Virusul Nipah: cauze, simptome și tratament
Transmis în mod silențios de liliecii fructivori și capabil să se transmită la oameni, virusul Nipah este o infecție zoonotică rară care a atras atenția la nivel mondial datorită potențialului său de a provoca afecțiuni respiratorii grave și encefalită. Dar ce face ca acest virus să fie atât de îngrijorător, cum se răspândește și ce simptome trebuie să cunoști? Iată ce trebuie să știi despre virusul Nipah, de la origini și transmitere până la diagnostic și tratament.
Sari la
Ce este virusul Nipah
Virusul Nipah (NiV) este un virus zoonotic, ceea ce înseamnă că poate trece de la animale la oameni. Face parte din genul Henipavirus, din familia Paramyxoviridae, și poate provoca o infecție care variază de la forme fără simptome până la o boală severă, cu afectarea plămânilor și a creierului.
Virusul a fost identificat pentru prima dată în 1998, în Malaysia, în timpul unui focar asociat inițial cu fermele de porci. Ulterior, infecțiile cu virus Nipah au fost raportate în special în Bangladesh și India, dar și în Malaysia, Singapore și Filipine.
Cauzele virusului Nipah
1. Liliecii frugivori – rezervorul natural
Principala origine naturală a virusului Nipah o reprezintă liliecii frugivori din genul Pteropus, cunoscuți și sub denumirea de „vulpi zburătoare”. Aceștia sunt considerați rezervorul natural al virusului. În general, liliecii pot purta și elimina virusul fără să prezinte boala severă observată la oameni.
Virusul poate fi eliminat prin salivă, urină și fecale. Atunci când aceste secreții ajung pe fructe, în seva unor plante sau pe alte suprafețe, ele pot deveni o sursă de infecție pentru oameni sau animale.
2. Transmiterea de la animale la oameni
O persoană se poate infecta prin contact direct cu un animal infectat sau cu fluidele corporale ale acestuia. În funcție de regiune și de focar, au fost implicate animale precum liliecii și porcii, iar OMS menționează și caii ca posibilă sursă de transmitere.
Un exemplu important provine din primele focare recunoscute în Malaysia și Singapore, în 1998–1999. În acea perioadă, multe cazuri umane au fost asociate cu contactul cu porci bolnavi sau cu țesuturile și secrețiile acestora.
3. Alimente contaminate de lilieci
O altă cale importantă este consumul unor alimente contaminate cu secrețiile unui liliac infectat.
În special în Bangladesh și India, focarele au fost asociate cu consumul de suc crud de curmale de palmier care poate fi contaminat de lilieci în timpul recoltării. Liliecii pot ajunge la recipientele în care este colectată seva și pot contamina produsul cu salivă, urină sau alte excreții. W World Health Organization+1
Și fructele pot reprezenta o sursă de infecție dacă au fost contaminate de lilieci. De aceea, OMS recomandă spălarea și curățarea atentă a fructelor și aruncarea celor care prezintă semne de mușcături sau contaminare.
4. Transmiterea de la o persoană la alta
Virusul Nipah se poate transmite și de la om la om, în special prin contact apropiat cu o persoană infectată și cu fluidele sale corporale.
Această cale de transmitere a fost observată în special în cadrul familiilor, între îngrijitori și pacienți și în unități medicale. Riscul poate crește atunci când există contact apropiat și nu sunt respectate măsurile adecvate de prevenire și control al infecțiilor.
Prin urmare, un focar poate începe prin transmiterea animal → om, iar ulterior virusul se poate transmite și om → om.
Simptomele virusului Nipah
Primele simptome: când boala poate semăna cu o viroză obișnuită
După infectare există o perioadă în care persoana nu are simptome. Perioada de incubație este de obicei între 4 și 14 zile, deși au fost raportate și perioade mai lungi.
Când apar primele manifestări, acestea pot fi destul de nespecifice. Persoana poate avea febră, dureri de cap, dureri musculare, oboseală și dureri în gât. Pot apărea, de asemenea, greață, vărsături sau alte simptome digestive.
Tocmai această asemănare cu alte infecții face ca simptomele de început să nu fie suficiente pentru a spune că o persoană are infecție cu virus Nipah.
Simptome respiratorii
La unele persoane, infecția poate afecta plămânii. Pot apărea tuse și dificultăți de respirație, iar în cazurile severe poate apărea o formă gravă de boală respiratorie.
Problemele de respirație sunt deosebit de importante deoarece pot indica o evoluție mai severă a infecției și necesită evaluare medicală.
Când virusul afectează creierul
Una dintre cele mai serioase complicații ale infecției cu virus Nipah este encefalita, adică inflamația creierului.
În această situație, simptomele se pot schimba semnificativ. Pot apărea somnolență, confuzie, dezorientare, dificultăți de concentrare și convulsii. În formele severe, starea de conștiență poate scădea progresiv și poate apărea coma.
Aceste manifestări neurologice reprezintă un semn de alarmă și necesită îngrijire medicală imediată.
Greața, vărsăturile și alte simptome digestive
Virusul Nipah poate provoca și simptome digestive, inclusiv greață și vărsături. În unele cazuri pot apărea și dureri abdominale sau diaree.
