Cisticercoza: cauze, simptome și tratament

Ce este cisticercoza

Cisticercoza este o boală provocată de ouăle parazitului Taenia solium, numit și tenia porcului. Acest parazit favorizează dezvoltarea unor larve care au aspectul unor săculeți plini cu lichid (cisticerci).

Printre zonele de pe Glob în care cisticercoza se întâlnește mai frecvent se numără, de exemplu, America Centrală și de Sud, Asia, estul Europei și Africa subsahariană. Boala nu se transmite de la om la om.

Cisticercoza este:

• Cerebrală sau neurocisticercoză: afectează sistemul nervos central, adică măduvă spinării sau creierul;
• Extraneurală: afectează, spre exemplu, mușchii, țesutul subcutanat, ochii sau inima.

În ceea ce privește neurocisticercoza, aceasta poate fi:

Parenchimatoasă

Parenchimul este zona creierului formată din neuroni și din celule gliale. Acestea din urmă definesc contactele sinaptice și mențin capacitatea neuronilor de a transmite semnale. Sinapsele se referă la punctul de contact dintre doi neuroni, care asigură transmiterea semnalelor de la o celulă nervoasă la alta. 

Extraparenchimatoasă

Intervine dacă larvele parazitului Taenia solium migrează din parenchim în sistemul nervos central, cu precădere acolo unde se află lichidul cefalorahidian. Acesta înconjoară creierul și măduva spinării și se găsește și la nivelul ventriculilor cerebrali și în spațiul subarahnoid.

Ventriculii cerebrali sunt cavități care au rolul de a produce și de a asigura circulația lichidului cefalorahidian. Spațiul subarahnoid se află între arahnoid mater și pia mater. Arahnoid mater este una dintre cele trei meninge (învelișuri) ale creierului și măduvei spinării și reprezintă un strat subțire, vascularizat, impermeabil. Pia mater este tot una dintre meninge și aderă pe suprafața măduvei spinării și creierului. 

Deși cisticercoza poate interveni la orice vârstă, este mai des întâlnită în rândul copiilor de la 10 ani în sus și adulților ce au în jurul vârstei de 40-45 de ani. 

Cauzele cisticercozei

Cauza responsabilă de apariția cisticercozei este infectarea cu ouă provenite de la parazitul Taenia solium. Mai exact, te poți îmbolnăvi dacă vii în contact cu ceva contaminat cu materii fecale în care se află ouăle, spre exemplu:

• Dacă nu speli fructele și legumele înainte să le consumi;
• Dacă îți atingi gura sau dacă mănânci fără să te speli pe mâini după ce mergi la toaletă sau după un contact cu materii fecale;
• Dacă bei apă nefiltrată sau care nu a fost fiartă.

Odată ce ouăle de Taenia solium sunt ingerate, invadează peretele intestinal, pătrund în sânge, migrează în diferite țesuturi și organe și se maturizează în 60-70 de zile. Ulterior, formează cisticerci. Ouăle din intestine se elimină prin materiile fecale, care pot ajunge în apă, în sol, în alimente etc.

Simptomele cisticercozei

Majoritatea simptomelor care însoțesc cisticercoza intervin când cisticercii încep să moară, în condițiile în care sistemul imunitar reacționează declanșând o reacție inflamatorie puternică. De cele mai multe ori, simptomele sunt generate de cisticercii de la nivelul sistemului nervos central. Într-o asemenea situație, pot fi vizibile:

• Durerile de cap;
• Convulsiile: când chisturile mor, se poate ajunge la calcifieri la nivelul creierului și nu este exclus să survină convulsiile;
• Stările de confuzie;
• Greața și vărsăturile;
• Rigidizarea gâtului.

Și cisticercoza extraneurală poate declanșa manifestări nedorite, mai ales cea care afectează ochii. În acest caz, pot interveni:

• Vederea dublă;
• Durerile;
• Limitarea mișcărilor ochilor;
• Exoftalmia, adică bulbucarea ochilor;
• Inflamațiile;
• Pierderea vederii.

De asemenea, cisticercoza care afectează țesutul subcutanat favorizează dezvoltarea unor noduli, de pildă la nivelul pieptului și/sau brațelor. Nodulii devin dureroși înainte să dispară. 

