Diverticulul Meckel: cauze, simptome și tratament
Prezent încă de la naștere, dar adesea trecut complet neobservat, diverticulul Meckel este o mică pungă situată în intestinul subțire, care poate rămâne inofensivă, sau, ocazional, poate provoca sângerări, inflamații sau obstrucții intestinale. Află în articolul de mai jos care sunt cauzele sale, cum se diagnostichează, ce simptome trebuie urmărite și când poate fi necesar un tratament.
Sari la
Ce este diverticulul Meckel
Diverticulul Meckel este o mică formațiune asemănătoare unui „săculeț” care se găsește pe intestinul subțire. Este o particularitate anatomică prezentă încă de la naștere și reprezintă cea mai frecventă anomalie congenitală a tubului digestiv.
Pentru a înțelege mai ușor ce este, putem să ne imaginăm intestinul subțire ca pe un tub lung prin care trec alimentele în timpul digestiei. Diverticulul Meckel este o mică „prelungire” care pornește din acest tub, de obicei din ultima porțiune a intestinului subțire, numită ileon.
Spre deosebire de diverticulii care se pot forma ulterior pe tubul digestiv, diverticulul Meckel există din perioada dezvoltării embrionare. De cele mai multe ori, persoana se naște cu el și poate trăi toată viața fără să știe că îl are.
Cauzele diverticulului Meckel
1. Cauza principală: persistența ductului vitelin
Cauza directă a diverticulului Meckel este persistența unei porțiuni din ductul vitelin, numit și duct omfalomezenteric.
În primele etape ale dezvoltării embrionului, intestinul primitiv este conectat la sacul vitelin prin acest duct. La început, structura are un rol normal în dezvoltarea embrionului. Pe măsură ce sarcina avansează și sistemul digestiv se dezvoltă, ductul vitelin nu mai este necesar și, în mod normal, se închide și dispare.
În cazul diverticulului Meckel, acest proces nu se produce complet. O porțiune a ductului persistă și rămâne conectată la intestinul subțire. Această porțiune formează ulterior mica extensie cunoscută sub numele de diverticul Meckel.
2. O problemă de dezvoltare embrionară
Diverticulul Meckel este diferit de multe alte tipuri de diverticuli care se pot dezvolta în timpul vieții.
În cazul diverticulului Meckel, procesul începe înainte de naștere, în perioada în care organele digestive se formează. Din acest motiv, nu poate fi considerat o consecință a unei alimentații dezechilibrate, a constipației cronice sau a lipsei de activitate fizică.
O persoană se naște cu această particularitate și poate rămâne complet sănătoasă fără să știe vreodată că o are.
3. De ce nu dispare ductul vitelin?
Aceasta este o întrebare la care medicina nu are un răspuns complet.
Se știe care este mecanismul anatomic — persistența ductului vitelin — dar cauzele exacte pentru care acest proces de involuție nu se finalizează la anumite persoane nu sunt pe deplin cunoscute.
Nu există o singură cauză identificată, precum o anumită vitamină, infecție, aliment sau comportament al mamei în timpul sarcinii, care să poată fi considerată responsabilă pentru apariția diverticulului Meckel.
4. Rolul factorilor genetici
Diverticulul Meckel nu este considerat, în mod obișnuit, o boală genetică transmisă printr-un model simplu de la părinți la copii.
În prezent însă, nu există o genă unică sau un model ereditar simplu care să explice apariția diverticulului Meckel în majoritatea cazurilor.
Prin urmare, faptul că o persoană are diverticul Meckel nu înseamnă că acesta va fi transmis automat copiilor săi.
5. Factorii care țin de dezvoltarea embrionului
În timpul dezvoltării embrionare au loc numeroase transformări: intestinul se formează, se alungește, se rotește și își stabilește poziția în cavitatea abdominală, în timp ce structurile temporare care au fost necesare în primele etape ale dezvoltării dispar.
Ductul vitelin face parte din acest ansamblu de structuri tranzitorii. Dacă procesul de închidere și dispariție nu se finalizează, poate rămâne o structură conectată la intestin.
Așadar, diverticulul Meckel poate fi privit ca rezultatul unei „rămășițe” a dezvoltării embrionare.
6. Nu este cauzat de alimentație
Un aspect important pentru publicul larg este faptul că alimentele nu cauzează diverticulul Meckel.
Consumul de fibre insuficiente, o dietă bogată în alimente ultraprocesate, consumul de carne, zahăr sau grăsimi și nici alte obiceiuri alimentare nu sunt considerate cauze ale formării diverticulului Meckel.
Acest lucru îl diferențiază de anumite afecțiuni digestive în care alimentația poate avea un rol important.
De asemenea, schimbarea alimentației după naștere nu poate face ca diverticulul Meckel să dispară.
7. Nu este cauzat de constipație
Constipația cronică poate fi asociată cu alte probleme digestive, dar nu reprezintă cauza diverticulului Meckel.