Aceste simptome nu sunt specifice infecției cu virus Nipah și pot apărea în numeroase alte boli, motiv pentru care trebuie interpretate împreună cu istoricul de expunere și celelalte manifestări.
Cum poate evolua boala?
Evoluția diferă de la o persoană la alta. Unele infecții pot rămâne relativ ușoare, în timp ce altele pot progresa către encefalită sau afectare respiratorie severă.
În cazurile grave, deteriorarea stării generale poate fi rapidă. Pot apărea dificultăți importante de respirație, alterarea stării de conștiență și convulsii.
OMS estimează că infecția cu virus Nipah are o rată de mortalitate de aproximativ 40–75%, însă aceasta poate varia în funcție de focar și de accesul la îngrijiri medicale.
Persoanele care supraviețuiesc unei forme severe se pot recupera, dar au fost raportate și sechele neurologice. În unele cazuri, encefalita asociată virusului Nipah poate fi urmată de probleme neurologice persistente sau de reapariția unor simptome după o perioadă de aparentă recuperare.
Diagnosticul virusului Nipah
Evaluarea clinică și istoricul de expunere
Primul pas este evaluarea pacientului de către medic. Sunt analizate simptomele, momentul apariției lor și evoluția bolii. În același timp, medicul va dori să afle dacă persoana a avut o posibilă expunere la virus.
Sunt importante, de exemplu, călătoriile sau șederea în zone în care există transmitere a virusului Nipah, contactul apropiat cu o persoană infectată, contactul cu animale care ar putea fi infectate sau consumul unor alimente care ar fi putut fi contaminate. Aceste informații pot determina medicul să solicite testarea specifică pentru Nipah
RT-PCR – principalul test pentru diagnosticul precoce
Una dintre principalele metode de confirmare este RT-PCR (reverse transcription polymerase chain reaction). Acest test caută materialul genetic al virusului în probe biologice.
În faza timpurie a bolii, RT-PCR poate fi efectuat din diferite tipuri de probe, inclusiv secreții nazale sau faringiene, sânge, urină sau lichid cefalorahidian (LCR), în funcție de situația clinică. Este o metodă importantă deoarece poate detecta infecția în timpul fazei acute, când organismul încă nu a produs neapărat suficiente anticorpi pentru ca testele serologice să fie pozitive.
Analiza lichidului cefalorahidian
Dacă pacientul prezintă simptome neurologice și există suspiciunea de encefalită, medicii pot analiza lichidul cefalorahidian, obținut printr-o procedură numită puncție lombară.
LCR-ul poate fi testat prin RT-PCR pentru identificarea materialului genetic al virusului. Analiza poate oferi, de asemenea, informații despre inflamația sistemului nervos și poate ajuta la excluderea altor cauze ale encefalitei.
Testele serologice: ELISA
O altă metodă importantă este ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay), un test care poate identifica anticorpi produși de organism împotriva virusului Nipah.
Spre deosebire de RT-PCR, care caută virusul sau materialul său genetic, testarea serologică urmărește răspunsul sistemului imunitar la infecție.
Acest lucru înseamnă că momentul recoltării probei este important. În primele zile ale bolii, organismul poate să nu fi produs încă suficienți anticorpi. Pe măsură ce infecția evoluează, testele serologice pot deveni utile. CDC menționează utilizarea testării prin ELISA pentru anticorpi în fazele mai târzii ale bolii sau după recuperare.
Virusul Nipah este un agent patogen periculos, iar probele provenite de la pacienți suspectați pot reprezenta un risc biologic pentru personalul de laborator.
Din acest motiv, manipularea probelor și testarea trebuie realizate de personal instruit, în laboratoare care dispun de măsurile adecvate de biosecuritate. OMS subliniază necesitatea unor proceduri stricte de biosecuritate pentru diagnosticarea infecției cu virus Nipah.
Tratamentul virusului Nipah
În prezent, nu există un medicament antiviral specific aprobat și nici un vaccin aprobat pentru tratamentul sau prevenirea infecției cu virusul Nipah. Tratamentul se bazează în principal pe îngrijire medicală de susținere, iar intervenția cât mai rapidă este importantă, în special în formele severe.
Tratamentul de susținere a funcțiilor vitale
Scopul este menținerea funcțiilor vitale și tratarea complicațiilor pe măsură ce apar. În funcție de starea pacientului, medicii pot administra lichide pentru hidratare, oxigen, tratament pentru simptome și suport nutrițional, cu monitorizarea atentă a funcțiilor organismului.
În cazurile severe, virusul poate provoca pneumonie, insuficiență respiratorie, encefalită sau afectarea altor organe. Pacientul poate avea nevoie de ventilație mecanică pentru respirație sau, dacă rinichii sunt afectați grav, de dializă.
Tratamentul simptomelor neurologice
Atunci când infecția afectează creierul și provoacă encefalită, medicii monitorizează îndeaproape starea neurologică. Convulsiile, tulburările de conștiență și edemul cerebral pot necesita tratament și monitorizare în spital, uneori într-o unitate de terapie intensivă.
Virusul Nipah poate evolua către afectare respiratorie severă sau encefalită. De aceea, diagnosticul precoce și îngrijirea intensivă pot îmbunătăți șansele de supraviețuire, chiar dacă nu există încă un tratament antiviral specific aprobat.
Urmareste-ne pe Google News