În același timp, cisticercoza de la nivelul mușchilor poate fi responsabilă de slăbiciune musculară.

În cazuri rare, cisticercoza localizată la nivelul inimii poate provoca tulburări de ritm cardiac (aritmii). 

Diagnosticul cisticercozei

În vederea diagnosticării cisticercozei medicii recomandă anumite investigații, printre care:

• Analize de sânge: se efectuează analiza anticorpilor anti-Taenia solium IGg pentru a se detecta anticorpii eliberați de organism pentru a contracara parazitul;
• O analiză a anticorpilor din lichidul cefalorahidian: în cazul în care medicii suspectează că este vorba despre cisticercoză cerebrală, se testează lichidul cefalorahidian cu ajutorul unei puncții lombare. Pentru efectuarea puncției se recurge la extragerea unei mici cantități de lichid cefalorahidian din spațiul intervertebral din zona lombară cu ajutorul unui ac special, astfel încât să fie detectați anticorpii specifici Taenia solium;
• Teste imagistice: se recomandă un examen RMN sau un CT când sunt prezente simptome caracteristice cisticercozei cerebrale pentru a se detecta prezența cisticercilor de Taenia solium;
• Un consult oftalmologic: indicat când intervin simptome specifice cisticercozei care afectează ochii;
• O biopsie: această investigație constă în prelevarea unei cantități mici de țesut. Se apelează la biopsie dacă pe piele sunt vizibili noduli ce pot indica prezența cisticercozei care afectează țesutul subcutanat.

Tratamentul cisticercozei

Pe de o parte, medicii prescriu un tratament medicamentos care poate consta în:

• Administrarea de corticosteroizi: corticosteroizii atenuează inflamația și țin sub control reacția inflamatorie temporară care intervine când se prescriu medicamente antiparazitare. Acestea din urmă pot favoriza intensificarea unor simptome ce acompaniază cisticercoza cerebrală, cu precădere durerile de cap. De asemenea, corticosteroizii sunt utili pentru gestionarea acumulării de lichid cefalorahidian, care crește presiunea intracraniană. Cei mai recomandați corticosteroizi pentru cisticercoză sunt dexametazona și prednisonul;
• Administrarea de antiparazitare: aceste medicamente tratează infecția cu Taenia solium. Cele mai folosite sunt albendazol și praziquantel. Medicamentele antiparazitare sunt contraindicate dacă un pacient are presiune intracraniană crescută;
• Administrarea de antiepileptice: vizează ținerea sub control a convulsiilor care pot surveni în caz de neurocisticercoză. Printre cele mai utilizate antiepileptice sunt carbamazepina și fenitoina.

Pe de altă parte, cisticercoza se tratează cu ajutorul unor proceduri chirurgicale în oricare dintre situațiile de mai jos:

• Pentru drenarea excesului de lichid cefalorahidian (hidrocefalie) în caz de neurocisticercoză: în acest scop, se recurge la inserarea unui tub flexibil într-unul dintre ventriculii creierului pentru ca excesul de lichid să fie transportat într-o zonă a corpului unde se poate absorbi în mod natural, spre exemplu în abdomen;
• Pentru îndepărtarea chisturilor prezente la nivelul ochilor: în caz de cisticercoză oculară. 

Uneori, cisticercoza poate fi fatală, de aceea este indicat să soliciți cât mai rapid ajutor medical dacă te confrunți cu convulsii, cu greață și cu vărsături inexplicabile și/sau cu stări de confuzie.

Ca să te ferești de cisticercoză, străduiește-te să ții cont de următoarele sfaturi:

• Spală-te cât mai des pe mâini, mai ales după ce mergi la toaletă, după ce schimbi scutece, înainte de masă și înainte să manipulezi alimente;
• Nu consuma niciodată apă despre care nu știi sigur că a fost tratată, purificată: spre exemplu, când călătorești în zone în care apa nu provine din surse sigure, cel mai bine este să consumi doar apă îmbuteliată sau care a fost fiartă. Apa se fierbe 1 minut, apoi se lasă la răcit;
• Spală întotdeauna fructele și legumele sau curăță-le de coajă înainte să le consumi;
• Spală bine, după fiecare folosire, vasele, tacâmurile, tocătoarele și blaturile de bucătărie.

Oxiurii la copii: când, de ce apar și ce tratamente există