Diverticulul este deja format în perioada embrionară, cu mult înainte ca persoana să poată dezvolta constipație sau alte obiceiuri digestive.
Prin urmare, nu există dovezi că efortul la defecație sau presiunea crescută în intestin ar sta la baza formării diverticulului Meckel.
8. Nu este cauzat de stres
Stresul poate influența modul în care funcționează sistemul digestiv și poate accentua anumite simptome gastrointestinale, însă nu este cauza formării diverticulului Meckel.
Diverticulul este rezultatul unui proces care are loc în timpul dezvoltării embrionare, înainte ca factorii psihologici de acest tip să poată avea un asemenea rol.
9. Nu este cauzat de infecții digestive
Gastroenteritele, infecțiile intestinale și alte infecții digestive nu determină formarea diverticulului Meckel.
O infecție poate produce dureri abdominale sau inflamație și poate provoca simptome care seamănă cu cele ale unei complicații a diverticulului, dar sunt lucruri diferite.
În schimb, un diverticul Meckel existent se poate inflama și poate produce o afecțiune numită diverticulită Meckel. Aceasta este o complicație a diverticulului, nu cauza apariției lui.
Simptomele diverticulului Meckel
Sângerarea digestivă
Unul dintre cele mai importante simptome asociate diverticulului Meckel este sângerarea digestivă. Aceasta apare mai ales atunci când diverticulul conține țesut gastric ectopic, adică țesut asemănător celui din stomac, care poate produce acid.
Acidul poate irita și leza mucoasa intestinului din apropierea diverticulului, provocând o ulcerație. Dacă un vas de sânge este afectat, poate apărea sângerarea.
Sângerarea poate fi observată prin scaun roșu sau vișiniu, dar uneori scaunul poate deveni foarte închis la culoare, aproape negru, în funcție de locul și intensitatea sângerării.
În cazul unei sângerări mai mici, dar repetate, persoana poate să nu observe sânge cu ochiul liber. În timp, pierderea de sânge poate duce la anemie, manifestată prin oboseală, slăbiciune, paloare, amețeli sau lipsă de energie.
La copii, o sângerare digestivă inexplicabilă poate fi unul dintre motivele pentru care medicul ia în considerare diverticulul Meckel.
Durerea abdominală
Durerea abdominală este un alt simptom posibil, în special atunci când diverticulul se inflamează sau este implicat într-o complicație.
Durerea poate fi localizată în partea inferioară a abdomenului și poate fi dificil de diferențiat de durerea produsă de alte probleme digestive.
În cazul inflamației diverticulului, durerea poate deveni mai intensă și poate fi însoțită de sensibilitate abdominală. Uneori, tabloul seamănă atât de mult cu apendicita, încât diagnosticul exact poate fi dificil de stabilit înaintea unei intervenții.
Diverticulita Meckel
Atunci când diverticulul se inflamează, se vorbește despre diverticulită Meckel.
Aceasta poate provoca durere abdominală, febră, greață și vărsături. Durerea poate fi persistentă și se poate accentua în timp.
Problema este că simptomele pot semăna cu cele ale apendicitei. De aceea, o persoană cu durere abdominală severă nu ar trebui să presupună că are diverticul Meckel doar pe baza simptomelor.
Greața și vărsăturile
Greața și vărsăturile pot apărea atunci când diverticulul este inflamat sau când este implicat într-o obstrucție intestinală.
Vărsăturile asociate cu dureri abdominale intense, abdomen foarte umflat sau imposibilitatea de a elimina gaze ori scaun pot indica o problemă intestinală care necesită evaluare medicală rapidă.
Balonarea și distensia abdominală
În cazul unei obstrucții intestinale, conținutul intestinului nu mai poate trece normal. Gazele și lichidele se pot acumula, iar abdomenul poate deveni umflat și dureros.
Pot apărea senzația de presiune abdominală, crampe și balonare importantă. Pe măsură ce obstrucția se agravează, persoana poate avea dificultăți sau incapacitate de a elimina scaunul și gazele.
Aceasta este o situație diferită de balonarea obișnuită pe care o poate avea o persoană după masă.
Constipația sau lipsa eliminării gazelor
Dacă diverticulul contribuie la o obstrucție intestinală, poate apărea constipație severă sau chiar absența scaunului și a gazelor.
Acest simptom, mai ales atunci când este asociat cu dureri abdominale și vărsături, necesită evaluare medicală.
Febra
Febra poate apărea atunci când diverticulul se inflamează sau când există o altderea de sânge poate fi atât de mică încât să nu fie vizibilă în scaun. În timp, rezervele de fier se pot reduce și poate apărea anemieă complicație inflamatorie.
Febra asociată cu durere abdominală persistentă, sensibilitate abdominală, greață sau vărsături nu trebuie ignorată, deoarece poate indica o afecțiune care necesită investigații.
