, pot apărea umflarea picioarelor, gleznelor sau tălpilor. Unele persoane observă și o creștere rapidă în greutate, provocată nu de acumularea de grăsime, ci de retenția de apă.
Palpitații
Cardiomiopatia dilatativă poate provoca și palpitații, adică senzația că inima bate prea repede, prea puternic sau neregulat. Pot apărea, de asemenea, amețeli, slăbiciune sau chiar episoade de leșin, mai ales atunci când sunt prezente tulburări de ritm cardiac.
Tuse persistentă
Uneori apar și tuse persistentă, senzație de apăsare sau disconfort în piept și dificultăți de respirație în timpul nopții. Intensitatea simptomelor diferă de la o persoană la alta și nu indică întotdeauna cât de afectată este inima.
Dacă lipsa de aer apare brusc și este severă, dacă există durere puternică în piept, leșin sau palpitații intense asociate cu stare de rău, este important să fie solicitat ajutor medical de urgență.
Diagnosticul cardiomiopatiei dilatative
Diagnosticul cardiomiopatiei dilatative începe, de obicei, cu o consultație cardiologică. Medicul discută cu pacientul despre simptome, momentul în care au apărut, istoricul medical și eventualele boli de inimă din familie. Sunt importante și informațiile despre consumul de alcool, medicamente, infecții recente sau alte afecțiuni care ar putea afecta inima.
Ecocardiografia
Una dintre cele mai importante investigații este ecocardiografia, o examinare cu ultrasunete care permite medicului să vadă dimensiunea și structura inimii și să evalueze cât de bine se contractă ventriculii. Ecografia poate evidenția dilatarea camerelor inimii și reducerea funcției de pompare.
Electrocardiogramă
Medicul poate recomanda și o electrocardiogramă (EKG), care înregistrează activitatea electrică a inimii și poate identifica tulburări de ritm sau alte modificări. Uneori este necesară monitorizarea EKG timp de 24 de ore sau mai mult, mai ales atunci când există palpitații sau suspiciunea unor aritmii.
Analize de sânge
Analizele de sânge pot ajuta la evaluarea stării generale și la identificarea unor cauze sau factori care pot contribui la afectarea inimii. În funcție de caz, pot fi verificate funcția tiroidei, nivelul anumitor vitamine și minerale sau markerii care oferă informații despre cât de solicitată este inima.
RMN cardiac
Pentru o evaluare mai detaliată, cardiologul poate recomanda RMN cardiac. Această investigație oferă imagini precise ale mușchiului inimii și poate ajuta la identificarea inflamației, a cicatricilor sau a altor modificări ale țesutului cardiac. În anumite situații, pot fi necesare investigații suplimentare pentru a exclude alte boli de inimă.
Testare genetică
Atunci când există suspiciunea unei forme ereditare, medicul poate recomanda testare genetică și evaluarea rudelor apropiate. Diagnosticul corect este important nu doar pentru alegerea tratamentului, ci și pentru identificarea cauzei și prevenirea unor posibile complicații.
Tratamentul cardiomiopatiei dilatative
Tratamentul cardiomiopatiei dilatative este stabilit de cardiolog în funcție de cauza bolii, simptome și cât de bine funcționează inima. Obiectivele principale sunt ameliorarea simptomelor, îmbunătățirea funcției inimii și reducerea riscului de complicații.
Medicamente pentru insuficiența cardiacă
În multe cazuri, tratamentul include mai multe tipuri de medicamente pentru insuficiența cardiacă. Acestea pot ajuta inima să pompeze mai eficient, să reducă tensiunea asupra inimii și să limiteze acumularea de lichide. În funcție de situație, medicul poate prescrie medicamente precum inhibitori ai enzimei de conversie sau sartani, beta-blocante, antagoniști ai aldosteronului, inhibitori SGLT2 ori diuretice. Schema de tratament este personalizată și poate fi modificată în timp.
Diuretice
Dacă există retenție de lichide, diureticele pot ajuta la reducerea umflăturilor de la nivelul picioarelor și la ameliorarea senzației de lipsă de aer. Atunci când sunt prezente tulburări de ritm cardiac sau un risc crescut de formare a cheagurilor de sânge, medicul poate recomanda și tratamente specifice pentru aceste probleme.
Dispozitiv implantabil
În anumite situații, cardiologul poate indica un dispozitiv implantabil, precum un defibrilator cardiac implantabil (ICD), pentru reducerea riscului de moarte cardiacă subită. Pentru unii pacienți, terapia de resincronizare cardiacă (CRT) poate îmbunătăți modul în care camerele inimii se contractă împreună.
Stilul de viață sănătos
La fel de important este și stilul de viață. Renunțarea la fumat, evitarea consumului excesiv de alcool, menținerea unei greutăți sănătoase, alimentația echilibrată și activitatea fizică adaptată recomandărilor medicului pot face parte din managementul bolii. Nu este indicat ca o persoană cu cardiomiopatie dilatativă să înceapă un program intens de exerciții fără să discute în prealabil cu cardiologul.
Terapii avansate
Dacă boala este severă și inima nu mai răspunde suficient la tratamentele disponibile, pot fi luate în considerare terapii avansate, inclusiv dispozitive de asistare ventriculară sau, în cazuri atent selecționate, transplantul de inimă.
Tratamentul trebuie urmat pe termen lung, iar controalele cardiologice regulate sunt importante chiar și atunci când simptomele se ameliorează. Medicamentele nu trebuie întrerupte sau modificate fără recomandarea medicului, deoarece acest lucru poate agrava starea inimii.
Urmareste-ne pe Google News