Anemia și oboseala
Uneori, primul indiciu al unui diverticul Meckel complicat nu este o hemoragie evidentă, ci anemia.
Dacă diverticulul sângerează lent și repetat, pierderea de sânge poate fi atât de mică încât să nu fie vizibilă în scaun. În timp, rezervele de fier se pot reduce și poate apărea anemie.
Persoana poate observa:
- oboseală persistentă
- slăbiciune
- amețeli
- paloare
- dificultăți de concentrare
- toleranță mai redusă la efort
Aceste simptome nu sunt specifice diverticulului Meckel și pot avea numeroase alte cauze.
Diagnosticul diverticulului Meckel
Diagnosticul diverticulului Meckel poate fi dificil, deoarece multe persoane nu au niciun simptom, iar atunci când apar probleme, manifestările pot semăna cu cele ale altor afecțiuni digestive.
1. Discuția cu medicul și istoricul simptomelor
Primul pas este, de obicei, discuția cu medicul. Acesta va dori să afle ce simptome există, când au început și cum au evoluat.
De exemplu, în cazul unei sângerări digestive, sunt importante aspecte precum culoarea sângelui, aspectul scaunului, cantitatea aproximativă și dacă episodul s-a repetat. În cazul durerii abdominale, medicul va întreba unde este localizată, dacă este continuă sau apare sub formă de crampe și dacă este însoțită de greață, vărsături sau febră.
Vârsta pacientului este, de asemenea, relevantă. Diverticulul Meckel poate produce simptome la orice vârstă, dar complicațiile sunt întâlnite mai frecvent la copii și adulți tineri.
2. Examenul clinic
Medicul poate examina abdomenul pentru a identifica zone dureroase, sensibilitate, rigiditate, balonare sau alte semne care pot sugera inflamație ori obstrucție intestinală.
Examenul clinic nu poate confirma singur existența unui diverticul Meckel, dar poate ajuta la orientarea investigațiilor.
3. Analizele de sânge
Hemoleucograma poate arăta, de exemplu, dacă există anemie, ceea ce poate fi important în cazul unei sângerări digestive repetate.
Dacă există inflamație, pot fi modificate anumite valori precum numărul leucocitelor sau markerii inflamatori.
În funcție de situație, medicul poate solicita și electroliți, funcția renală, teste de coagulare sau alte analize.
4. Scintigrafia pentru diverticul Meckel
Una dintre cele mai cunoscute investigații specifice pentru diverticulul Meckel este scintigrafia pentru diverticul Meckel, cunoscută și sub denumirea de „Meckel scan”.
Această investigație este deosebit de utilă atunci când medicul suspectează că diverticulul conține mucoasă gastrică ectopică și când pacientul prezintă sângerare digestivă fără o cauză clară.
Principiul este relativ simplu: pacientului i se administrează intravenos o substanță radioactivă, de obicei technetiu-99m, care este captată de țesutul gastric. O cameră specială urmărește distribuția substanței în abdomen.
Dacă există țesut gastric ectopic în diverticulul Meckel, acesta poate acumula substanța și deveni vizibil la examinare.
5. Ecografia abdominală
Ecografia abdominală poate fi utilizată în evaluarea durerii abdominale, în special la copii.
Uneori poate identifica o structură anormală în apropierea intestinului sau poate evidenția semne indirecte de inflamație ori obstrucție. Totuși, ecografia nu este o metodă perfectă pentru identificarea diverticulului Meckel. Rezultatul depinde de poziția diverticulului, de experiența persoanei care efectuează examinarea și de caracteristicile pacientului.
6. Tomografia computerizată (CT)
Tomografia computerizată abdominală poate fi foarte utilă atunci când pacientul are dureri abdominale importante și medicul caută cauza.
CT-ul poate evidenția uneori diverticulul Meckel sau, mai important, complicațiile sale, cum ar fi inflamația, perforația sau obstrucția intestinală.
Problema este că aspectul diverticulului Meckel la CT poate semăna cu alte structuri sau alte afecțiuni intestinale. Din acest motiv, identificarea directă a diverticulului nu este întotdeauna posibilă.
Tratamentul diverticulului Meckel
Tratamentul depinde de simptome și de existența complicațiilor. Un diverticul Meckel descoperit întâmplător și fără simptome nu necesită întotdeauna tratament.
Atunci când diverticulul provoacă sângerare, inflamație (diverticulită), obstrucție intestinală sau perforație, tratamentul principal este de obicei chirurgical, prin îndepărtarea diverticulului și, uneori, a unei mici porțiuni de intestin din jur.
În caz de complicații acute, poate fi necesară operația de urgență. Tratamentul medicamentos poate fi folosit pentru controlul durerii, inflamației sau altor simptome, dar nu elimină diverticulul Meckel.
Urmareste-ne pe Google News
